10,880 matches
-
eterificare Se obțin eteri micști în urma reacției dintre fenoxizi și derivați halogenați. Reacția de esterificare se face indirect tratând fenoxizii cu cloruri sau anhidride acide: Reacția de culoare dată cu FeCl3 este o reacție de recunoaștere, rezultând un complex colorat, nuanța culorii este dată de natura fenolului(violet pentru fenol). 2) Reacții date de nucleul aromatic Reacția de nitrare fenolul poate fi nitrat cu acid azotic diluat, în timp ce benzenul necesită amestec sulfonitric, o-nitrofenolul se separă de p nitrofenolul prin distilare cu
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
altă parte, tendința este inversă: multiculturalitatea contemporană determină tocmai o analiză a ambelor părți. Ele contemplă evenimentele amintite, după un interval mare de timp, interval necesar formării unei opinii mature, nepărtinitoare. Ambele tabere sunt umanizate, caracterizarea lor capătă o anumită nuanță de sensibilitate și înțelegere, ton ce ar fi părut majorității cu totul deplasat pe vremea când urmele lăsate de războaie erau încă proaspete la nivel economic, social, politic și psihologic, la nivel național, comunitar și individual. Exemple în acest sens
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
va aduce aminte de experiențele similare”, pentru că memoria involuntară respectă legi și “tot ce frământă are relief”. Primele momente ale unei relații au din această cauză “prospețimea lor”, și ar trebui transcrise pentru a putea prinde întreaga lor bogăție de nuanțe: “interpretările diverse, atmosfera melancolică, dureroasă că totul a fost iluzie”. Vocea naratorială își impune chiar reguli de construcție ale numelui pentru a surprinde “spațiul perfect gol”, spațiul de incomunicare care se întinde între el și iubita sa: “să întrebuințez cuvinte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și remușcările”. Nici ea un este capabilă să-l construiască: “Se contrazicea mereu, căci depindea de cum îi apărusem în ultima clipă. Ar fi fost greu să-mi scot un portret din părerile ei, căci mă caracteriza nu prin mici nuanțe, deseori nu fără legătură între ele, dar întregind un om, ci prin însușiri exact inverse, reduse la schema <<ești bun>> sau <<ești rău>>, susținute totdeauna cu aceeași violență”. Fragmentul amintește încercarea lui Holban de a surprinde psihologia personajelor așa cum face
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
el este tocmai aceea de a surprinde dezlânarea gândului, de a dezorganiza materia epică supusă legilor imuabile ale unei subiectivități aprinse.”<footnote Ibidem., p. VII footnote> Holban este veșnic chinuit de gândul că nu-i vor fi sesizate tonalitățile specifice, nuanțele analizei sufletești întreprinse. Îl agasează enorm obiecțiunile stilistice la care, după opinia sa, se reduce, pentru cronicarii respectivi ai momentului literar, toată înțelegerea unei cărți: “Toți îmi învinuiesc stilul desigur, este neglijent.(...) Dar, așa nud, nu e singurul posibil pentru
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
odinioară. Surprinzător chiar, Anton Holban spune că nu-i place literatura, că nu găsește în ea nici un motiv de orgoliu, și o scrie pentru că nu are altceva mai bun de făcut. Stilul este concis, sintetic, nediluat și se pliază pe nuanțele psihoemoționale consemnate în scris, păstrând prospețimea, unicitatea: „Personal, nu sunt în stare să lungesc scenele. Observațiile cele mai pline de sens le transcriu numai într-o singură pagină. Am frică de imagini, căci cred că o imagine escamotează adevărul, aplică
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o imagine escamotează adevărul, aplică false ornamente (...) În tot ce am scris, se observă o colecție de fragmente care la un moment dat trebuie să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
spus tot adevărul, sau a apăsat involuntar numai asupra anumitor adevăruri, nu totdeauna în favoarea mea de altfel, dar mai ales, rezultat al temperamentului meu, care a fost incapabil să orânduiască definitiv faptele și emoțiile și le-a dat tuturor o nuanță de incertitudine, și a multiplicat interpretările posibile).” Personajul își recunoaște labilitatea psihică și își pune problema autenticității trăirilor, precum și aceea a exprimării sincere a adevărului. Personajul lui Holban găsește o plăcere diabolică în anticiparea propriei nefericiri și în construirea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din prezent spre viitor, spre deosebire de Proust, care adâncea trecutul spre prezent. Astfel, naratorul vrea să evadeze din prezent spre viitor, mereu în așteptarea notei următoare. Din această caracteristică vine caracterul fragmentar al prozelor sale care par neterminate, în așteptarea vreunei nuanțe noi. Eugen Ionescu dă prima definiție exactă a lui Sandu din acest roman. Sandu rămâne interior vid și sterp și chiar pervers și crud, inteligența lui are o nuditate stearpă. Gestul final al Irinei e imposibil de explicat, însă el
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze lucrarea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București , 1966, p. 151 footnote> E de ajuns ca Irina să nu mai răspundă la scrisori pentru ca „ o neliniște bruscă” să pună stăpânire pe Sandu. Gravitatea romanului constă în intuiția plină de nuanțe a sufletului bărbatului. „Am citit o admirabilă carte și eroina seamănă mult cu Irina mea, eroul este mai calm decât mine: Deux ou trois Graces de sir Aldous Huxley.” Golul interior al Irinei este demonstrat prea puțin prin fapte, cât
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe sufletești: „ciudă, elan liric, deprimare, gust de a fi antipatic fără motiv, interes - gelozie.” Între stăpân și pasăre se dezvoltă legături greu de explicat, păsărica dezvoltând ca și stăpânul său o teamă irațională, căci „ se temea de oameni, de muște
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic, căci peste tot există un motiv personal pe care s-a chinuit să-l mistifice. Stilul său este concis, sintetic, nediluat și se pliază pe nuanțele psihoemoționale consemnate în scris. Romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, care operează cu experiențe din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate, și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Noul roman a început să creadă în autenticitate, ionicul, în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată! Ce delir ar fi să-l am pe Dostoievski integral, în aceeași lectură, în cap! Dar, în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am uitat o mie de nuanțe din Crimă și pedeapsă și tot așaă Nu pot citi decât o singură carte. Iar dintr-o carte nu pot citi decât o pagină!”. Îi înțeleg această disperare, pe care am trăit-o și eu în legătură cu Dosto al său și
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
afirmate sau recunoaștere a superiorității, de obligare a destinatarului și de punere a sa într-o situație de dependență individuală sau familială. Omul social dăruiește și primește darul, iar cel care nu face asta este un "sociopat". Epopeea darului are nuanțe aparte în ceea ce-i privește pe rromii bogați. Darul de nuntă este oferit mai ales în bunuri de folosință îndelungată și mai ales în aur și podoabe. Datorită sumelor mari care se pun în joc, puțini oameni mai au încredere
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
parte. La următoarele cărți am avut tiraje mai mari. C.Ș.: În cazul romanului Fețele tăcerii ai avut neplăceri cu cenzura? A.B.: Am avut destule, dar cartea a scăpat prin adăugiri. Am avut de atenuat cuvinte, de adăugat anumite nuanțe, de făcut precizări. C.Ș.: Ți-a luat mult timp publicarea? A.B.: Discuțiile în legătură cu ea. Am avut discuții foarte, foarte lungi. Apariția cărții o datorez într-o oarecare măsură lui Mircea Sântimbreanu, care era pe atunci directorul Direcției Tipăriturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Dacă ar fi aplicat dogmatic interdicțiile prevăzute de cenzură, cred că n-ar mai fi rămas mare lucru din roman și, firește, n-aș mai fi ajuns să-l tipăresc. Și doamna Docsănescu, la fel ca Sântimbreanu, a mers pe nuanțe, pe atenuarea sensurilor anumitor cuvinte, prin adăugarea de calificative sau aproximări. În esență însă, romanul a rămas cum l-am gândit. C.Ș.: Depindeați deci de bunăvoința, de inteligența și de deschiderea cenzorului. Se stabilea o relație care putea avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
la oamenii veniți din țară că sunt foarte bine informați și că structura lor interioară nu a fost, în multe cazuri, afectată. A.B.: Da, structura lor este foarte bună. Sigur că nu spun asta pentru toți. Sigur că există nuanțe. Sigur că sunt și lucruri pierdute pentru multă vreme. Adică anumite calități și date ale omului dispărute pentru mult timp. C.Ș.: Ce crezi că a rămas nealterat și ce crezi că s-a schimbat în rău sau s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Și eu am trăit trei zile ca un ziarist adevărat. C.Ș.: Unde? A.B.: În Cluj, tot în perioada respectivă, când vorbeam direct la radio. Și culmea este că-mi veneau toate cuvintele, nu trebuia să-mi caut nici o nuanță. Și mă simțeam foarte bine vorbind direct sau scriind direct exact ce-mi trecea prin minte. Probabil că vor apărea gazetari de care nu știm și vor muri nume cu care ne-am obișnuit. C.Ș.: Adevărul este că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mai demult, atunci când sculptam. Astăzi, îi conturez fruntea, obrajii, ochii. Mâine, mâinile, îi caut expresia până ce reușesc să-l văd. Deci în fiecare zi îi adaugi acelui personaj câte ceva din ce este în tine și porți cu tine pretutindeni: o nuanță, o replică, o particularitate a caracterului, până în clipa când îl vezi că este viu. Trebuie să ai exact senzația unui sculptor care și-a terminat opera. Evident, dintr-un material de bună calitate. În clipa în care e gata, te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
țară, într-o cultură, trebuie să existe loc pentru toți. Unii sunt foarte în vârstă. Alții sunt bolnavi. În aceste confruntări, până la urmă e vorba chiar și despre rezistența biologică, nu numai de rezistența psihică. Aceasta ar fi una dintre nuanțe, pentru că am ajuns să-i cunosc pe foarte mulți și să stau de vorbă cu ei. I-am întrebat și mi-au răspuns: „Nu pot. Nu mai rezist”. Pot să înțeleg și asta. Sunt însă și lucruri pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
conturează un tablou realist al anilor 1859-1866, din punctul de vedere al marilor puteri, afirmând că nici una nu susținea pe deplin cauza românească. Cartea lui Liviu Brătescu ocolește judecățile anacronice, dar și pe acelea moralizatoare, fiecare personaj fiind zugrăvit în nuanțe mai mult sau mai puțin favorabile, în funcție de implicarea lui într-un eveniment sau altul. Astfel, contribuția lui Al. I. Cuza la procesul de modernizare a României este bine creionată, în același timp cu sublinierea maturității de care "domnul Unirii" a
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
între ele, precum și libertățile de care pot să beneficieze cetățenii unui stat își pun în mod inevitabil amprenta asupra evoluției viitoare a societății după un eveniment de factura celui din 11 februarie 1866. În același timp, forțele politice, indiferent de nuanță sau culoare ideologică, considerau, în marea lor majoritate faptul că un prilej precum fusese cel al răsturnării lui Cuza era oportun pentru realizarea unei clarificări a programului lor și a unei mai precise poziționări pe scena politică. Un astfel de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nemulțumire în rândurile unor grupări politice diferite ca program ideologic, multe dintre ele vor încerca în noul climat să se distanțeze cât mai mult de guvernarea lui Alexandru Ioan Cuza, plasându-și adversarii în rândurile "beneficiarilor" guvernării fostului domnitor. Vremea nuanțelor trecuse, pentru cei mai mulți dintre ei sosise în schimb cea a deconturilor. Surprinzător putea să pară faptul că, în ciuda absenței sale din peisajul politic, Cuza contribuia fără voia sa la întreținerea procesului amintit. Dincolo de aspecte precum cele menționate, intenția noastră este
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
dar evident într-o manieră specific conservatoare. O dată ce conturul viitorului stat era bine trasat în cadrele conservatorismului: unirea, ereditatea și neutralitatea deveneau principii acceptate în mod public 72. În condițiile în care ziare precum Patria, ce apărea la Iași, de nuanță conservatoare, se pronunțau pentru menținerea de sine stătătoare a Moldovei și a "drepturilor sale istorice în formula confraternității cu Țara Românească" care nu era decât o formulă politică abilă prin care se exprima preferința pentru menținerea a două state românești
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]