8,346 matches
-
nu o faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p. 1277]. Dacă reținem această viziune, atunci inconsistența se menține. De aceea, Fine formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât fiecare membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
căreia, atunci când vecinul meu trebuie să decidă dacă să citească o carte ‚a’ sau o carte ‚b’, și dacă el preferă ‚a’ lui ‚b’, eu voi exprima, de asemenea, o preferință pentru ‚a’ în defavoarea lui ‚b’. [...] dacă individul i este liberal față de individul j cu privire la o pereche de stări (a,b), atunci ‚a’ preferat strict de j lui ‚b’ implică ‚a’ preferat strict de i lui ‚b’ și ‚b’ preferat de j lui ‚a’ implică ‚b’ preferat de i lui ‚a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și Breyer-Gigliotti (1980) [d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de fapt, despre aceeași soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote>. Indivizii cu valori liberale, „adevărații liberali”, vor fi indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altor indivizi. [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.3.2.1*]: Restricție Farrell. Dacă un individ
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dacă nu este indiferent privind Di (perechea de alternative pe care este i decisiv), și pentru anumiți j, opoziția sa față de preferința lui j asupra lui Dj este mai intensă pozițional decât propria preferință asupra lui Di. Individul i este liberal în p dacă nu este intruziv în p. Un profil p este liberal dacă fiecare persoană este liberală în p.” [Blau, 1975, p. 398]. Pornind de la aceste două definiții, Blau formulează trei relaxări ale condiției libertariene: a) ni1L : dacă toți
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pentru anumiți j, opoziția sa (preferința strictă opusă preferinței stricte a celuilalt) față de preferința lui j asupra alternativelor pe care j este decisiv, este mai intensă pozițional decât propria preferință între alternativele pe care el este decisiv. Individul i este liberal în p dacă nu este intruziv în p. Un profil p este liberal dacă fiecare persoană este liberală în p. [d.4.3.3*] Condiția Lni1: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
liberală în p. [d.4.3.3*] Condiția Lni1: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, i este liberal în p. [d.4.3.4*] Condiția Lni2: Pentru fiecare individ i, există o pereche de alternative distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, există cel puțin
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
liberale poate fi concepută ca fiind cel puțin indiferentă între alternativele care se află în sfera, sau sferele, personală(e) a(ale) unui alt individ, sau a(ale) unor alți indivizi. În termenii folosiți în acest capitol, un astfel de liberal are o preferință slabă între alternativele care sunt personale altcuiva. Altfel spus, dacă eu sunt liberal și tu ești decisiv asupra perechii de alternative (x,y) și preferi strict pe x lui y, atunci fie voi fi indiferent între x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sau sferele, personală(e) a(ale) unui alt individ, sau a(ale) unor alți indivizi. În termenii folosiți în acest capitol, un astfel de liberal are o preferință slabă între alternativele care sunt personale altcuiva. Altfel spus, dacă eu sunt liberal și tu ești decisiv asupra perechii de alternative (x,y) și preferi strict pe x lui y, atunci fie voi fi indiferent între x și y, fie voi prefera strict pe x lui y. Soluția le implică pe cele aparținând
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
între două principii etice răspunsul este o ierarhie a acestora (Opțiunea, oricare ar fi aceea, se află, așadar, în domeniul eticii). În cuvintele lui Austeen-Smith: „Ideea restricționării domeniului principiului Pareto introduce importanta noțiune de ierarhie etică. În mod esențial, un liberal, în sensul dat de Sen/Suzumura, va acorda prioritate exercitării drepturilor personale asupra dreptului general de veto oferit de folosirea necondiționată a principiului Pareto. Altfel spus, libertarianismul este perceput ca fiind de un nivel superior paretianismului. Această observație motivează formularea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001, 11; Cristian Preda, Doi liberali dezamăgiți, „22”, 2001, 49; Adrian Marino, România viitoare, „22”, 2001, 50; Popa, Ist. lit., II, 1062-1063; Mircea Iorgulescu, Apocalipsa după Șora și Antohi, „22”, 2002, 4. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
orientală despotică trebuie să caute exemple dincolo de Nistru. În ciuda prevederilor Constituției, țăranii erau excluși de la reprezentarea în "colegiile electorale"23. Realizările din 1848, 1859 și 1866 au constituit ulterior subiectul multor dezbateri. "Bonjuriștii" (identificați în cea mai mare parte cu liberalii) au supus România la un fel de "tratament de șoc", grefînd o constituție belgiană, codul napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez (și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
putut face. Cum ar fi putut altfel Brătienii să formeze un stat? Junimiștii nu recunoșteau că acele "forme fără conținut" (adică instituțiile occidentale) erau absolut necesare inițierii integrării naționale, sociale și culturale în concernul națiunilor europene. Iorga îi ura pe liberali și le detesta politica. Cu toate acestea, intelectualitatea liberală se considera suficient de pregătită, mai progresistă decît îi considerau chiar și pe socialiști! Această intelectualitate se vede în măsură să remodeleze societatea românească, modernizînd-o după modelul francez 24. Inevitabilul rezultat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bugetară, punînd-o în contrast cu una reală: o democrație a muncii. Patriotismul politicianismului este grija iubitoare mai curînd față de bugetul țării și nu față de țară, exploatînd la maximum resursele tot mai mici ale acesteia 66. Ca și Carp, Eminescu îi critica pe liberali pentru că împiedicau ajungerea la o democrație adevărată. El cerea respectarea legilor existente, care reclamau alegeri libere. După părerea lui Eminescu, politica liberalilor lăsa țara în mîinile străinilor, care dominau atît economia cît și viața culturală și viața publică. Se referea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țară, exploatînd la maximum resursele tot mai mici ale acesteia 66. Ca și Carp, Eminescu îi critica pe liberali pentru că împiedicau ajungerea la o democrație adevărată. El cerea respectarea legilor existente, care reclamau alegeri libere. După părerea lui Eminescu, politica liberalilor lăsa țara în mîinile străinilor, care dominau atît economia cît și viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul xenocrație. Iorga a considerat întotdeauna că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul xenocrație. Iorga a considerat întotdeauna că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din aspectele acestuia puteau fi adaptate, dar nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
volumele zece și unsprezece 95. Lucrarea lui asupra istoriei medievale a gurilor Dunării a apărut tot în această perioadă 96. Scrierea lui Iorga fusese acceptată spre publicare de către Academia Română de Științe, deși nu a primit nici un ban. Au intervenit însă liberalii și Politicianismul, susținînd că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui literară. Cu toate că Iorga simțea că istoria și literatura se află în relații de interdeterminare, literatura era mai vagă decît istoria, datorită documentelor acesteia din urmă. După părerea lui, evoluția organică a României a fost stînjenită de greșelile politice ale liberalilor după independență. Drept urmare, România a adoptat modele culturale străine, otrăvindu-și sufletul. Arta ei s-a umplut de hidre odioase, ale căror numeroase capete hidoase Iorga, înveșmîntat în haine de luptă, a pornit să le distrugă. Vederile lui istorice și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nicolae Filipescu, l-a solicitat pe Iorga să colaboreze la "Epoca", un ziar conservator. Articolele scrise de Iorga pentru "Epoca" au fost adunate în volumul Cuvinte adevărate 145. Filipescu voia să aducă sînge nou în Partidul Conservator, așa cum se înnoiseră liberalii în 1898 cu un influx serios de socialiști. Iorga ocupa un loc aparte în planul lui Filipescu. Iorga avea unele idei conservatoare, dar era în esență naționalist; păstra totuși legături strînse cu conservatorii, iar în februarie 1906 s-a adresat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a accepta autoritatea altcuiva au făcut ca adeziunea sa la partid să fie dificilă. Naționalismul său extremist și sugestiile sale privind îmbunătățirea condițiilor de trai ale țărănimii l-au transformat într-un adversar al conservatorilor. Iorga îi ura pe liberali și nu credea în lupta de clasă. El aducea argumentul că lupta de clasă distruge unitatea națională, respingîndu-i deci atît pe socialiști cît și pe populiști. Respingerea egalitarismului lor și propriul lui antisemitism (la vremea aceea) l-au transformat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regretă revoluțiile, dar acceptă rezultatele lor bune; alții însă acceptă revoluția indiferent de rezultatele ei"170. La scurt timp după aceea, Iorga a plecat de la București împreună cu Sadoveanu, E. Gârleanu și Iosif ca să ducă la țară "noua credință". La Iași, liberalii și junimiștii aflați în opoziție s-au unit împotriva guvernului și au demonstrat pe străzi. Drept urmare, a fost înființată "Frăția bunilor români", în tradiția lui Bălcescu, "ca să dea glas românilor fără glas sau drepturi: țăranii"171. Iorga scotea în evidență
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ionescu, fondat după ce părăsise în 1907 Partidul Conservator, părea un adversar mai serios. Iorga îl ataca consecvent pe "Tachi-Mochi" (influența capitalistă evreiască și Take Ionescu). Pe Nicolae Filipescu, liderul principalului curent conservator, nu-l deranja acest lucru, și nici pe liberali. Mai important este că regimul politic de la București își dădea seama de lipsa de pricepere a lui Iorga într-ale politicii și prevenise felul în care se va acționa; Iorga era un conferențiar și un animator excelent. Dar, dincolo de toate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu mînă sigură"12. Planul lui Brătianu fusese de la bun început ca România să intre în război de partea Aliaților, așa că și-a întins antenele secrete. Întrucît Puterile Centrale nu-i puteau oferi decît Basarabia, a optat pentru Transilvania și liberalii erau tradițional rusofobi, el și-a dat seama că retrocedarea Basarabiei era o acțiune sortită eșecului. Știa și că doar dezmembrarea Imperiului rus putea permite acest lucru; dacă nu, Rusia putea pune oricînd mîna din nou pe ea (așa cum a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lucruri din prima lecție a istoriei românilor, adică faptul că inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Pe lîngă diferențele de temperament și personalitate, ura lui Iorga față de Brătianu și tot clanul acestuia izvora din perspectiva sa sămănătoristă. Pentru el, Brătianu și liberalii distrugeau o Românie bazată pe evoluția organică a țărănimii. Acest lucru era veșnic prezent în mintea lui Iorga. Pe scurt, Iorga era subiectiv ori de cîte ori vorbea despre Brătianu, mai ales cînd i-a scris biografia, în 193415. Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
revedere de pe peronul gării. Ceremonia de rămas bun a cuplului regal a fost deosebit de călduroasă. Acestea sînt genul de gesturi mici care conferă regalității atîta atracție 113. Regele nu a ratificat niciodată tratatul de reasigurare a păcii; nici Brătianu sau liberalii. Cuplul regal s-a retras la Bicaz, în pădurile Carpaților. Pe parcursul întregii primăveri și veri a lui 1918, poziția lui Iorga a rămas impenetrabilă în privința "Ghibelinilor" de la București. I s-au alăturat cei care, ca Take Ionescu erau gata (cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau experiență în administrarea gospodăriilor lor. Erau lipsiți de cunoștințele moderne și de credite care să-i ajute să se pună pe picioare. Creditele agricole au constituit principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul anilor '20 un program de industrializare forțată, care va fi suportat de țărănime. În 1918, prestigiul Franței victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de mare, încît toate noile state naționale din Europa centrală și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]