9,574 matches
-
să atingă 12 mii ț. Din 2010 a început etapă a doua de construcție a digului Kokaral, care prevede ridicarea lui cu 8 m și implicit readucerea cotelor apelor Aralului Mic la nivelul anului 1974 - 50 m de asupra nivelului Oceanului Mondial.
Aralul Mic () [Corola-website/Science/301022_a_302351]
-
întâlnit în scoarța terestră. A fost cunoscut încă din perioada vechilor greci, romani, chinezi și hinduși. În China Antică, mormântul Împăratului Shi Huangdi, mort în anul 210 î.Hr., a conținut o hartă în relief a Chinei în care râurile și oceanele erau reprezentate de mercur. Chinezii considerau că medicamentele pe bază de mercur sau cinabru pot prelungi viața, probabil datorită proprietăților acestora de conservare. Cu toate acestea, câțiva împărați, printre care și Huangdi, au decedat din cauza otrăvirii cu mercur, în încercările
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
sursa primară de mercur ce e reemisă către atmosferă de către soluri și ape. Estimările din 1994 indică faptul că aproximativ 200.000 tone de mercur au fost emise în atmosferă din 1890, aproximativ 95% fiind localizat în soluri, 3% în oceane și 2 % în atmosferă. Mercurul este singurul metal care este întâlnit în starea de agregare lichidă în condiții standard de temperatură și presiune; este un metal non-combustibil, greu, de culoare argintie, care se va contracta sau își va mări volumul
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Plinius cel Bătrân spunea: „În nici una dintre lucrările sale Natura nu și-a arătat originalitatea mai mult decât în cazul insectelor”. Insectele pot fi găsite în aproape toate mediile, deși numărul de specii care s-au adaptat la viața în ocean, unde predomină crustaceele, este destul de mic. Partea Exoptherigota a Neopterei este uneori divizată în Orthopteroida (cerci prezent) și Hemipteroida (cerci absent), denumite de altfel și Exopterygota inferioară și Exopterygota superioară. Știința care se ocupă cu studiul insectelor poartă denumirea de
Insectă () [Corola-website/Science/300051_a_301380]
-
adaptabilitate a mamiferelor este faptul că au sânge cald și își păstrează temperatura corporală constantă indiferent de vreme. Mamiferele s-au adaptat în foarte multe habitate și ecosisteme, incluzând cel de baltă, cel de mlaștină, cel de pădure și chiar oceanul, în cazul delfinului și al balenei. De departe, concentrația cea mai mare de mamifere este în zona tropicală și subtropicală, pe când cea mai mică este la Poli. Iată mai jos exemplare din aceeași familie (Ursidae), împreună cu răspândirea lor geografică. Observați
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
le erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). le guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini. Erau divizate în mai multe subclase: "Crinaeae" (fântâni), "Pegaeae" (izvoare), "Eleionomae" (mlaștini), "Potameides" (râuri) și "Limnades" sau "Limnatides" (lacuri). Surse romane atribuie Naiadelor până și custodia râurilor
Naiade () [Corola-website/Science/300165_a_301494]
-
abundent orhideele. La o altitudine și mai mare se află o zonă fără arbuști; doar insulele Santa Cruz și San Cristobal au o altitudine suficient de mare pentru această vegetație. Multe din insulele vechi ale arhipelagului au dispărut sub suprafața oceanului. Au existat insule și mai vechi, dar ele au fost erodate de-a lungul a milioane de ani. Geologii au stabilit că insulele care sunt vizibile în prezent au vârste extrem de diferite. Formarea insulelor este explicată prin două teorii geologice
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
insule și nu s-au desprins din continentul sud-american. Aceasta a avut o importanță crucială în întelegerea unicității florei și faunei din Galápagos și a absenței anumitor tipuri de animale. Inițial, insulele au fost conglomerate golașe de rocă vulcanică în mijlocul oceanului. Fiecare specie de plante și de animale existente acum - multe fiind endemice acestor insule - a fost obligată să traverseze cel puțin 1000 km de ocean pentru a ajunge la destinație. Unele specii, în special păsările și animalele acvatice, probabil că
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
absenței anumitor tipuri de animale. Inițial, insulele au fost conglomerate golașe de rocă vulcanică în mijlocul oceanului. Fiecare specie de plante și de animale existente acum - multe fiind endemice acestor insule - a fost obligată să traverseze cel puțin 1000 km de ocean pentru a ajunge la destinație. Unele specii, în special păsările și animalele acvatice, probabil că au făcut singure această călătorie lungă. Altele, cum ar fi plantele și insectele, ar fi putut fi transportate de păsări, sub formă de grăunțe și
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
brută HO (vedeți (moleculă)). Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera. Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii. Apa se găsesește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosfera, valuri și aisberguri în oceane, ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitații și scurgeri de suprafață. Datorită importanței pe care
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță albastră, datorită eliminării unei mici cantități de lumină roșie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus, apa are o căldură latentă de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar și temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de saturație la temperatura
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
de 1 bar și temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de saturație la temperatura de 25 °C), care are o influență mare asupra climatului și a transferului de căldură între ocean și atmosferă. Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și facilitează reacțiile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe. Unele substanțe
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
decât apa înghețată, de suprafață, astfel încât gheața se va forma începând de la suprafață și se va extinde în jos, iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este practic izolat de frig, permițând supraviețuirea speciilor de animale. Aproape toate celelalte substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la fund spre suprafață. Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
ar fi mai apropiat de Soare, temperatura de suprafață mai ridicată ar împiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existența apei doar sub formă de vapori. În primul caz, Pământul ar absorbi mai multă energie solară din cauza albedoului redus al oceanelor, iar în al doilea ar rezulta un efect de seră scăpat de sub control și condiții neospitaliere similare celor de pe planeta Venus. S-a propus că însăși viața păstrează condițiile care i-au permis existența. Temperatura de suprafață a Pământului a
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, și tratarea cu clor și fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplinește toate cele trei sarcini. Există și tehnici mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări și oceane este o soluție mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă. Distribuția apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuție, fie îmbuteliată. În multe țări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate. Reducerea risipirii
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
În plus, presupusa nevroză de care suferise Gibarian pare să-i fi copleșit și pe ceilalți membri, care se comportă ciudat: se pare că ei sunt vizitați - cu adevărat - de halucinații. Kris află că fenomenele misterioase au apărut după iradierea Oceanului solarian cu un fascicul de raze X de înaltă energie (raze ucigașe pentru materia vie) - măsură interzisă de etica deontologică a cercetării științifice. Cu încetul se înțelege că Oceanul se răzbună acum, acționând similar asupra cercetătorilor, radiografiindu-le conștiința și
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
de halucinații. Kris află că fenomenele misterioase au apărut după iradierea Oceanului solarian cu un fascicul de raze X de înaltă energie (raze ucigașe pentru materia vie) - măsură interzisă de etica deontologică a cercetării științifice. Cu încetul se înțelege că Oceanul se răzbună acum, acționând similar asupra cercetătorilor, radiografiindu-le conștiința și materializându-le remușcările de conștiință. Din asta rezultă cele mai ciudate apariții, care îi dezvăluie pe astronauți și îi fac să se rușineze de propriile gânduri. În acest mod
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
de pomi, ca și când s-ar fi reîntors deja pe Pământ și ar fi uitat demult de toate necazurile. Dar imaginea se transformă încet într-o totală, se recunoaște brusc că de fapt coliba se află pe o insulă infimă în mijlocul Oceanului: se deduce că ea este doar o altă materializare a amintirilor lui Kris, care acum s-a împăcat cu situația de pe Solaris, de pe care nu se va mai reîntoarce niciodată.
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
înainte de Lexington și Bunker Hill, că americanii erau nepricepuți, nedisciplinați și lași, subestimandu-i. Lordul George Germanin, ministrul Coloniilor ce răspundea de operațiile militare în America, a tras învățăminte de pe urma primelor ciocniri dintre americani și britanici.A trimis regimente peste ocean bine echipate și instruite, supraestimând numărul loialiștilor și minimalizând posibilitățile revoluționarilor. Conform planului, se pornea de la ideea că în sud, loialiștii aveau nevoie de trupe britanice ca să răstoarne conducerile rebele și să preia controlul. Generalul Henry Clinton, în fruntea a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de 30 °C. Din anul 1961, nivelul Aralului a început să scadă dramatic din cauza deturnării apelor Amudariei și Sîrdariei spre canalele de irigare din Asia Centrală. Dacă în 1960 cotele apelor Aralului erau cu 53,5 m mai sus în raport cu nivelul Oceanului Mondial, în 1970 ele au scăzut cu 2 m, în 1975 cu încă 1,5 m, pentru ca în 1983 să fie cu doar 43,5 m mai sus de nivelul Oceanului Mondial (adică cu 10 m mai jos față de nivelul
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
erau cu 53,5 m mai sus în raport cu nivelul Oceanului Mondial, în 1970 ele au scăzut cu 2 m, în 1975 cu încă 1,5 m, pentru ca în 1983 să fie cu doar 43,5 m mai sus de nivelul Oceanului Mondial (adică cu 10 m mai jos față de nivelul din anul 1960). Totodată, s-a înregistrat o permanentă creștere a salinității apei. Dacă în 1960 acest indice era de 0,99%, zece ani mai tîrziu era deja de 1,12
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
pentru a evita scurgerea surplusului de apă din Aralul Mic, alimentat de Sîrdaria, spre Aralul Mare. Aceasta a condus la o stabilizare și chiar la o ușoară creștere a nivelului apei în Aralul Mic (42,2 m de asupra nivelului Oceanului Mondial în vara anului 2006, ceea ce este identic cu cotele apei Mării Aral de la finele anului 1984). În același timp, nivelul Aralului Mare continuă să scadă vertiginos. În 1988 apele sale se situau cu numai 40,3 m mai sus
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
în vara anului 2006, ceea ce este identic cu cotele apei Mării Aral de la finele anului 1984). În același timp, nivelul Aralului Mare continuă să scadă vertiginos. În 1988 apele sale se situau cu numai 40,3 m mai sus de Oceanul Mondial, iar salinitatea crescuse până la 2,5%. Către anul 2001 cotele apelor Aralului Mare au scăzut cu încă 7 m fiind cu 33,3 m mai sus de nivelul Oceanului Mondial (adică cu 20 mai jos față de nivelul anului 1961
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
se situau cu numai 40,3 m mai sus de Oceanul Mondial, iar salinitatea crescuse până la 2,5%. Către anul 2001 cotele apelor Aralului Mare au scăzut cu încă 7 m fiind cu 33,3 m mai sus de nivelul Oceanului Mondial (adică cu 20 mai jos față de nivelul anului 1961), iar salinitatea a crescut pînă la 5,86%. Tragedia Aralului este considerată ca fiind una din cele mai mari catastrofe ecologice ale omenirii. De-a lungul anilor, s-au propus
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]