13,121 matches
-
lucrătorilor ceferiști. Aduce la cunoștința mulțimei, măsurile drastice ce s-au luat de unii șefi de... ”. [fragment lipsă - n. ns. S. P.] Intervențiile celor prezenți fac referire la condițiile grele în care trăiesc muncitorii, singura cauza reală a mișcării de protest. Cu toate acestea, greviștii respectau angajamentul de a asigura circulația, în condiții optime, a trenurilor care aprovizionau trupele din Basarabia. În cele din urmă, după cum apărea consemnat în presa vremii, revendicările greviștilor au fost îndeplinite, devenind un punct de reper
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a lucrătorilor ceferiști. Lista candidaților Partidului Socialist pentru județul și orașul Iași cuprindea nu mai puțin de trei ceferiști, dintr-un total de șapte reprezentanți (Adam Naghel-Țintă, Andriu Theodor, Ionescu Virgil - ultimul, cu certitudine angajat al Atelierelor Nicolina). Mișcările de protest nu au vizat doar propriile drepturi salariale. În Adunarea Generală din 21 august 1919, ceferiștii abordau chestiunea serviciilor medicale care lăsau de dorit, a famililor aflate în nevoie și a pensiilor mici. Mesajul indică reale valențe protectoare: „Văduvele și orfanii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se bucură de sporurile acordate. Întrebăm direcția, de ce această nedreptate ?” Lipsesc documentele care să confirme sau să infirme luarea unor măsuri efective pentru redresarea situației, dar faptul că ea era conștientizată și făcea subiectul discuțiilor sindicaliștilor îndreptățește constatarea că motivele protestelor deveniseră tot mai diverse. De aici, și numărul tot mai mare de participanți. Deși Atelierele Nicolina trecuseră deja prin numeroase mișcări de protest, un sindicat în sensul propriu al cuvântului, cu statut și membri cotizanți, s-a constituit abia la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
redresarea situației, dar faptul că ea era conștientizată și făcea subiectul discuțiilor sindicaliștilor îndreptățește constatarea că motivele protestelor deveniseră tot mai diverse. De aici, și numărul tot mai mare de participanți. Deși Atelierele Nicolina trecuseră deja prin numeroase mișcări de protest, un sindicat în sensul propriu al cuvântului, cu statut și membri cotizanți, s-a constituit abia la 21 ianurie 1929. Actul de înființare a fost elaborat în urma întrunirii membrilor în adunare generală și în conformitate cu Legea Sindicatelor Profesionale și a persoanelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Avem duminică 30 X a.c. o întrunire public a blocului cetățenesc, care întrunire se va termina cu demonstrație la autoritățile primăriei și a județului, protestând asupra scumpetei ce tinde a se mări și care este tolerată de autorități”. Mișcările de protest nu rămâneau fără consecințe. De cele mai multe ori, instigatorii își pierdeau locurile de muncă și erau chemați să răspundă penal. În perioada comunistă, documentele, care semnalau asemenea stări de lucruri, au fost intens folosite în scop propagandistic, pentru a „confecționa” o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
altui deținut - al cărui nume nu era precizat -, transferat între timp la Închisoarea Văcărești. Supravegherea lucrătorilor ceferiști a continuat. Chestura din Iași reține, în 1936, manifestele care comemorau grevele din anii precedenți, pretext pentru a îndemna la noi mișcări de protest. În același sens, ziarul „Muncitorul Căilor Ferate” publica, în ediția sărbătorească de 1 mai 1939, un apel către muncitorii din Atelierele C.F.R., pentru a continua lupta sindicală în scopul redobândirii drepturilor limitate de perioada crizei. Mulți alți indivizi - unii de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
control atent și strict asupra proletariatului, chiar dacă procedau la suprimarea drepturilor fundamentale ale individului cetățean. Nu întâmplător, aceiași muncitori au fost primii care au protestat atunci când condițiile grele de viață depășeau limitele suportabilității, cum s-a întâmplat în 1956, în timpul protestelor din Ungaria sau, în 1977, în cadrul revoltelor minerilor din Valea Jiului și, în cele din urmă, la protestul din 1987, de la Brașov. Schimbarea a atins și bătrânele Ateliere Nicolina. Imediat, după război, principala preocupare a constat în refacerea infrastructurii, distrusă de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aceiași muncitori au fost primii care au protestat atunci când condițiile grele de viață depășeau limitele suportabilității, cum s-a întâmplat în 1956, în timpul protestelor din Ungaria sau, în 1977, în cadrul revoltelor minerilor din Valea Jiului și, în cele din urmă, la protestul din 1987, de la Brașov. Schimbarea a atins și bătrânele Ateliere Nicolina. Imediat, după război, principala preocupare a constat în refacerea infrastructurii, distrusă de bombardamente, și reîntregirea bazei materiale. Conform unui raport din 24 mai 1945, printre primele secții, care au
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
permanentă zbatere. M-am angajat ca tânără profesoară la liceul omonim și am „prins” ultimii patru-cinci ani de istorie ai Nicolinei. Ani negri, grei... Cenușa imperiului. Am văzut cum, rând pe rând, s-au închis halele. Am aflat și despre proteste ale foștilor angajați care-și revendicau, tardiv, drepturile, în fața porților, pe unde, cândva, intraseră în tură. Treptat, toate însemnele cu numele fabricii au căzut sau au fost date jos. Am trăit sentimentul că o sută de ani de istorie pot
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu greu se lăsau descoperite, parcă se înverșunau și căutările. Relatările martorilor au revelat un moment neștiut de istorie contemporană a Iașilor. S-a vorbit despre o revoltă a muncitorilor de la Nicolina, în primăvara anului 1987, fără vreo intersectare cu protestele studențimii ieșene, din acea perioadă. Momentul nu l-am găsit menționat în nici o sursă documentară consultată - nici măcar în arhivele Regionalei de Partid - unde, de altfel, nici nu era posibil să rămână înscris așa ceva în plin deceniu dominat de propagandă și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la Iași, decât târgul Fălciu. Considerând această schimbare ca o violare a drepturilor Episcopiei asupra târgului, episcopul Inochentie a trimis o jalbă domnului Constantin Racoviță, prin care solicita strămutarea autorităților ținutului de la Huși la Fălciu, vechea reședință. Ca urmare a protestelor episcopului, la 20 noiembrie 1757, Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757) a poruncit, printr-un hrisov, ispravnicilor de ținut și căpitanului de codru: „în târgul Hușiilor, să nu șadă, cum n-au fost volnici să șadă nici mai inainte vreme, ci șederea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Tribunalului Fălciu, a prezentat în cadrul ședinței alte instrucțiuni. El a refuzat să semneze confirmarea câștigătorului scrutinului. Amenințat cu moartea, a fost nevoit, în cele din urmă, să semneze. 24 de electori au contestat validitatea rezultatelor alegerilor. Ei au adresat un protest Ispravniciei ținutului Fălciu, în care au semnalat unele „acte arbitrare și încălcări grave ale legislației” din partea boierilor Anastasie Panu, fraților Rosetti (Răducanu, Dimitrie), care i-au asigurat victoria lui Lascăr Rosetti. Electorii, protestând împotriva unor asemenea alegeri, au cerut ca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
gândesc oamenii la noi să facă? Nimică! Căci ce oameni mai sînt în țară, ca să poată face? Huet, zgomot, vorbe multe în cabinet și afară jalbe la Talaat-efendi, cele mai multe pentru bani ce li-ar fi luat Mihalache Sturza. Iată totul!” Protestul patrioților moloveni în apărarea lui Panu, inițiat de Vasile Alecsandri, nu a fost luat în seamă. El a fost eliberat după terminarea alegerilor; a revenit la Huși, dar nu a reintrat în magistratură. În alegerile pentru Adunarea ad-hoc și în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
preoții de parohii, fiind ei representați odată prin episcopi și egumenii de monastiri”. Alegerile, fixate pentru 30 iunie 1857, au fost amânate la 7 iulie. Protopopul Teodor Gavriliță, antiunionist, a convocat preoții alegători la 13 iunie, apoi la 16 iunie. Protestul atât de demn și întemeiat al preoților din Huși nu a găsit înțelegerea cuvenită. La 7/19 iulie 1857, au avut loc în Moldova alegerile pentru Adunarea ad-hoc, care au fost falsificate de caimacanul Nicolae Vogoride. Clerul moldovean, în frunte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
său avea drept scop de a-l priva „de drepturile electorale și de a intimida pe alții care au drept de vot, fiind o dovadă fără echivoc de parțialitate a caimacamului și în vădită opoziție cu intențiile Congresului de la Paris”. Protestul profesorului B. Galian a provocat o puternică impresie în diplomația europeană. Partizanii Unirii și-au manifestat mereu dezacordul privind măsurile abuzive ale lui Nicolae Vogoride, astfel încât Marile Puteri au intervenit la Poartă. Singurul mijloc pe care îl mai putea folosi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de exemplu, că în perioada 1855-57 majoritatea sinucigașilor erau negri, iar statisticile pentru anul 1862 menționează că din 346 de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri și 130 negri. Forma supremă de protest a sclavilor negri era revolta, istoria Cubei fiind presărată veac de veac, până la abolirea sclaviei, de atare evenimente sângeroase: la 1520 revolta condusa de "cacicul" Guama, la 1538 negrii sau alăturat corsarilor francezi care au prădat Havana, în 1610 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
țării, în viața sa economică, în cultura cubaneză. Abolirea din 1886 nu a adus modificări radicale în situația negrilor, exploatarea lor, dominația albilor în toate sectoarele vieții sociale continuând și pe mai departe, inclusiv după obținerea de către Cuba a independenței. Protestele de la începutul secolului al XX-lea ale negrilor acum "liberi", aveau să fie crud înăbușite, înregistrându-se 6.000 de negri uciși în urma unor revolte în 1912. Pentru apărarea drepturilor populației de culoare, la 1908 avea să apară "Partido Independiente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ordonată a oricărui progres real''! Cele de mai sus sunt argumente conținute de "Proyecto de Ley sobre lidia de gallos'' Proiect de lege privind luptele de cocoși'', transmis Parlamentului. În urma prohibirii luptelor de cocoși, în perioada 1900-1902 s-au înregistrat proteste și incidente la Havana, Santa Clara, Matanzas, Santiago de Cuba, Cienfuegos, luptele continuând a fi organizate ilegal și participanții arestați (37 la Cienfuegos, 60 la Santa Clara...). Prohibițiile aveau să fie ridicate în 1909 de președintele José Miguel Gomez, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o preciziune. În Berliner Tageblatt de la 27 mai, un comunicat în care se relatează înmânarea unui protest colectiv al reprezentanților Antantei: Franța, Anglia, Italia, America, către guvernul român, declarând ca nulă și neavenită pacea Puterilor Centrale cu România, ca potrivnică principiilor pentru care se duce războiul. Acest document a fost pus de guvernul român la dosarul guvernului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și neavenită pacea Puterilor Centrale cu România, ca potrivnică principiilor pentru care se duce războiul. Acest document a fost pus de guvernul român la dosarul guvernului Brătianu, care astfel s-a închis. Pentru noi era un punct capi tal că protestul era colectiv și oficial. Bineînțeles, pe lângă știrile serioase, circulau și multe anecdote, la petite histoire, mai carac teristice atmosferei generale. Astfel, un ofițer german povestea că la Iași a auzit anul trecut muzica frumoasă a lui Enescu la Maruca Cantacuzino
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Govora mamei, i-a spus acest incident, sau mai bine zis această nedelicată substituție de nume. Mama l-a întrebat, mirată de această mărturisire a lui, de ce nu a prevenit pe Brătieni la Iași și de ce nu fac un protest colectiv, ca să dezmintă acuzațiunile aduse lor. A răspuns că în acest moment este prea ocupat cu regularea stării lui devastate în toate felurile și că el personal ar risca prea mult acum, dar că se va ocupa mai târziu. Am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acolo. D. Radu Polizu, la Govora, s-a certat cu un ofițer ungur, care cerea lăutarilor cântece și marșuri ungurești. Lăutarii nu le-au cântat, dar el a fost arestat în camera hotelului. La percheziție s-au descoperit manifeste și protestul miniștrilor liberali. A fost expediat în Moldova. Costăchel Sturdza, condamnat la 6 luni fortăreață, a fost dus deocamdată la Vâlcea, fiindcă a refuzat să se bată cu trădătorul Barnovski, motivând refuzul. Ca militar, a făcut apel la Mackensen, care a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Manoilescu, Caracostea, dr. Leon (cu 4 ministere), David Popescu etc. A doua zi Dinu se duse la Ministerul de Interne pentru ca cenzura să autorizeze publicarea manifestului. S-a refuzat. „Este un act politic“, răspunse ministerul. „Nu e act politic, ci protest na țional subscris de tot ce țara are mai de seamă.“ „De ce nu intrați în Partidul Națiunii să lucrați cu noi?“ „Am intrat de nevoie în P. N., fiindcă orice act de drept civil chiar ni se refuză de nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Regele se opuse: „În Consiliul de Coroană nu se pot face opinii separate. Eu aș fi fost pentru luptă, dar trebuie să mă raliez la majoritate“. Nu-i mai convenea să fie dictatorul conducător și răspunzător. În comunicatul citit, din cauza protestului energic al celor 10, se admite că nu în unanimitate, ci în majoritate Consiliul de Coroană a admis arbitragiul. După cererea lui Mihalache s-a admis că propunerea Axei a fost prezentată ca un ultimatum. D. Arge toianu, care votase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ultimatum. D. Arge toianu, care votase cu majoritatea, a făcut spirit și de astă dată - că nu era ultimatum, ci un timp ultimativ. A doua zi s-a publicat comunicatul fără nici una din aceste restricții. Indignat, Dinu a făcut un protest cu un rezumat de[spre] cele expuse și semnat de 8 protestatari; gl Văitoianu și mitropolitul Bălan au refuzat să subscrie. D nii Iorga, Maniu și George Brătianu nu sosiră în București la vreme pentru consiliul de joi noaptea. Maniu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]