9,120 matches
-
ce m-a cuprins, mormăi dezgustat: Ce dracu' ai găsit la el?!... Dar tu ce-ai găsit la Brîndușa? Ridic brusc privirea, gata să-mi ridic și palmele, s-o lovesc pe Livia, dar, oare, e o soluție?! Poate că ironia ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau faptul că, după ce i-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al evreului pentru țigan și al țiganului pentru celălalt” <endnote id="(843, p. 112)"/>. Chemarea la luptă de mai sus este destul de paradoxală pentru niște reprezentanți ai romilor, o minoritate etnică percepută, la rândul ei, ca fiind parazitară și murdară. Ironia sorții, peste nici doi ani, În decembrie 1939, s-a adoptat o măsură guvernamentală referitoare la țiganii nomazi, prin care se cerea : interzicerea vagabondajului, supunerea țiganilor unui control sanitar, tăierea părului și a bărbii, dezinfecție și deparazitare <endnote id="(686
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răsturnat În oglindă - un principiu vechi și simplu : „orice străin/evreu este dușman” (lat. hospes hostis), deci „orice dușman este străin/evreu” (pentru „iudaizarea” oponenților politici, <endnote id="vezi 213, pp. 7-8 ; 214, pp. 347-348 ; 405, pp. 122 ș.u."/>). Ironia sorții a făcut ca, peste doar câțiva ani, Adrian Severin să folosească la rândul său aceeași tehnică ieftină de manipulare a opiniei publice, „deconspirând” presupusa ori gine tătară a președintelui Traian Băsescu („Epopeea frustraților”, Ziua, 2 august 2005). Este o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al României (1996-2000), era (pentru revista ultranaționalistă România Mare, În 1998-1999) „de origine etnică străină : evreu rus”. La fel erau taxați și ceilalți adversari politici. „Dacă nu-s evrei (cum se Întâmplă În majoritatea cazurilor, potrivit discursului conspiraționist) - observă cu ironie analistul politic George Voicu -, atunci sunt cel puțin masoni”, un eufemism menit să mascheze antisemitismul fățiș. „Masoneria are tendința să ocupe toate funcțiile importante În Stat din România”, declara În 1997 un senator al Partidului Democrației Sociale din România, ditamai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
814, p. 31)"/>. Alteori, când nu puteau rezolva problema prin angajarea unui șabăs-goi, unii birjari mai puțin habotnici cedau pentru un preț bun și Încălcau interdicția : „Opt ruble, prețul cu care ne-am Învoit până la Hotin - comentează Nicolae Iorga cu ironie -, nu sunt bani de lepădat nici pentru un habotnic, care știe Însemnătatea unui șabăs bine păzit” <endnote id="(429, p. 12)"/>. Astfel de Încălcări ale regulilor tradiționale erau de neimaginat cu câteva secole Înainte. Nu numai că evreul nu avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului XX - constată istoricul Victor Neumann
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Israel” din orașul german Eger. „Vechimea rasei lor și experiența - continuă el - Îi Îndeamnă să fie Înțelepți și sceptici, ceea ce este tocmai contrariul eroismului, și Într-adevăr În vorba evreului celui mai obișnuit există o anumită Înțelepciune și o anumită ironie - și totodată o Înclinare profundă către patos. Cuvântul acesta Însă trebuie luat aici Într-un sens foarte precis, și anume În sensul de suferință, patosul iudaic este o emfază a suferinței, care nouă ni se pare de multe ori grotescă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai buni prieteni ai lor sunt evrei” <endnote id="(849, pp. 273-275)"/>. În 1887, pentru a contracara acest tip de clișeu antisemit, Friedrich Nietzsche declara ironic : „Printre prietenii mei nu există nici un evreu” (desigur că au existat). Și apoi, fără ironie : „Dar ce-i drept nici antisemiți” <endnote id="(598, p. 216)"/>. Dar În loc ca membrii individuali (percepuți ca „pozitivi”) ai unei colectivități etnice (percepută ca „negativă”) „să invalideze credința, așa cum logica ar impune-o - scrie M.N. Marger -, ei servesc numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de un complex de superioritate față de unele „popoare mai puțin fine, cu o inteligență mai leneșă și mai puțin vioaie, și prin urmare Într-o vădită inferioritate mintală față de români”. „Dovadă că este așa - continuă D. Drăghicescu -, avem faptul că ironia și humorul românilor privește cu deosebire popoarele vecine. Românii au râs totdeauna cu deosebire pe socoteala sârbilor și bulgarilor, a ungurilor și a turcilor. Ei s-au socotit totdeauna superiori acestor vecini. Și din conștiința acestei superiorități au decurs toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românilor privește cu deosebire popoarele vecine. Românii au râs totdeauna cu deosebire pe socoteala sârbilor și bulgarilor, a ungurilor și a turcilor. Ei s-au socotit totdeauna superiori acestor vecini. Și din conștiința acestei superiorități au decurs toate glumele și ironiile ce au făcut pe socoteala lor. [De asemenea,] țiganii sunt un izvor nesecat de humor pentru țărani” <endnote id="(326, p. 409)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, În satirele politice care, din cauza cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cronică versificată, Istoria Țării Românești dă la leat 1769 : Amândoi [dregătorii] ținea bastoane Și judeca din canoane. Pe armeni și pă ovrei Îi lăsase numai p[i]ei <endnote id="(712, p. 134)"/>. Câteodată, crima etnică era privită cu (auto)ironie : „Un ghiet creștin a omorât pe un tâlhar de jidan” <endnote id="(3)"/>, sau cu umor negru, ca Într-o colindă negativă din folclorul polonez : Vai, frații mei dragi, ce făcurăți voi, De-ați ucis doi jidovi, colo lângă Krzanów
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
viitoare. Mihai Drăgan n-a scăpat nici el de acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea plecată, concentrat - mai mereu. Scrisorile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bolovan de pe suflet. L-am pritocit mult- textul. Să văd ce-o să fie. Am prins apoi o mînă nemaicunoscută (mie) și am scris Fiziologia criticului oral. A ieșit ceva rar. Nu-i pamflet, ci un portret realizat cu detașare și ironie. Nu exagerez, dar e ceva prea suculent, cu o demonstrație răbdătoare și, de ce să nu spun, perfidă. Ce zici? Ți-l trimit urgent? Crezi că i-ai putea păcăli pe șefi și să apară în nr. 1 (pe dec[embrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
n-a scris un rînd (!) despre literatura pe care vrea s-o predea acum. Nu știu cum vor evolua lucrurile, dar de vreme ce C. Ciopraga cochetează cu lașitatea bănuiesc ivirea unor momente grele. Voi juca totul pe o singură carte, dar cu calm, ironie glacială, cu un cinism de care pot fi capabil datorită influenței „mijlocului social” (evident, Gherea!). Tristețea care te încearcă este și a mea. Trebuie deci să părăsești învățămîntul! Nu știu dacă e bine sau nu, dar mă gîndesc la un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pînă acum nu erau reale, fiind mai mult un fel de autosugestie (motivul: „îmi apare în minte figura nașului nostru și zîmbetul lui atît de... ironic și neîndurător... și stiloul înțepenește”. Aceasta este imaginea criticului și a profesorului a cărui ironie este un scut de apărare!...). Deci, gata cu Comitetul! Nu se putea mai bine, mai ales în acest moment. Numirea la revistă, oricît s-ar supăra prozatorul ce conversează numai cu Ionescu, este ceea ce ți se cuvenea după un zbucium
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu asemenea oameni, ca și cu acela care a plecat, nu merită să ne purtăm așa cum ne-am purtat. Demnitatea și spiritul nostru de solidaritate a[u] fost socotit[e] altceva sau chiar poate că a[u] fost privite cu ironie Asemenea indivizi sunt negustori, și piața este locul lor. Eu, aici, m-am degajat total de anumite lucruri și încerc tot mai mult să gust plăcerea independenței literare. Mafia e prea puternică și trebuie să știm cum s-o ocolim
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de la București. în asemenea condiții ce rost mai are să scrii despre edițiile critice care sînt așa cum le știm și nu pot fi altfel. Nu aveam o stare sufletească prea bună și din pricina neplăcerilor făcute de Editura Facla unde, culme a ironiei, unui roman acceptat de redactorul respectiv, directorul i-a cerut referat extern. A venit și acesta din partea lui N. Manolescu („roman excelent, original, foarte bine scris” etc.) și sînt curios ce o să mai inventeze. încît nu-i mirare că te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fi acceptat să fie condus de un coleg mai tînăr ca el cu 14 ani. Întrebarea noastră este: cine a plătit costul telefoanelor internaționale și cam la ce sumă s-a ridicat acest vot universal (mai bine zis, internațional)?”. d.n. Ironii și recunoașteri Autorul materialului bănuit de noi a fi Eugen Barbu, și-a continuat semi-pamfletul mai abitir ca la primul punct, dezvăluind și alte tertipuri din interiorul Uniunii Scriitorilor de atunci: „Aflăm cu Înduioșare că, cu prilejul aceleași plecări În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să pupe-n fund vreun partid!) dacă ar insera asemenea năzbâtii politruce? Foarte dezamăgit se declarase va fi fost și de lipsa unor chestiuni la care el, ca cenzor, ținea foarte mult În anul 1975 și În mijlocul cărora (culmea crudei ironii!) trăiește acum, În anul de grație 2013: „Mai puțin a fost oglindită lupta permanentă care se desfășoară Împotriva rămășițelor concepțiilor burgheze și obscurantiste din minte unora, a acțiunii de ridicare a nivelului general al cunoașterii”. Iacătă că scârba imensă a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În numărul 43 al periodicului de limbă maghiară „Ifjumunkas” și care a fost dat la gunoi tocmai din pricina damelor de largă consumațiune: „O scurtă notă inspirată dintr-un comentariu consacrat alegerilor din SUA apărut În <<Morning Star>> remarca cu ironie că la Convenția republicană de la Miami Beach, prostituatele au obținut serioase cîștiguri bănești; ele au contribuit la succesul Convenției fiindcă <<...politicianul cu un moral bun argumentează mai eficient>> (...) <<...ăștia sînt mai bătrîni ca democrații și au bani mai mulți, În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîșie îngustă de teritoriu comun în rest, ceartă. Nimeni nu se înțelege cu nimeni, nimeni nu reacționează vreodată la filme exact la fel ca altcineva. Ironia este că filmul a putut fi luat cîndva drept un limbaj universal, în care se vor scrie opere capabile să stîrnească inimile, simțurile și mințile tuturor oamenilor, indiferent de naționalitatea, rasa sau nivelul lor de educație. Nu zău ! și atunci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pentru că boxerul se lasă ; și cum victoria lui e cea care trezește în băiețel ambiția de a învăța și el să se bată, se poate spune că băiețelul e păcălit să accepte valorile macho. Dar tot nu văd unde-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și o dimensiune stridentă, nenutritivă o dimensiune ciocan-în cap. în una dintre cele trei povești care compuneau filmul acela, o manechină, posesoarea celor mai frumoase picioare din Mexico City, își vătăma grav picioarele într-un accident de mașină. Dar această ironie dramatică era doar începutul : de la fereastra apartamentului ei, eroina era silită să vadă cum giganticul afiș cu ea și picioarele ei, lipit pe zidul de vizavi, se jerpelea de la o zi la alta ; cățelul ei simbolul statutului pierdut cădea printr-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]