8,698 matches
-
mai fie pentru Ungureanu o simplă masă musculară în plină animație pe un teren neutru și indiferent, și a devenit, subit, un simptom al sănătății noastre morale, un reper al sistemului nostru etic, purtătorul viu al unei stilistici și o ipostază determinată a idealității înseși. Dacă nu prea am trecut cu bine aceste examene majore la care ne-au supus, metonimic, diferitele competiții sportive, nu înseamnă că Traian Ungureanu l-a jignit sau l-a depreciat pe Hagi, de exemplu, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
La marginea apei Într-o seară de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am înțeles Că după și dincolo de bătălia Purtată cu strălucită probitate Întoarcerea la vatră era De neocolit 1993 Epilog A-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri, în memoria lor pierdută și în ipostazele lor viitoare. P.S. Poemele lui Paul Neagu sînt citate din Paul Neagu, Marele clepsidru, Triade, Timișoara, 2004
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de secol XIX sau începutului de secol XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Prin/ cordoane-ombilicale de pe-o lume pe cealaltă./ și pielea dimprejur se umple de pămînt reavăn, în luna de fiere, noi continuăm să facem dragoste" (Alexandra Diaconu: luna de fiere). Adîncind cuțitul în rană, nu se dau în lături de la ipostaza unui ,antipatriotism" menit să ,scandalizeze": ,ah românia, taur alb, cum pătrunzi tu-n Europa/ sora lui cadmos, românia, tu vei salva lumea/ ești cea mai mare bombă pusă vreodată de teroriști/ ea nu se cuprinde pe sine, nu poate fi
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
dar care nu întâlnesc decât umilințe profunde, fără șansa de a atinge vreodată fericirea comună, a ființelor obișnuite. Mereu înșelate în visele lor, primesc lecția vieții cu amărăciune senină. Pentru că simt că sunt mai mult decât simple femei, poate chiar ipostaze ale creatorului filmului care eșuase și el în visele fericirii reale. Eroinele își sting durerea cu ceva de băut, pentru că, la urma urmei, ele sunt: "Yrkeskvinnor", femei care au o meserie, o vocație, o disciplină, depășind strâmtele cadre convenționale ale
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
Fundeni... Toată noaptea am operat. Am venit la calculator, recunosc, în primul rând pentru bucuria de a sta jos prima oară în noaptea asta..." Este locul să spunem că Dora Petrilă, ea însăși un eminent medic anestezist, se remarcă, în ipostaza de interlocutoare a lui Irinel Popescu, prin sensibilitate și, surpriză, prin talent literar. Patetismul ei este de bună calitate. Cine vrea să se convingă să citească înainte de toate reflecțiile pe care i le-a provocat Dorei Petrilă vederea unui pacient
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
cu predilecție compozitori bergamasci: Pietro Antonio Locatelli, Simone Mayr, Gaetano Donizetti, Alfredo Piatti, fiecare însemnând ceva din spiritul locului, o picătură din muzica nordului italic". Cattaneo este și un fin cunoscător al componisticii românești, pe care o acreditează deopotrivă în ipostaza de dirijor și de organizator de reuniuni muzicale. "Când reușește să fuzioneze cu inteligență și har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13669_a_14994]
-
eseist polonez și din care aflăm amănunte biografice surprinzătoare, relatate cu o simpatie comprehensivă: „Cărțile lui Kott reprezintă volumele unei Comedii umane a secolului douăzeci. Structura biografiei sale este transcrierea instantanee a monologului interior al eroului-narator. Eroul apare în diferite ipostaze. Este scriitorul optimist fascinat de neotomism și suprarealism, care îi citește pe Maritain și Breton. Va fi martor ocular la invadarea Lvovului de către sovietici și invadarea Varșoviei de către nemți. Un evreu care va sta ascuns evitînd moartea ca prin minune
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
cu predilecție compozitori bergamasci: Pietro Antonio Locatelli, Simone Mayr, Gaetano Donizetti, Alfredo Piatti, fiecare însemnând ceva din spiritul locului, o picătură din muzica nordului italic". Cattaneo este și un fin cunoscător al componisticii românești, pe care o acreditează deopotrivă în ipostaza de dirijor și de organizator de reuniuni muzicale. "Când reușește să fuzioneze cu inteligență și har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13695_a_15020]
-
mai evidentă. Căci eseurile sale sunt, până la un punct, și un jurnal de bord în care se reflectă mutațiile unui real care începe să se reordoneze, societal și semantic, în acord cu imperativele puterii populare. Lumea nouă se prezintă în ipostaza elanului prometeic și asaltul dat împotriva societății tradiționale este, la nivel instituțional și de mentalitate, fără precedent. Mobilizarea totalitară atinge toate nivelele și soluția de continuitate este celebrată ca gestul fondator prevenind orice pas înapoi, către reacțiune și împilare. Revoluția
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
de obicei, prilej de bucurie. Se mai deschide o poartă înspre noi lumi, mai putem visa, ne mai deprindem, iar din cotidian pentru a porni cu gândul în fascinante peripluri... conduși de cuvântul scris. Când cartea este însă elegantul album Ipostaze ( Ed. Expert, București, 2003), închinat unui "monstru sacru" al scenei românești ca Toma Caragiu, când volumul este alcătuit cu acribia și profesionalismul autoarei, acad. Matilda Caragiu Marioțeanu, și este excepțional realizat grafic, atunci lansarea devine sărbătoare. Și nicăieri această sărbătoare
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
subtil, mai inventiv, mai hâtru decât ne-am fi îngăduit noi "atunci". Cei adunați într-un număr impresionant în acea seară, cei care l-au mai păstrat în suflete au avut să descopere mai apoi, cu fiecare pagină a volumului Ipostaze povestea vieții idolului lor, Toma Caragiu. Volumul cuprinde două secțiuni: prima alcătuită din comentarii sobre, lipsite de epitete, după dorința autoarei, a doua închinată imaginii, ce oferă cititorului numeroasele "ipostaze" ale artistului din viață și de pe scenă. În flash-ul
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
avut să descopere mai apoi, cu fiecare pagină a volumului Ipostaze povestea vieții idolului lor, Toma Caragiu. Volumul cuprinde două secțiuni: prima alcătuită din comentarii sobre, lipsite de epitete, după dorința autoarei, a doua închinată imaginii, ce oferă cititorului numeroasele "ipostaze" ale artistului din viață și de pe scenă. În flash-ul biografic, se spune că Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925 în orășelul Hrupiști/ Arghos Orestikon, provincia Macedonia, Grecia, a jucat în nu mai puțin de 41 de
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
conștiință civică slujită cu profesionalism și dăruire l-au purtat pe inegalabilul Toma Caragiu "peste mode și timp" până în "Olimp", în Legendă și Mit. O ilustrare a afirmațiilor din prima secțiune a cărții este albumul propriu-zis, alcătuit din portrete și ipostaze ale actorului, într-o remarcabilă realizare grafică. Aici apare un Toma adolescent, un Toma frumos sau sever ori surprins, chinuit, slab, gânditor, solid sau histrionic, așa cum era de întâlnit pe stradă, în lume, pretutindeni pe unde l-a purtat destinul
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
grafică. Aici apare un Toma adolescent, un Toma frumos sau sever ori surprins, chinuit, slab, gânditor, solid sau histrionic, așa cum era de întâlnit pe stradă, în lume, pretutindeni pe unde l-a purtat destinul. Actorul, în numeroasele și irepetabilele sale ipostaze, o alta cu fiecare rol interpretat captivează imaginația, te face să gândești, pentru o clipă, că poate totul a fost doar un vis, că 4 martie 1977 nu a existat decât într-un coșmar colectiv și că nemuritorul Toma Caragiu
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
prețuirea, ci mai degrabă în dezgustul lumii. Întrebarea mea își conține răspunsul, ușor de dedus, la îndemână. Poezia este har, este duh, este dar, și atunci când poetul o zidește pe hârtie și atunci când cititorul o găsește și o prețuiește. În ipostaza lucrului bine făcut, în ipostaza comunicării posibile între egali și asemănători, în ipostaza darului deplin și rar unii către alții, în ipostaza jertfei întru împăcare.
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
dezgustul lumii. Întrebarea mea își conține răspunsul, ușor de dedus, la îndemână. Poezia este har, este duh, este dar, și atunci când poetul o zidește pe hârtie și atunci când cititorul o găsește și o prețuiește. În ipostaza lucrului bine făcut, în ipostaza comunicării posibile între egali și asemănători, în ipostaza darului deplin și rar unii către alții, în ipostaza jertfei întru împăcare.
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
de dedus, la îndemână. Poezia este har, este duh, este dar, și atunci când poetul o zidește pe hârtie și atunci când cititorul o găsește și o prețuiește. În ipostaza lucrului bine făcut, în ipostaza comunicării posibile între egali și asemănători, în ipostaza darului deplin și rar unii către alții, în ipostaza jertfei întru împăcare.
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
este dar, și atunci când poetul o zidește pe hârtie și atunci când cititorul o găsește și o prețuiește. În ipostaza lucrului bine făcut, în ipostaza comunicării posibile între egali și asemănători, în ipostaza darului deplin și rar unii către alții, în ipostaza jertfei întru împăcare.
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
nu știe nimic despre tezaurul României? De ce era nevoie de pretextul unui tratat? Doar pentru că visul tău suprem era să petreci o ultimă noapte la Kremlin, clădirea kitsch în umbra căreia s-a dezvoltat setea-ți de putere? În această ipostază, de Rastignac politic, am toată simpatia față de Ion Iliescu. Pot să-i înțeleg și nostalgiile, și orgoliile. Ba chiar și datoriile morale i le înțeleg. Dar nu înțeleg rostul acestui bâlci național, când efectele călătoriei sunt ca și inexistente. Evident
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
mi-a spus: Părinte, să mă îngropați la țărmul mării și să fie într-o mânăstire de maici și să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mănăstire de maici lângă Botoșani) cum cântă „lumină lină” (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze lirice eminesciene, în Telegraful Român (Sibiu), 1-15 Iunie 1989, p. 1). Deci, poetului îi erau familiare sfintele slujbe și iubea imnul „lumină lină”, unul din cele mai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât privește taina spovedaniei, chiar dacă i-a fost sugerată
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
luminilor pentru răscumpărarea lui: „redămi credința”, două cuvinte mari care atestă cunoașterea dogmei răscumpărării, atât de importantă în Ortodoxie. O altă poezie religioasă, superbă ca fond și formă, este „Rugăciune” scrisă tot în 1879. Și aici expresia lirică este o ipostază a spiritului, ființa noastră păcătoasă deschizându-se ca un crin, ca un vas purificat, prin durere și rugăciune, pentru a primi binecuvântarea Domnului prin sfinții Săi, în acest caz prin Sfânta Fecioară. În lumea creștină, Maica Domnului este ocrotitoarea corăbierilor
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
și brațele deschise ocrotitor către credincioșii dinăuntrul navei. Mesajul este clar: „noi, cei bântuiți” de „valul” istoriei, în „nava” bisericii suntem protejați de Domnul Hristos aflat la cârmă și de Sfânta Fecioară, aflată la prora bisericii (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze, ... p. 2) Versurile sunt de o frumusețe fără seamăn: „Crăiasă alegându-te /Îngenunchiem, rugându-te/ Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie/ Fii scut de întărire/ și zid de mântuire" Poemul este un adevărat axion, o laudă sfântă
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
dalbă din chiar izmana sării" (Cristofor către Columb). Dar poezia face parte, vrînd-nevrînd din sfera mitului, chiar dacă ridiculizat, negat, redus la particulele ce provin din sfărîmarea sa. Drept care poetul înalță, pe ruinele miturilor dezafectate, altele, izvorîte din intimitatea crizei sale, ipostaze spontane ale crizei în cauză ce încearcă a se legitima prin imagini obsedante: "Fără să-l vedem/ fără să-i pese de noi/ el a jupuit/ dintr-o singură mișcare/ statuia/ la poalele căreia/ claca noastră se prelungea/ de prea
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]