8,824 matches
-
aliaj de calciu-magneziu. Temperatura unui cuptor cu arc de peste 1.600 °C e suficientă pentru a topi ytriul. Ytria () poate servi ca rețea gazdă pentru doparea cu cationi de Eupentru a obține ortovandat de ytriu dopat YVO:Eusau fosfori de oxid de sulfură de ytriu :Eucare dau culoarea roșie în tuburile catodic ale televizoarelor color, deși culoarea roșie în sine e de fapt emisă de europiu, în timp ce ytriul colectează energie din tunul electronic și o dă fosforului. Compușii ytriului pot servi
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
catalizatori pentru polimerizarea etenei. Fiind un metal, e folosit la electrozii unor bujii de înaltă performanță. Ytriul e de asemenea folosit în fabricarea manșoanelor incandescente pentru felinarele cu propan ca înlocuitori pentru toriu, care e radioactiv. Utilizările în dezvoltare includ oxidul de zirconiu stabilizat cu ytriu, în particular ca electrolit solid și ca un senzor cu oxigen în sistemele de eșapament ale automobilelor. Ytriul e folosit în producția unei mari varietăți de granați sintetici, iar ytria e folosită pentru a fabrica
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
formei cubice a zirconiei pentru a fi folosită în fabricarea bijuteriilor. A fost studiată o posibilă utilizare a ytriului ca nodulizator pentru fabricarea fierului ductil, care are ductilitatea crescută (grafitul formează noduli compacți în loc de fulgi pentru a forma fierul ductil). Oxidul de ytriu e de asemenea folosit în ceramică și sticlă, deoarece are un punct de topire ridicat, și dă acestor materiale o rezistență la șoc crescută și dilatare termică scăzută. De aceea, e folosit în obiectivele aparatelor de fotografiat. Izotopul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
radicale asistate de un robot pe câini, într-o încercare de a reduce avariile colaterale ale nervilor și țesuturilor, pe când cele dopate cu erbiu încep să fie folosite în refacerea cosmetică a pielii. Ytriul a fost folosit în supraconductorul de oxid de ytriu-bariu-cupru (YBaCuO, numit și „YBCO” sau „1-2-3”) dezvoltat la Universitatea Alabama și Universitatea Houston în 1987. Acest supraconductor funcționa la 93 K, de recunoscut deoarece aceasta e peste punctul de fierbere a azotului lichid (77,1 K). Precum prețul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de obicei scris ca YBaCuOunde "d" trebuie să fie mai mic de 0,7 pentru ca materialul să fie supraconductor. Motivul nu e încă clar, dar se știe că golurile apar doar în anumite locuri în cristal, avioanele și lanțurile de oxid de cupru, dând naștere unui număr de oxidare ciudat al atomilot de cupru, care cumva duce la supraconductibilitate. Teoria supraconductivității la temperaturi mici a fost bine înțeleasă încă de când teoria BCS a fost dezvoltată în 1957. E bazată pe o
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
bazată pe o caracteristică stranie a interacțiunii între 2 electroni într-o rețea cristalină. Totuși, teoria BCS nu explică superonductivitatea la temperaturi mici, iar mecanismul ei precis e încă un mister. Ceea ce e cunoscut e faptul că, compoziția materialelor din oxid de cupru trebuie strict controlată pentru ca supraconductibilitatea să apară. Materialul creat era un mineral negru și verde, multi-cristal și polifazat. Oamenii de știință studiază o clasă de materiale cunoscută sub numele de perovskite care sunt amestecuri alternative ale acestor elemente
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate chimistului francez Paul Émile Lecoq de Boisbaudran. Boisbaudran a izolat oxidul și/sau hidroxidul de samariu în Paris în 1879 din mineralul numit samarskit ((Y,Ce,U,Fe)(Nb,Ta,Ti)O) și a identificat un nou element în acesta cu ajutorul liniilor de absorbție optică. Chimistul elvețian Marc Delafontaine a anunțat
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Munții Urali. În acest sens, samariul a fost primul element chimic denumit după numele unei persoane. Mai târziu, denumirea de "samaria" utilizată de Boisbaudran a fost transformată în "samarium", pentru a fi conform restului elementelor; în plus, astăzi "samaria" desemnează oxidul de samariu, prin analogie cu yttria, zirconia, alumina, ceria, holmia, etc. Simbolul sugerat pentru samariu a fost "Sm"; totuși un simbol alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
-ul cu scopul de a-l putea comercializa unor procesatori specializați. În acest mod, conținutul valoros de europiu din zăcământ este salvat pentru a fi folosit în fabricarea fosforului. Purificarea samariului constă în îndepărtarea europiului. Din 2012, fiind la supraofertă, oxidul de samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare cu cea a zincului. Cu punctul de topire de 1794
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
conține fazele hexagonale compacte și hexagonale compacte cu două fețe în condiții ambiante. Samariul (și sescvioxidul său) sunt paramagnetici la temperatura camerei. Momentele magnetice efective corespunzătoare acestora, mai mici de 2 µ, sunt pe locul al treilea printre lantanide (și oxizii lor), după lantan și lutețiu. Metalul devine antiferomagnetic supus încălzirii la 14,8 K. Atomii individuali de samariu pot fi izolați prin încapsularea lor printre molecule de fulerenă. De asemenea, atomii pot fi dopați între moleculele de C din fulerenele
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
o soluție ce conține ioni de samariu (III) de culoare galbenă-vernil , care există sub formă de complecși [Sm(OH)]: Samariul este unul dintre singurele lantanide care prezintă starea de oxidare +2. Ionii Sm sunt roșii-sângerii în soluție. Cel mai stabil oxid al samariului este sescvioxidul SmO. Ca mulți alți compuși ai samariului, oxidul se poate afla în câteva faze cristaline. Forma trigonală este obținută prin răcirea lentă după topire. Punctul de topire al SmO este oarecum ridicat și adesea nu poate
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
există sub formă de complecși [Sm(OH)]: Samariul este unul dintre singurele lantanide care prezintă starea de oxidare +2. Ionii Sm sunt roșii-sângerii în soluție. Cel mai stabil oxid al samariului este sescvioxidul SmO. Ca mulți alți compuși ai samariului, oxidul se poate afla în câteva faze cristaline. Forma trigonală este obținută prin răcirea lentă după topire. Punctul de topire al SmO este oarecum ridicat și adesea nu poate fi atins doar prin încălzire directă, dar acest lucru este posibil cu ajutorul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
obține o structură ortorombică (cu densitatea de 5,90 g/cm) asemănătoare cu cea a clorurii de plumb PbCl. Aceleași rezultate se obțin și în cazul triiodurii de samariu (cu densitatea de 5,97 g/cm). Pudrele de sintetizare din oxid de samariu și bor, în vid, produc o nouă pudră ce conține câteva boruri de samariu al căror raport de volum poate fi controlat prin intermediul proporțiilor din amestec. Pudra poate fi convertită în cristale mai mare al unei boruri de
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
neutrii din punct de vedere electric. Doi parametrii care ajută la descrierea ionilor sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
de vedere electric. Doi parametrii care ajută la descrierea ionilor sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici sunt sintetizați, în majoritate, pentru a fi utilizați ca și catalizatori (oxid de vanadiu (V), clorură de titan (III)) sau pe post de reactivi în chimia organică (hidrura de litiu și aluminiu).
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
ceda și formează configurația stabilă a gazului inert neon.Clorul,nemetal din grupa VII A,are 7 electroni de valență și poate ajunge la configurația stabilă de octet prin acceptarea unui electron,cel transferat de la atomul de sodiu. În majoritatea oxizilor metalici se formează legături ionice prin transferul electronilor de valență de la atomii de metal la atomii de oxigen: transfer 2+ 2- interacție 2+ 2- Ca + O Ca + O Ca O de electroni electrostatică În hidroxizi,forța de atracție electrostatică se
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
din stele sunt pitice roșii, ca și Proxima Centauri. M este de asemenea clasa unor supergiganți că Antares și Betelgeuse, la fel si Miră, stea variabilă. Spectrul acestor stele arată linii de metale neutre și în general hidrogenul este absent. Oxidul de titaniu poate fii prezent în aceste stele. Culoarea lor este roșie dar totuși relativ neadevărata. Depinde de dimensiunile stelei. Dacă un obiect la fel de fierbinte, de exemplu un bec cu halogen (3000 K)care este un obiect fierbinte cu lumina
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută. Materialul din care este alcătuit este oxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se dizolvă în apă și care privit la microscop are diferite forme de cristalizare. Se întrebuințează ca material izolant, ca material filtrant, ca agregate pentru betoane, drept suport pentru fabricarea
Diatomit () [Corola-website/Science/313070_a_314399]
-
pentru 18% din emisiile globale, măsurate în echivalente de CO. Prin comparație, toate emisiile mijloacelor de transport adunate (printre care mașini, camioane, autobuze, trenuri, vapoare sau avioane) emit 13,5% din CO-ulprezent în atmosferă. Fermele de animale produc 65% din oxidul nitros produs de om și 37% din tot metanul emis de om. Habitatul pentru sălbăticiuni aprovizionat de fermele monoculturale industriale este foarte sărac, iar agricultura industrială modernă este considerată a fi o amenințare pentru biodiversitate, comparat cu practici agriculturale precum
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
m. In ultimii 50 de milioane de ani rocile sedimentare cu o structură și o duritate diferită, sunt supuse acțiunii de eroziune ce a dus la formațiunile stâncoase bizare din vale. Culoarea roșiatică a stâncilor se datorește conținutului rocilor în oxizi de fier.
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
de amoniu (țipirig): NH + HCl = NHCl "Reacția de descompunere" este reacția chimică în care un reactant se transformă în doi sau mai mulți produși de reacție. Formulă generală: AB=A+B De exemplu: carbonatul de calciu se descompune termic în oxid de calciu și dioxid de carbon: CaCO=CaO+CO "Reacția de substituție" (numită și reacția de înlocuire) este reacția chimică în care o substanță simplă ia locul unui element dintr-o substanță compusă. Formulă generală: A+BC=AC+B De
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
conțin fibre de nylon pentru alungirea genelor. Rimelul rezistent la apă are o compoziție bazată pe un solvent volatil (isododecan), ceruri de origine animală (ceară de albine), ceruri de origine vegetală (ceară de palmier), ceruri de origine minerală (parafină), pigmenți (oxid de fier) și polimeri fixatori. Acest tip de rimel nu conține grupuri funcționale sensibile la apă, oferind o excelentă rezistență la lacrimi, transpirație sau la ploaie. Rimelul resistent la apă poate fi înlăturat doar cu un demachiant specific, capabil sa
Rimel () [Corola-website/Science/314733_a_316062]
-
motoare electrice. Ungerea compresoarelor se face folosind numai uleiuri speciale, sintetice. Există și compresoare seci, fără lubrefiere (cu membrană sau cu element din teflon). Aerul respirator utilizat în scufundare trebuie să fie curat, uscat și filtrat astfel încât să nu conțină oxid de carbon, bioxid de carbon, ulei, apă și alte impurități în cantități peste valorile indicate de normativele specializate. Normele BS EN 12921:1999 prevăd următoarele cantități maxim admise de impurități pentru aerul comprimat utilizat în scufundare: Comunicații submarine - Sistem ce
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
în special în zone cu valuri mari. Muștiuc - Piesă din cauciuc aflată în componența etajului II a detentorului și a tubului de respirat pe care scafandrul o ține în gură. Narcoza azotului - Stare de euforie asemănătoare beției alcoolice sau a oxidului de azot (gazul ilariant) folosit la anestezie. Narcoza azotului apare în mod practic în timpul scufundării începând cu adâncimea de aproximativ 30 metri. Narcoza cu gaze neutre - Tulburări psiho-fiziologice ce apar atunci când se respiră un amestec respirator compus din oxigen și
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]