8,268 matches
-
pentru purificarea sufletului, de aceea se osteneau în pocăință, confirmând astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el ucenicilor. Întâlnirea preotului Macrin l-a convins să renunțe la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
supună destinului lor, acela de a lucra pentru zei și a-i hrăni oferindu-le sacrificii. Pentru Biblie însă, începutul istoriei coincide cu începutul lumii noastre. Nimic nu s-a „întâmplat” înainte de acest moment; exista doar Dumnezeu și pământul era „pustiu și gol” (Gn 1,2). Istoria umanității este așadar determinată exclusiv de ceea ce este decis în momentul creației lumii noastre și după această creație, nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fundamentale. Celelalte, însă, nu sunt. Acest lucru este mai important pentru Biblie decât așezarea geografică precisă a muntelui. Textele concordă doar asupra unui punct esențial pe care îl vom trata în continuare: Sinai nu se găsește în Israel, ci în „pustiu”. 5. Instituțiile mozaice Toate instituțiile mozaice sunt cruciale pentru existența lui Israel. Totuși, un aspect al aceste legislații ne surprinde automat: ele au fost promulgate în afara țării. Muntele Sinai, muntele unde Israel a devenit „popor” și „națiune” când a încheiat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de vieți, rămînînd superbi, "sălbatici" curați în țara asta a noastră". Iorga a elaborat o asemenea armonie și a pus-o în contrast cu subiectele standard ale înstrăinării literare de la sfîrșitul veacului. Eminescu a început, dar nu și-a terminat romanul Geniu pustiu, în care se ocupa de situația omului înstrăinat de sat, rupt de tradițiile lui în marile orașe 154. Iorga sublinia că societatea este în esență spirituală și că ea are nevoie de armonie în gîndire și simțire. România era extrem de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la el. M-a rugat să revin oricînd vreau, ocazie care nu s-a mai ivit niciodată. M-am întors la München împreună cu dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Berlin a crescut spectaculos: până În iulie au trecut În Vest 30.415 persoane; În prima săptămână din august 1961 le-au urmat alte 21.828, dintre care jumătate aveau sub 25 de ani. În acest ritm, RDG amenința să rămână pustie. În replică, Hrușciov a decis să taie nodul gordian al Berlinului. După ce miniștrii de externe reuniți la Paris pe 6 august au respins Încă o notă prin care URSS amenința să Încheie pace separată cu RDG dacă nu se ajungea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe de Sica. Mai multă influență avea, de pildă, Michelangelo Antonioni. În L’Avventura (Aventura, 1960), L’Eclisse (Eclipsa, 1962) și Il Deserto rosso (Deșertul roșu, 1964), toate cu Monica Vitti, realismul sever și personajele amare, cinice, raționale anticipează universul pustiu și detașat al artei de la sfârșitul anilor ’60, perfect ilustrat de același Antonioni În Blow-Up (1966). Filmului italian Îi lipsea intelectualismul seducător al filmului francez (sau suedez), dar ce aveau toate În comun - și din abundență - era stilul. Acest stil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 stau sub semnul credinței naive, suficiente, că tot ce se Întâmplă e nou (și că tot ce e nou este important), anii ’70 au fost o epocă a cinismului, a iluziilor pierdute și speranțelor modeste. Vremurile mediocre nasc profeți pustii, scria Albert Camus În Căderea. Anii ’70 abundau În astfel de figuri. Era o perioadă teribil de conștientă că urmează marilor speranțe și reflecțiilor ambițioase din trecutul recent și că nu are de oferit decât copii palide, implauzibile, ale vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de toropeală economică fără egal. El ar fi gustat cu siguranță izbânda protestatarilor francezi care În 1971 au blocat planurile pentru o bază militară la Larzac, pe platoul din zona de centru-sud a Franței. Simbolismul acțiunii de la Larzac - unde pășunile pustii au fost protejate Împotriva forței masive a statului francez de către un pluton rebel de ecologiști - era uriaș, și nu numai În Franța: a fost repurtată o victorie emoționantă, nu atât pentru oițele indigene din Masivul Central, cât pentru păstorii evident
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Codreanu, pune la temelia Legiunii însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin, precum și ale miilor de legionari. Doamne, dă-ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
țărâna cu sângele lor. (scrisoare) „Am plecat imediat la Turtucaia și m am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi pustie și pământul este luat chiar dintr-un mormânt de unde s-au dzgropat rămășițele mai multor soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.” Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman S-a mai adăugat și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pământ și între oameni bunăvoire. Credința în Dumnezeu a fost barajul care a oprit multe dezastre. Scopul celor din culisele sumbre urmărește distrugerea ultimii fărâme de conștiință, lăsându-l pe om în întuneric, fără stea, fără lumină, pe un tărâm pustiu. Azi mai mult ca oricând, prin inflitrarea de agenți străini se urmărește transformarea ideilor lor ascunse în factori sociali pentru a distuge valorile și a stăpâni nesăbuit, smulgând tot ce-i curat în sufletul omului: credința, nădejdea și dragostea, balsam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul la viață. Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife” și „ideograme”, hermeneutul admiră cu stilizată emoție peisaje încărcate de virtualități alegorice (valea Oltului este în acest fel învestită, înainte de reportajul maiestuos retoric al lui Geo Bogza). Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
quelques titres de poèmes traduits : În marea trecere/Dans la grande traversée, Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris le péché qui pèse sur mă maison, Cap aplecat/Tête inclinée, Elegie/Elégie, Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert, Tăgăduiri/Désaveux, Încheiere/Fin, Boala/Maladie, Cântăreți bolnavi/Chanteurs malades, Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil, Cântecul așteptării/Le chant de l'attente, Epilog/Épilogue. Le titre du recueil est un autre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'idiostyle du poète. Și Blaga préfère l'alternance des vers brefs et des vers longs, Paul Miclău ajoute des vers pour souligner une certaine idée poétique : Și răcorește-mi/ fruntea-nfierbântată/ că nisipul dogorât/ pe care calcă-ncet, încet/ prin pustie un profet. (Strigat în pustie) (Blaga, 2010 : 81) Et rafraîchis/ mon front enfiévré/ comme le sable ardent/ où marche doucement, doucement/ un prophète à travers/ le désert. (Cri dans le désert) (Miclău, 1978 : 235) Par le découpage du dernier vers
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga préfère l'alternance des vers brefs et des vers longs, Paul Miclău ajoute des vers pour souligner une certaine idée poétique : Și răcorește-mi/ fruntea-nfierbântată/ că nisipul dogorât/ pe care calcă-ncet, încet/ prin pustie un profet. (Strigat în pustie) (Blaga, 2010 : 81) Et rafraîchis/ mon front enfiévré/ comme le sable ardent/ où marche doucement, doucement/ un prophète à travers/ le désert. (Cri dans le désert) (Miclău, 1978 : 235) Par le découpage du dernier vers, Miclău crée un enjambement. Grace
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Cet appellatif est d'ailleurs assez ironique, puisqu'il se trouve en contraste avec " la secrète volupté du péché ", évoquée dans le vers suivant. L'emploi de la majuscule est censé souligner ce contraste. [...] te chem: vino, Lume, vin'. (Strigat în pustie) (Blaga, 2010 : 81) [...] je t'appelle : viens, Univers, viens. (Cri dans le désert) (Miclău, 1978 : 233) Ces vers șont d'inspiration folklorique (ils șont répétés dans le poème ; on observe aussi dans le texte source l'emploi de la forme populaire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dor " est interprété et traduit, le plus souvent, par le moț " désir " (au sens de " désir inassouvi "), surtout dans la version de Paul Miclău : " dorul " " désir " (O toamnă va veni/ Un automne viendra) (Miclău, 1978 : 193) ; " dor " " désir " (Strigat în pustie/Cri dans le désert) (Miclău, 1978 : 233) ; " dor " " désir " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) ; " doruri el n-are " " îl n'éprouve aucun désir " (Nu crede tu vântului/ Ne crois pas au vent) (Miclău, 1978 : 507) ; " pe poteca mea de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
terre "). Dans leș traductions en français on rencontre souvent le nom générique " la terre " pour désigner ces trois termes : " pulberea pământului " " la poussière de la terre " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65) ; " în pulbere " " dans la poussière " (Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert) (Stolojan, 1992 : 77) ; " țărâna de pe călcâie mi-o scutur " " je racle mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas du prophète (Miclău, 1978) ; Leș pas du prophète (Drăgănescu-Vericeanu, 1974) ; Leș pas du prophète (Poncet, 1996) ; Leș pas du prophète (Villard, 2008). L'image du prophète est évoquée dans l'un des poèmes du recueil, à savoir Strigat în pustie (Cri dans le désert) (Blaga, 2010 : 81). Nous avons déjà discuté la signification du nom " passage " dans la poétique de Blaga. Comme le terme a des connotations philosophiques, la traduction littérale (" passage ") est la plus adéquate, parce qu'elle ne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
319) et par Fumée penchée (Stolojan, 1992 : 61). → Le titre Cap aplecat est traduit par Tête penchée (Miclău, 1978 : 339) et Tête inclinée (Stolojan, 1992 : 69). → Le verbe " a se sfâșia " (littéralement : " se déchirer ") du titre Ioan se sfâșie în pustie est interprété par Sanda Stolojan comme " se lamenter ", verbe à connotations bibliques : Jean se lamente dans le désert (Stolojan, 1992 : 77). → Le titre Cetire din palmă est interprété par Sanda Stolojan comme L'avenir dans leș lignes de la main (Stolojan
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]