15,863 matches
-
un volum cu studii de estetică și alt volum cu studii de filologie creștină. În aceste domenii, s-a scris neașteptat de puțin în exegeza din țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în limba sa maternă. 5. În finalul acestei scurte note, gratitudinea noastră se îndreaptă spre distinsul filolog clasic Macello Marin, fiul magistrului Demetrio Marin, actualmente profesor la Universitatea din Foggia, pentru colaborarea sa cordială cu noi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi meritat să pierd totul din cauza vinii mele (viciului meu); dar, deoarece intenția criminală (facinus) a fost departe de păcatul meu, el nu mi-a ordonat decât să abandonez căminul patriei, și așa cum s-a întâmplat și cu alții, care nu pot fi numărați, divinitatea lui Cezar a fost blândă și cu mine. El însuși folosește la adresa mea denumirea de relegat și nu pe aceea de exilat; cauza mea se află
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îmi acorzi un loc de exil mai ușor și mai aproape, mare parte din pedeapsa mea se va fi ușurat. Îmi este foarte rău, căci sunt aruncat în mijlocul popoarelor dușmane; nu există nici un exilat care să fie mai departe de patrie decât mine. (Nec quisquam patria longius exul abest)... Deși alții au fost surghiuniți de către tine din motive mai grave, niciunul nu a fost trimis într-o țară mai îndepărtată: dincolo de aici nu este nimic, în afară de frig și de vânt și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exil mai ușor și mai aproape, mare parte din pedeapsa mea se va fi ușurat. Îmi este foarte rău, căci sunt aruncat în mijlocul popoarelor dușmane; nu există nici un exilat care să fie mai departe de patrie decât mine. (Nec quisquam patria longius exul abest)... Deși alții au fost surghiuniți de către tine din motive mai grave, niciunul nu a fost trimis într-o țară mai îndepărtată: dincolo de aici nu este nimic, în afară de frig și de vânt și de valul mării înghețat de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse reverti): oricum cele două afirmații contradictorii care nu se pot pune de acord decât dacă ultima se înțelege nu ca posibilitate normală juridică, ci ca posibilitate de intervenție excepțională din partea lui Augustus. Locurile de relegare erau: Rhegium
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și de Augustus însuși -, ca "drept de a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se revoltă Ovidiu: Caesar ut imperii moderetur frena, precamur, Tam bene quo patriae consulit ille suae (v. 33-34). Ripert traduce: "Nous prions que César dirige les rênes de l'empire, aussi bien qu'il veille sur les interêts de sa patrie". Chiar dacă luate în sensul cel mai inocent posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
patrie". Chiar dacă luate în sensul cel mai inocent posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei sale219", ca un fel de Zeu stoic exilat în intermundia, fără a avea contact cu lumea oamenilor. De-acum înainte sulmonezul intenționează să se adreseze zeilor mai sensibili rugăciunilor imploratoare ale oamenilor; o spune de altfel foarte clar, folosindu-se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ar trebui să fie îmblânziți de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu erudiție, cum au afirmat unii comentatori; acestea, în loc să facă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Euxinus. În sfârșit, în Epist. Ex Ponto, III, V, Ovidiu se bucură împreună cu prietenul Cotta Maximus pentru succesul unui discurs, ținut în Forul plin de oameni, fapt care, potrivit Sulmonezului, demonstrează că oratorul Cotta a moștenit elocvența paternă (o iuvenis patrii non degener oris: v. 7). Poetul laudă forța acestuia și spune că ar fi fost și mai fericit dacă ar fi putut aproba discursul în persoană. (Păcat că nu i se cunoaște conținutul!) Îl roagă apoi pe Cotta să-l
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fie că încrederea pe care și-a pus-o în Sextus Pompeius trebuie să dea roade, fie că inflexibila Parcă îl constrânge pe poet să moară sub polul glacial, el își va aminti întotdeauna cu recunoștință de binefacerile acestuia, iar patria lui Ovidiu îl va auzi spunând că el este al lui Sextus Pompeius. Și toate regiunile îl vor auzi spunând la fel, pentru ca Muza sa să poată să ajungă dincolo de ferocii Geți. Se va afla de la toți că Sextus este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi fost în realitate medic 291. În dezolarea lui, Ovidiu a primit consolare din partea lui Rufinus, fapt care i-a adus speranță și mângâiere. Poetul îi mulțumește (ex Ponto, I, III) și se arată mai ales sfâșiat de dorul de Patrie (amor patriae); se roagă în mod paradoxal ca prietenii să i se arate mai puțin amabili, ca să poată suporta mai ușor lipsa acestora. Descrie apoi aspectul dezolant al țării unde fusese exilat și o compară cu locurile de exil ale
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la Lacedemonia, Patrocle în Tessalia, Iason lângă Corint, Cadmus la Teba... și-apoi la vechii Romani Tibur (Tivoli) era locul cel mai îndepărtat în caz de exilare. Nimeni niciodată nu a fost trimis într-un loc atât de îndepărtat de Patria sa și așa de îngrozitor ca cel în care a fost relegat Ovidiu. Trebuie remarcat că aceasta este o acuză categorică, deși implicită, la măsura luată de Augustus, care a ales ca loc de relegare (= pedeapsă mai mică decât exilul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cauza acestei tristeți; dacă nu este, ar trebui să fie, ca să fie demnă de soțul pierdut. O, de-ar fi putut ea să plângă nu exilul, ci moartea soțului! Poetul, cel puțin, ar fi fost îngropat sub cerul binecunoscut al patriei! Ar fi murit fără pată cum a și trăit. De-acum [însă] viața lui trebuie să roșească din cauza supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării sale, ci
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
între neamul Fabia, cu vechile sale tradiții de noblețe și demnitate, și acest îndepărtat vlăstar, care, pentru a putea trăi, a trebuit să treacă de la curajul celor 306 Fabia, prin prudența și forța lui Fabius Conctator, care și-a salvat patria prin temporizare 368. Și Paulus, așadar, împărtășește, în adâncul sufletului său, aceeași experiență spirituală, caracterizată de curaj și prudență, cu cei mai înalți reprezentanți ai Fabiilor. Lui Paulus, Ovidiu este gata să îi povestească totul, pentru că nu mai poate suporta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
De aceea, Ovidiu îl incită să persevereze în lupta împotriva soartei (= Augustus), evitând să se lase învins de aceasta. În perspectiva unor asemenea îndemnuri, cauza personală a lui Ovidiu trece pe planul doi, pentru a îmbrățișa cauza publică: cea a Patriei. O ultimă observație, cu caracter destul de ipotetic, dar încărcată de semnificație. Poetul își încheie scrisoarea, făcând o serie de jurăminte (vota) pentru binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Artei iubirii, se pare că această urare s-a realizat. Sulmonezul își va da seama, într-o oarecare măsură, de această realitate și câteodată în poeziile scrise în exil își va propune să schimbe orientarea: dacă Augustus i-ar înapoia patria și soția, Ovidiu ar scrie versuri de bucurie: totuși aceste versuri nu vor mai fi frivole ca pe vremuri... Ceea ce Cezar va aproba, eu voi cânta...448 Iată recunoașterea completă, sinceră, adevărată, a ceea ce a fost activitatea poetică a lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrisoarea pe care Ovidiu i-o adresează Perillei, fiica sa de sânge. După ce a afirmat, în această scrisoare, că tot ceea ce avem este muritor, cu excepția bunurilor sufletești și spirituale, se aduce pe sine ca exemplu: "Iată cazul meu. Privat de patria mea, de voi și de casă, deși mi-au răpit tot ceea ce-mi puteau lua, mă aflu totuși în compania plăcută a sufletului meu; Cezar nu a putut și să aibă nici un drept asupra lui. (Caesar in hoc potuit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ST. MARTIN, în: "Epigraphica", anul X, fasc. 1-4, 1948, (publ. în 1950), în mod deosebit, p. 115-130. 218 E. RIPERT, op. cit., nota 687, p. 530. 219 Ciudat mod de a se disocia la Ovidiu, ca și cum ar vrea să sugereze că patria lui Augustus nu este și a sa. 220 Aici Ovidiu îl definește pe Cotys progenies digna parente tuo, adică "demn descendent al tatălui său". Despre caracterul războinic al lui Rhoemetalces, tatăl lui Cotys, cfr. A. SCHOLTE, op. cit., p. 154-5, notă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
științifice și literare deopotrivă, asupra României și a românilor este, așa cum va putea lesne să constate cititorul acestui dialog, mai degrabă amară; ceea ce nu are cum să știe acest cititor dacă nu i-a citit și operele consacrate propriei sale patrii, Franța, este faptul că acest amar esențial este expresia publică a unui interes profund, vibrant și atât de personal încât se confundă cu o exigentă și severă iubire. Știind bine asta, și amintindu-mi de o întâmplare pe care prietena
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să amintim că după ce i s-a adresat lui Ceaușescu în 1977 cu atâta îndrăzneală, romancierul Paul Goma fusese amenințat, lovit de Securitate și obligat să ia drumul exilului. El apărea atunci în România ca un trădător care își abandonase patria. Să fi crezut Ceaușescu și să se fi sprijinit pe atotputernicia și loialitatea serviciilor de Securitate? Unul dintre frații săi, Andruța, general-locotenent, conducea echipele de antrenament ale trupelor de Securitate de la Băneasa, în imediata apropiere a capitalei. Să fi crezut
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
capitalei. Să fi crezut Nicolae că opozițiile exprimate erau atât de divizate un Ion Iliescu, un Petre Roman nu erau printre semnatarii scrisorii celor Șase încât erau complet inofensive? A dorit să creadă că poporul său îl susținea în apărarea patriei socialiste așa cum îl susținuse în august 1968? Moment straniu care a fascinat pe observatorii situației din România în primăvara lui 1989 și care, cu peste cincisprezece ani mai târziu, surprinde încă: mărturiile a posteriori ale diverșilor autori ai acestei scrisori
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forțele pentru o recuperare selectivă, dar pentru mulți exaltantă a unei istorii recente până de curând ocultate, pe care Programul PCR lansat la Congresul al XI-lea o va anexa de fapt ca prolog al epocii ceaușiste. În 1976, istoria "patriei și partidului" înlocuiește oficial marxism-leninismul (rebotezat "socialism științific") în programa tuturor formelor de învățământ, devenind materie obligatorie și în instituțiile universitare. În acest context, resurgența interbelicului, care unea farmecul fructului oprit până mai ieri cu exaltarea oficializării, a creat impresia
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Victoria Socialismului asupra întregului popor". Discursul naționalist creștea și el pe măsura giganticului palat. Istoria națională nu mai era de mult un răspuns la aspirațiile identitare legitime ale cetățenilor, devenind baza ideologică și propagandistică oficială a regimului ceaușist. Pretutindeni, "istoria Patriei și Partidului" era buchisită în formule stereotipe, provenind din Programul PCR și din discursurile lui Ceaușescu, pentru care fiecare aniversare era un prilej de a-și "esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]