8,695 matches
-
am dat seama că n-are rost să-ncerc să-i mai explic, tot n-o să priceapă ce-i spun, așa că i-am zis doar atît: — Ei, nu-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot. Cum să mă rătăcesc? zice. Păi, n-am cum să mă rătăcesc. Am o hartă, zice. — O hartă? Red Hook! Doamne! Apoi tipul Începe să-mi pună tot felul de Întrebări aiurite: cît e de mare Brooklyn-ul și dacă pot să mă descurc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ncerc să-i mai explic, tot n-o să priceapă ce-i spun, așa că i-am zis doar atît: — Ei, nu-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot. Cum să mă rătăcesc? zice. Păi, n-am cum să mă rătăcesc. Am o hartă, zice. — O hartă? Red Hook! Doamne! Apoi tipul Începe să-mi pună tot felul de Întrebări aiurite: cît e de mare Brooklyn-ul și dacă pot să mă descurc prin el și cam cît i-ar trebui unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit noi, toți cei care am cunoscut tinerețea și foamea pe acest pămînt, toți cei care am așteptat istoviți și nebuni și singuri În noapte, toți cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit noi, toți cei care am cunoscut tinerețea și foamea pe acest pămînt, toți cei care am așteptat istoviți și nebuni și singuri În noapte, toți cei care nu și-au găsit un țel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit noi, toți cei care am cunoscut tinerețea și foamea pe acest pămînt, toți cei care am așteptat istoviți și nebuni și singuri În noapte, toți cei care nu și-au găsit un țel, un zid, un adăpost, o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
revedem la Viena și să ne Împărtășim impresiile. Dar, cinstit vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o căutai, Își rătăcea bagajele, uita ceva sau pierdea ceva; atîta ne-a sîcÎit cu povestea aia cu cele trei sute șaizeci și șapte de trepte din vechiul turn, susținînd că ea are dreptate și nu domnișoara Turner, că pînă la urmă domnișoara Turner a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
partea cealaltă? Păi cum, măi băiete, nu se poate... Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca asta. „Nu mai vorbi fără noimă ca un nebun! Unde-i chitanța, ce dracu’?“ L-am căutat prin buzunare, ne-am uitat prin toate lucrurile, dar n-am dat de ea. „Ascultă“ - i-am spus chinezului - „domnul Grant a rătăcit chitanța, dar uite cum facem: dă-ne cămășile și-ți aduc eu chitanța Îndată ce-o găsesc“ - Înțelegi, Încercam să-l Îmbunez. „Ba nu“ - zice, așa ceva nu putea să facă, și iar a Început să bolborosească, cred că Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bolnav - „și am trecut pe-aici să luăm niște cămăși pe care le-am dat la curățat.“ „Ei, și ce s-a-ntîmplat?“ - zice. „Nu vor să vi le dea?“ „Cred că i-au dat domnului Grant o chitanță și el a rătăcit-o“ - am zis. „Oricum n-am reușit s-o găsim Încă. Dar cămășile sînt aici“ - am zis - „trebuie să fie aici, le-a adus fiul meu acum o săptămînă.“ Atunci polițistul l-a cîntărit din ochi pe Luke și băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se poate Întîmpla nimic rău“ - zice. „Așa e, domnule căpitan“ - zice Luke ca să-i facă plăcere, Îți dai seama - „totul e-n regulă. Cămășile sînt aici, cu siguranță“ - zice - „pentru că le-am adus chiar eu și cred că tata a rătăcit chitanța din greșeală.“ „Recunoști cămășile dacă le vezi?“ - mă Întreabă polițistul. „Ei, Doamne, cum să nu, le recunosc și pe-ntuneric, le recunosc fără greș după mărime. Vă dați seama și singur“ - i-am zis și l-am privit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ci de la farmecele mamei Omida von România). Am detectat o oarecare mândrie în tonul comentatorilor, care parcă au participat ei personal la acțiune și nu vor să admită, că la o adică, asemenea zvonuri ar putea determina vreun fanatic musulman, rătăcit pe aici prin zonă, să facă o nefăcută, ca să vedem și noi pe pielea noastră cine e viteaz. Tot săptămâna asta, a apărut o știre care confirmă că americanii vor începe odată cu toamna, construcția de rampe de lansare, pentru rachetele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
după un sondaj de opinie în marea masă a cetățenilor, nu a țării noastre, ci a întregii lumi cunoscute la ora asta, ajungi la concluzia certă că Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Faulkner și alții din aceeași categorie sunt niște bieți amărășteni rătăciți în jungla umană, Eistein, Max Plank, Newton, Arhimede, Pitagora, nu sunt decât niște ratați, care în lipsă de mușchi, s-au apucat și ei de ceva curat nefolositor, care să le aducă dureri de cap și tulburări de memorie urmașilor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
suficientă a cristalinului. M-am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces quien?, expunerea la șlagărele lui Joe Dassain a dus la inflamarea aluniței din dosul urechii stângi. Inflamație cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fu poreclită Ceakra. Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Și totuși, ar fi trebui să știu cu câteva minute mai Înainte că ești frate cu Zare Popescu. — Dar, cine știe dacă suntem frați sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din mijlocul uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orașe mari“, iar din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca și el, cunoscuți, consăteni sau din satele Învecinate. Plecat de acasă, și rătăcind organizat pe coclauri străine, el simte Într-adevăr o mare emoție cu ocazia fiecărei Întâlniri de acest fel. Dovada cea mai bună este că azi, după aproape patruzeci de ani, Își mai aduce aminte de ele și le descrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lasă-mă cu același gust al lepădării de sine / în gură / și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi / din carul mare între spinii întrebărilor mele... Izolarea în lumea cărților, devreme resimțită de mamă (Fericirea ta de om singur rătăcind prin biblioteci mă sperie!), creează premisele pentru încununarea în propria operă a acestei pasiuni, când, cu grădina Ghetsimani topită în suflet, (i se) prevede că va scrie O ODISEE A SINGURĂTĂȚII. În același timp, derivând din această propensiune spre visare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca, apoi, să așternem totul pe hârtie / În formule cât mai exacte / Rătăcind în imensul ocean al lunii / Prin geometrii de-o antică splendoare, însă, fără inutile efuziuni, păstrând echilibrul rece, autoimpus (Ca să-mi ascund dorințe și ispite), al rațiunii, cu nostalgia evidentă a Antichității și a Renașterii, marcată, în plan lexical, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n neștiuturi, / Precum o stea de-a pururi căzătoare. Răzbind un nor, tânjește să coboare / Uimita clipă pe aripi de fluturi sau: Un pas târziu în ploi s-a rătăcit. / Miresme crude de-ntomnări blajine / În care cerul gurii aprins au înflorit. Și chiar specia literară în care alege să se exprime, o varietate a poeziei cu formă fixă, sonetul, favorizează această apropiere. Rafinamentul expresiei se adresează, totuși, în egală măsură
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad ca zăpezile, estompând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire și, în același timp, un elogiu al Atoatefăcătorului se remarcă peste tot: chip și braț / le-ai dat fiicelor apei / să umble noaptea-n câmpii... De altfel, femeile de apă, fiicele apei sunt duhuri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grâne. Aceasta este povestea câmpiilor noastre”. (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi brațele de floare învăpăiată și plăpândă. Și m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur și pustiu în urma mea. Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]