8,364 matches
-
reprezintă una dintre cele mai solide contribuții care au fost aduse cunoașterii metafizicii celui care a fost numit pe drept cuvânt „Patriarhul literaturii ruse”. În anul 1944 se transferă la București în calitate de director al liceului din Buftea și profesor de pedagogie la diverse licee din Capitală. În 1947, Vasile Harea a fost numit din nou la Universitatea din Iași, în postul de șef de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
transferă la București în calitate de director al liceului din Buftea și profesor de pedagogie la diverse licee din Capitală. În 1947, Vasile Harea a fost numit din nou la Universitatea din Iași, în postul de șef de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile "Istoria pedagogiei" și" Legislația școlară". Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
licee din Capitală. În 1947, Vasile Harea a fost numit din nou la Universitatea din Iași, în postul de șef de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile "Istoria pedagogiei" și" Legislația școlară". Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
mulțime revoltată i-a ars casa și biserica. Priestley și-a trăit ultimii zece ani din viață în Comitatul Northumberland din Pennsylvania, unde a și murit în 1804. Savant și profesor pe parcursul vieții, Priestley a avut și contribuții semnificative în pedagogie, printre care se numără o lucrare de referință despre gramatica limbii engleze și alte cărți de istorie, publicând una din primele lucrări fundamentale ale istoriografiei moderne. Aceste lucrări despre educație sunt printre cele mai cunoscute opere ale sale. Totuși, o
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
(n. 18 ianuarie 1947, Târnova, județul Arad) este un grafician român. Studii: Facultatea de Arte, Pedagogia artei, Universitatea de Vest, Timișoara, 2002 Carieră: Profesor gr. I; expune din 1967; Saloanele Naționale de Artă Plastică studențești din București, Cluj-Napoca, Timișoara Expoziții personale: Satu Mare, 1972, 1974, 1975. Arad, 1975 în Galeria de Artă. Expoziții de grup în străinătate
Lucian Cociuba () [Corola-website/Science/315672_a_317001]
-
cei care sriau și concepeau legile cu privire la laicitate. Deputat al regiunii Seine între anii 1902-1914 și 1919-1924, a fost mai ales un puternic apărător al învățământului profesional obligatoriu și al dreptului de vot pentru femei. În 1890 devine profesor de pedagogie la Sorbona. În 1898, partizan al apărării căpitanului Dreyfus, participă la înființarea Ligii Franceze a Drepturilor Omului, al cărei președinte va fi între anii 1913-1926. În 1905 a fost președintele comisiei parlamentare care a redactat legea separării statului de biserică
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
Berlin (1922-1924), cu Oskar Fleischer (istoria muzicii medievale, notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul La Charité cu profesorul Karl Schaeffer. Profesor la Institutele particulare Model, Lolliot și Sf. Gheorghe din București (1914-1916
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul La Charité cu profesorul Karl Schaeffer. Profesor la Institutele particulare Model, Lolliot și Sf. Gheorghe din București (1914-1916); maestru de muzică (1919-1920) și profesor (1920-1921, 1924-1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Dealu din Târgoviște, profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din București (1925-1926), profesor de muzică vocală la Seminarul Central dun București (1926-1927), profesor provizoriu de teorie și solfegiu (1926-1927) și profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938; 1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945; 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul București, profesor onorific de estetică, acustică, pedagogie, psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică Religioasă din București (1928-1936); Inspector General al
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
dun București (1926-1927), profesor provizoriu de teorie și solfegiu (1926-1927) și profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938; 1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945; 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul București, profesor onorific de estetică, acustică, pedagogie, psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică Religioasă din București (1928-1936); Inspector General al Învățământului muzical secundar din România (1932-1939); profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Cercul Folcloric; Idei curente în cercetarea cântecului popular. Moduri pentatonice și prepentatonice, în: Studii Muzicologice; Studiul științific al creației populare - sarcină de frunte a muzicologiei noastre, în: Muzica; Pagini din istoria muzicii românești. Cercetări de istorie și folclor, vol. 5; Pedagogie muzicală, învățământ: Observațiuni relative la învățământul muzical din școala secundară, în: Muzica; O catedră de pedagogie muzicală la Conservatorul din București, în: Muzica; Înființarea unei catedre de pedagogie la Conservator, în: Rampa; Educația muzicală, în: Program de lucru pentru acțiunea
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
științific al creației populare - sarcină de frunte a muzicologiei noastre, în: Muzica; Pagini din istoria muzicii românești. Cercetări de istorie și folclor, vol. 5; Pedagogie muzicală, învățământ: Observațiuni relative la învățământul muzical din școala secundară, în: Muzica; O catedră de pedagogie muzicală la Conservatorul din București, în: Muzica; Înființarea unei catedre de pedagogie la Conservator, în: Rampa; Educația muzicală, în: Program de lucru pentru acțiunea culturală; Muzica românească la Praga. România la întâiul Congres internațional de educație muzicală, ținut la Praga
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Pagini din istoria muzicii românești. Cercetări de istorie și folclor, vol. 5; Pedagogie muzicală, învățământ: Observațiuni relative la învățământul muzical din școala secundară, în: Muzica; O catedră de pedagogie muzicală la Conservatorul din București, în: Muzica; Înființarea unei catedre de pedagogie la Conservator, în: Rampa; Educația muzicală, în: Program de lucru pentru acțiunea culturală; Muzica românească la Praga. România la întâiul Congres internațional de educație muzicală, ținut la Praga în aprilie 1936; Die Musikerziehung in Rumänien; Musikerziehung als wissenschaftliche Disziplin, în
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
luând bacalaureatul în 1929. În perioada 1929-1930 a studiat dreptul la Cluj iar între 1930 și 1934 germanistica și anglistica la Viena, timp în care a urmat și cursuri de limbă egipteană veche, italiană, suedeză și sanscrită, precum și cursuri de pedagogie și de filozofie. A avut profesori renumiți, ca Anton Pfalz, Karl Luick, Eva Freud și Josef Nadler. Sub îndrumarea celui din urmă și-a luat în 1934 doctoratul. Întors la Timișoara, a funcționat pentru început ca profesor la gimnaziul german
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
stat, parlamente, tribunale, fisc) și ecleziastice (episcopi, abați, personal didactic, medici, cler superior). , după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost suprimată în 1793, în timpul Revoluției Franceze, și înlocuită prin "școli superioare specializate" în drept, medicină, inginerie, pedagogie etc. Peste puțin mai mult de un secol, în 1896, "Universitatea din Paris" a fost reinstituită, pe baze diferite, cu patru facultăți (drept, medicină, litere, științe), iar peste aproape încă un secol, în 1971, ea a fost divizată în treisprezece
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
august 1999, Timișoara), ca dirijor și compozitor, a fost o personalitate muzicală marcantă pentru filarmonica din Arad, filarmonica și opera din Timișoara. După absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
vechi și medievale; logică), Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl (sociologie), Traian Herseni (sociologie rurală) Mircea Vulcănescu (etică), Tudor Vianu (estetică și critică literară), Nicolae Bagdasar (teoria cunoașterii), Anton Dumitriu (logică), G. Zapan (psihologie), G. G. Antonescu și Constantin Narly (pedagogie). și-a început activitatea ca profesor de muzică la liceele "Spiru Haret" și "Gheorghe Sincai" din București. Se transferă apoi la Arad unde exista perspectiva înființării unei filarmonici. Predă muzica la liceele "Moise Nicoară" și cel pedagogic pentru a activa
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
serbare care avea loc în incinta școlii, la puține săptămâni după sosire, să pună mâna pe acordeon să cânte și să fie remarcat, astfel că, în toamna acelui an, este admis la Academia de muzică din Ierusalim, unde studiază pianul, pedagogia, formele, armonia, istoria muzicii, sub îndrumarea lui Alfred Schroeder, asistent al pianistului Artur Schnabel . A absolvit în 1944, iar în 1945 a susținut examenele pentru bacalaureatul britanic. În toamna anului 1945 s-a repatriat în România. I s-au echivalat
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
școală de muzică și una de medicină, în care învață peste 2 mii de persoane. Institutul pedagogic de Stat „Alecu Russo” la care își făceau studiile peste 6500 de studenți, avea numai patru facultăți: filologie, științe fizico-matematice, limbi străine și pedagogie. Până în 1969 suprafața fondului fondul locativ a crescut de 6,4 ori în comparație cu anul 1945. La periferia orașului cresc cartierele Jubliar și Comsomolist cu blocuri de 4 - 5 etaje. În jurul orașului se formează o zonă verde pe o suprafață de
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Studenților ,Sfinții Capadocieni și Asistența Socială. De la filantropie la profesionalizare” Alba-Iulia 2009. Diplomă de Onoare - din partea Primăriei Orașului Năsăud cu ocazia celei de-a X-a ediții a ,Zilelor Năsăudului” 2011. ● ,ASTRA” Despărțământul Năsăud, Secretar al cercului de Știință și Pedagogie. ● Membru de onoare al "Maison Naaman pour la Culture" Liban. A publicat volumul "Tănase Todoran martir al neamului și Bisericii noastre", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008. Volume colective: ● "The Concilium II Vatican and the beginning of the dialogue between the Romanian
Paul-Ersilian Roșca () [Corola-website/Science/321716_a_323045]
-
Portughez", precum și în "Jurnalul" pe care-l va scrie mai târziu în Franța. În 1946 a concurat pentru postul de profesor extraordinar la secția de științe pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A fost, de asemenea, profesor
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
mai târziu în Franța. În 1946 a concurat pentru postul de profesor extraordinar la secția de științe pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A fost, de asemenea, profesor de psihologie și sociologie la (Institutul de înalte studii
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A fost, de asemenea, profesor de psihologie și sociologie la (Institutul de înalte studii militare) în diferiți ani școlari între 1955 și 1962. A participat la numeroase congrese internaționale de filozofie din Europa, iar în 1949
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
unitate, ci ca multiplicitate. Tot sub influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare și renovare a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare și renovare a gândirii pedagogice portugheze prin diferite propuneri de structuri organice școlare și curriculare pentru toate nivelurile, de la grădiniță la universitate. S-au bucurat de o reflectare specială în opera sa problemele
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]