8,673 matches
-
în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș închis la culoare, iar fațada sa era decorată de o serie de bazoreliefuri în stil renascentist, amplasate între arcele ferestrelor
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de Nord și Gelderland din Olanda. La începutul secolului al XI-lea, împăratul Henric al II-lea a încredințat administrarea pădurii imperiale din Cleves, care
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
(α CVn, α Canum Venaticorum, Alpha Canum Venaticorum) este cea mai luminoasă stea din constelația nordică Câinii de Vânătoare. Este o stea binară, deci este compusă din doi componenți. Denumirea de înseamnă „Inima lui Charles” și a fost acordată în secolul al XVII-lea în onoarea regelui ucis Charles I al Angliei. Numele său latinesc Cor
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
secolele XII-XIII, care numesc această regiune "Ungaria maior" ori "Ungaria magna". În 1235, Fratele Julianus a localizat această regiune la est de capitala Volga-Kama Bolghar . Există o teorie conform căreia maghiarii s-au mutat în această zonă dintr-un "urheimat" nordic, după care au continuat deplasarea spre sud. În Bașkiria, descoperirile arheologice din 150 de morminte din secolul al VIII-lea - al IX-lea din regiunea Volga-Kama au confirmat prezența strămoșilor ungurilor în zonă.. Cercetările lingvistice și toponimele sugerează că maghiarii
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și sciților, ii) o lecție de diplomația de urmat în relațiile cu națiunile din regiunile de mai înainte, iii) un studiu cuprinzător geografic și istoric al majorității națiunilor vecine și iv) un sumar al istoriei interne recente, a politicii și
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
fost adăugate mai târziu. Edificiul oferă impresia unei clădiri tridimensionale solide, în ciuda înălțimii reduse a bisericii. Absida poligonală a fost înlocuit în secolul al XIV-lea (1327-1340) de către un altar în stil gotic timpuriu. Capelele atașate altarului central și celui nordic au fost reamenajate în stil baroc. Basoreliefurile din stuc în capela altarului centrale au fost executate de către Karl Georg Merville (1782). Altarul principal a fost proiectat în 1782 de către Jean-Baptiste d'Avrange. El este decorat cu o sculptură monumentală din
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Piesa centrală a altarului principal îl constituie "Maria Candida", o icoană bizantină a Fecioarei Maria, aparținând Școlii cretane de iconografie și numită după fosta capitală (acum Heraklion), prezentată ca fiind transportată de doi arhangheli. Piesa centrală a altarului din capela nordică este "Adorația Pruncului", realizată de Franz Anton Maulbertsch (1754-1755). Capela de sud, "Nikolauskapelle", a rămas neschimbată și își păstrează aspectul său medieval. Ferestrele gotice datează din secolul al XIII-lea. Ea conține sculpturi gotice din piatră sub un baldachin (Sf.
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Orion pe cerul nopții, cel mai simplu mod este de a localiza constelația Orion pe cer. Stelele sunt mai mult sau mai putin uniform distribuite într-o linie dreaptă, si astfel pot fi vizualizate că centura îmbrăcăminții vânătorului. În emisfera nordică, ele se pot observa cel mai bine pe cerul nopții în timpul iernii, în special în luna ianuarie în jurul orei 09:00 pm. Poziția pe cer, aproape perfect „călare pe Ecuator”, înseamnă că acest asterism este vizibil în întregime din toate
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
("Dynastes hercules") este cel mai faimos și cel mai mare dintre gândacii rinoceri. Este originar din pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și Antilele Mici. Cea mai nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]
-
prin confluența a trei râuri, Iskărul Negru ("Cerni"), Iskărul Alb ("Beli") și Iskărul Stâng ("Levi"), ape denumite împreună "Iskrove". Punctul de izvorâre al râului este considerat a fi confluența Iskărului Drept ("Prav Iskăr"), cu Iskărul Negru. După ce coboară pe versantul nordic al Munților Rila, se varsă în lacul de acumulare Iskăr—cel mai mare lac de acumulare din Bulgaria, și în lacul Pancearevo. Râul curge pe lângă Sofia și formează un defileu stâncos în Munții Balcani. Se varsă în Dunăre lângă satul
Râul Iskăr () [Corola-website/Science/328724_a_330053]
-
definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul Șerbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezenta aici în secolul al
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
modul în care instanța tratează divorțurile și procesele pentru custodie: Legile și practicile privitoare la întreținere soției sau pensia alimentară variază considerabil de la o țară la alta sau de la o cultură la alta. La unul din poli se află țările nordice, precum Suedia care din 1978 au hotărât ca soții divorțați nu răspund unul de altul. Ar putea fi prevăzută o pensie doar pentru o perioadă scurtă de timp. În majoritatea țărilor vestice, pensia alimentară este acordată din ce în ce mai rar, din cauza căsniciilor
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
care atârnă complet liber față de picior. Deși considerată pe larg comestibilă, consumarea acestei ciuperci nu este recomandată din cauza raportării unor otrăviri în cazul unor persoane. Simptomele otrăvirii includ disconfort gastrointestinal și lipsa coordonării musculare. "V. bohemica" se găsește în zonele nordice ale Americii de Nord, Europei și Asiei. Ea crește în solul acoperit de frunze moarte, în aprilie și mai, înainte de apariția „zbârciogilor adevărați” (genul "Morchella"). Termenul "Ptychoverpa bohemica" este adesea folosit de către micologii europeni. Specia a fost descrisă pentru prima dată de către
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
este saprofită, adică are capacitatea de a-și atrage nutrimenții din materia organică în descompunere. S-a propus ipoteza că, totuși, ciuperca este micoriză cel puțin de-a lungul ciclului său de viață. Ciuperca are o largă răspândire în partea nordică a Americii de Nord; răspândirea sa tinde să se mute și în sud până la Marile Lacuri din Statele Unite și până în sudul Californiei de Nord de pe coasta de vest. În Europa, ciuperca este larg răspândită și a fost colectată din Austria, Republica Cehă
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
orașelor-state grecești nesupuse. La insistențele Atenei, aliații greci, inclusiv Sparta, au fost de acord să încerce să-l atragă pe Mardonius în luptă, pornind în marș înspre trupele acestuia, staționate inițial în Attica. Mardonius s-a retras însă în partea nordică a Greciei, mai exact în Beoția, pentru a-i aduce pe greci în teren deschis. Cele două armate s-au întâlnit până la urmă lângă cetatea Plateea. Mardonius își repliase trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
au întâlnit până la urmă lângă cetatea Plateea. Mardonius își repliase trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o zonă de câmpie, favorabilă cavaleriei persane, superioară din punct de vedere numeric celei grecești. S-a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
tesaliene, beoțiene și macedonene. Acest număr imens este pus la îndoială de majoritatea istoricilor moderni. O metodă de estimare a dimensiunii armatei persane este aceea de a calcula numărul de oameni care puteau fi adăpostiți în tabăra persană de pe malul nordic al râului Asopos - prin această abordare rezultă un număr cuprins între 70.000 și 120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
În anul următor (479 î.Hr.) Mardonius și-a repliat trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o zonă de câmpie, favorabilă acțiunii cavaleriei persane, superioară din punct de vedere numeric celei grecești. S-a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, în apropiere de Plateea, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ea se găsește cu mai jos: modificarea de nivel se face la înălțimea turnului octogonal de la poarta de nord. De aici rezultă o diferență de înălțime a deschiderilor pasarelei între cele două părți, de est și de vest ale zidului nordic — ele sunt de 3,60 și respectiv . Între turnuri, se găsesc câte 6 sau 7 deschideri. Pe latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o galerie cu arcade
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile de est și de vest. Accesul acolo se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii. Printre variațiile cunoscute pentru acea epocă pe marginea acestui plan, se găsește și cetatea de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare, lucrul a continuat. În 1924, casa episcopală de lângă catedrală a fost distrusă de un incendiu, ceea ce a furnizat ocazia de a elibera împrejurimile nordice ale Mausoleului. Munca de reconstrucție a Splitului în urma celui de al Doilea Război Mondial a adus realizarea unui mai vechi proiect de despresurare a fațadelor de nord și est ale palatului. Dar numai începând cu 1957, un efort de punere
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
devenit noul calif al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid în timpul celui de-al doilea calif Umar este Bătălia de la Yarmuk. După ce cuceriseră Emesa, musulmanii s-au îndreptat spre nord pentru a cuceri întreaga zona nordică a Siriei. Împăratul Heraclius a adunat mai multe triburi arabe ce se opuneau islamului, și câteva brigăzi armene. Unele surse afirma că această armată ar fi fost formată din 100,000 de oameni, iar altele afrima că ar fi fost
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
îi sugerează să le scrie, de vreme ce scrisul este singura pasiune a lui Nick. În vara lui 1922, Nick se mută din Vestul mijlociu la New York, angajându-se ca vânzător de obligațiuni după ce abandonează scrisul. El închiriază o căsuță de pe malul nordic al Long Island, în satul (ficțional) West Egg, care se află lângă conacul extravagant al lui Jay Gatsby (DiCaprio), un magnat misterios care ține des petreceri extravagante. Într-o zi, Nick călătorește până în East Egg, care se află de cealaltă
Marele Gatsby (film din 2013) () [Corola-website/Science/329374_a_330703]
-
identității noastre", incluzând și ediții speciale dedicate unor importante centre de cultură și civilizație românească - "Un portret cultural al SUD-ului - județul Călărași", „Limba Română”, nr. 11, 1999; "Partea de cer numită Maramureș", „Limba Română”, nr. 3-5, 2000; "Bucovina - aura nordică a țării", „Limba Română”, nr. 1-3, 2001). Concomitent, Alexandru Bantoș a desfășurat o activitate prodigioasă în cadrul Departamentului de Stat al Limbilor (prim vice-director general: 1992-1994) iar acum conduce Casa Limbii Române (autor de proiect și director din 1998 până în prezent
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]