8,323 matches
-
de procesiune i se iartă toate păcatele. Festivalul Marinduque se desfășoară În Săptămâna Patimelor. Paștele catolic filipinez este cel mai controversat din lumea creștină. De o jumătate de secol bărbații se autoflagelează În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, Încercând să rememoreze patimile Mântuitorului Iisus Hristos. În 2 aprilie 2010, ziarele și agențiile de presă anunțau că 23 de bărbați s au autoflagelat pe străzile Manilei, unii cărând În spate o cruce grea de lemn și acceptând chiar crucificare. Festivalul Tuna simbolizând creația
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală care păstrează arta în sfera raționalități”. Epistola către Pisoni a lui Horațiu, alături de Poetica lui Aristotel sunt cele
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi de miraculos, cu note de picaresc. Terenul e preparat de un tablou al dezastrelor războiului în Moldova, alcătuit în manieră cinematografică, de o forță incontestabilă. În Patima nopții, analiza spectrală se exercită asupra relației, complicată prin elemente patologice, dintre Dardu și Ulpia, pe când În singurătatea femeilor, ultima parte a trilogiei, exploatează experiențele a trei cupluri având comun un pol masculin (Sebastian), polii ceilalți fiind o tânără în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Dar ca să poată calomnia, el, Caion, pe un Caragiale, simte trebuința de a inventa oameni și opere? Inventează. Dar atât nu-i e deajuns? Simte și trebuința de a fabrica documente false? Le fabrică și le publică. Si-a satisfăcut patima. Vrea să se ilustreze ca istoric? Nu rezistă de-a minți o Tară întreaga asupra evenimentelor ei. Inventează un document din “luna caldă a lui Iulie”. Si-a satisfăcut vanitatea!”. Phaedrus va face din fabulă un gen literar poetic, fiind
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
alt timp / contopite în unul și același viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Liviu Rebreanu, Răfuiala și alte nuvele, postfața edit., Cluj-Napoca, 1983; N. Steinhardt, Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991. Traduceri: Anatole France, Zeilor le e sete, Cluj-Napoca, 1978, Revolta îngerilor, Cluj-Napoca, 1978; Anna Brâncoveanu de Noailles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Petru Poantă, „Nocturnalia”, TR, 1985, 28; N. Steinhardt, „Nocturnalia”, ST, 1985, 7; Petru Poantă, Virgil Bulat, TBR, 1989, 388; Petru Poantă, Protocolul paradoxelor, ST, 1990, 4; Steinhardt, Monologul, 154-161; Dicț. scriit. rom., I, 405-406; Poantă, Dicț. poeți, 44-45; Constantin Dehelean, „Patimile tânărului Ioan în Arcadii, „Semne” (Deva), 2000, 4; Victor Cubleșan, Rigoarea șăgălniciei, LCF, 2001, 10; Alexandru Sfârlea, Un poet al contrastelor, CL, 2001, 3; Al. Pintescu, Arcadiile „sinoptice” ale lui Virgil Bulat, PSS, 2001, 9-11; Mihai Cimpoi, Un liric ingenuu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Poșta redacției”, precum și un spațiu în care se republică pagini din scrierile „marilor dispăruți”. D. n. este o publicație democratică, dorește să evite accentele extremiste și să propage „un curent de adevărată literatură, un curent care să mai strivească unele patimi încuibate adânc în mințile rătăcite”, după cum afirmă C. Nedelescu-Zlotești în articolul-program Un fel de prefață (2/1921). După august 1944, D.n. va lua fără ezitare o orientare socialistă, propunându-și să militeze pentru „democrația sinceră, cinstită, adevărată”, pentru prietenia cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
încă alți câțiva, n-ați aflat încă, încă n-ați aflat, deși e limpede, cauza literaturii este cauza noastră obștească - dar și cauza personală a fiecăruia din noi! Când ai să-l auzi de pildă pe Alexandru Jar vorbind cu patimă împotriva unei cărți slabe, ai să simți că-i pare rău de slăbiciunile acelei cărți (...). Nu e cea mai bună metodă căutarea soluțiilor de unul singur. Dacă vrei să mergi mai repede pe două roate, nu te obosi să inventezi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și tu la ăstălalt, ce ușor e de manevrat. Ar fi foarte practic! Cred c-ar trebui să mi-l iau. Vreau să spun că niciodată nu poți avea prea multe cărucioare, nu? În ochii ei văd un soi de patimă arzătoare. De cînd a devenit Suze așa ahtiată după cărucioare? — Absolut, zic. Poate-ar trebui să-mi iau și eu unul! — Da! face Suze Încîntată. Atunci am avea amîndouă cărucioare la fel! Uite, Încearcă-l și tu! Mi-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în inimi Însă, vai mă prinde jalea... O comoară nestimată! Că la noi în sat nu-i bine!... V-am rugat și vă rog iarăși, Ce păcat c-atâția tineri Să rămână ne-ntinată Au dat satul de rușine!... Când al patimilor ropot Ah!... părinții poartă vina Și când lumea păcătoasă Și de-o parte și de alta!... Vă îndeamnă la urgie, Blestemați vor fi pe lume... Fiți cu mintea sănătoasă!... Și-n aceasta... și-n cealaltă Fericiți veți fi în ziua
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
viețile lor, insistându-se pe eroismul acestora, deoarece ei constituiau modele și exemple demne de urmat. În perioada Crăciunului se scriau materiale despre copii, pentru că aceștia simbolizau ipostaze ale Pruncului Iisus. În timpul Postului Mare apăreau articole în care se explicau patimile Domnului. Sfântul Iosif a constituit și el un exemplu moral (tatăl purtător de grijă al lui Iisus), fiind patronul Bisericii și un model pentru muncitorul modest. Sfinții Petru și Paul erau considerați stâlpii Bisericii și martiri ai acesteia, de aceea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de Finnegans Wake, romanul își dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură a revenit, cu mențiunea că suspansul Desperado e mai intens decât suspansul de dinaintea lui: e vorba de un suspans în același timp afectiv și intelectual. Suspansul Desperado are o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune, mărunțiți în incidente captivante, oamenii acestor opere paradoxale sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
utopia fiind punctul de pornire al ideologiei, dar nu și al practicii comuniste) este modul Desperado de a ne avertiza să ne ferim de totalitarism. Fugind de comunism, exilații eșuau în dezrădăcinare. Bradbury descrie un profesor rus care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare ecou și între criticii britanici, care au considerat dintotdeauna că autorii sunt cu toții decedați, sau, dacă nu sunt, ar trebui să fie. Acest gen de critică urmărește deconstrucția "autorului ca persoană". Moartea autorului, indispensabilă nașterii lectorului, e dorită cu patimă de autorul deconstructivist, care se așează în centrul atenției odată cu decesul textului analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei acesteia". Elogiul lui Mensonge se bazează pe o "tăcere estetică" a autorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e întâmplare, lectorul trebuie să fie captat de istorisire. Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ciudă pe Ralph că nu se aliază cu ea afectiv, că îi ignoră sensibilitatea. Lodge amână sensibilitatea tuturor eroilor lui. Unul dintre motive ar putea fi faptul că nu vede catolicismul ca pe o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba "suflet". Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajung", un loc "unde-s ceilalți". Poemul se face din adormire vorbire încetinită către infinit volbura din mintea mea nu va mai ajunge la înțeles Sfârșitul e aproape. Sentimentul contemporan perioadei de După Modernism că moare rasa umană e îndulcit de patima viziunii, la Ackroyd. Așa cum zice poetul, viața nu se joacă la noroc viața nu e tragică viața nu e (dinspre..., iv) Iubirea poetului moare sub ochii lui (O, dulcele meu, nu te stinge, Ceva...), e ca "un al treilea" ("la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care se implică în destinele oamenilor, deviindu-i deciziile soțului prin aluzii viclene. Patronează petrecerile, serbările, orgiile. Alaiul ei, constituit din șapte fecioare, determină comportamentul manifestărilor iubirii: Fulla influențează belșugul, Gnaa mijlocește comunicarea divină, Hlynn ajută eliminarea obstacolelor, Sjöfn trezește patima iubirii, Var pedepsește jurămintele false, Löfn împacă îndrăgostiții certați, Syn păzește palatul divin. Freya, fiica zeului Odhinn, zeu suprem, născut din primordialii Borr și Bestla, reprezintă fertilitatea naturii, vegetația, sexualitatea, dragostea pasională. Este ocrotitoarea podoabelor femeiești și patroana magiei. Cultul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-l fascina cu frumusețea și gingășia ei. Drept urmare, împăratul s-a îndrăgostit de frumoasa concubină a fiului său. Pentru a nu trezi nemulțumiri la palat, și-a trimis favorita într-o mânăstire taoistă și, în secret, s-au iubit cu patimă. După patru ani, a adus-o în haremul său și i-a acordat titlul de guifei care înseamnă concubina de prim rang sau concubina preferată, era a doua ca rang în harem după împărăteasă. Împăratul, căzut în transă, îi compunea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]