8,350 matches
-
îmbinat activitatea de realizare în studio a înregistrărilor speciale destinate transmisiilor radio, cu prezența pe podiumul de concert. Prin varietatea repertoriului abordat (baroc, clasicism, muzica sec. XX etc.) și prin cooptarea de soliști instrumentiști sau vocali, Orchestra de Studio a Radiodifuziunii Române a evoluat calitativ oferind emisiunilor muzicale numeroase titluri. Desigur, meritul aparține în egală măsură maeștrilor aflați la pupitrul dirijoral: Constantin Silvestri, Mendi Rodan, Constantin Bobescu, Carol Litvin, Ludovic Bács. Actualul dirijor al Orchestrei de Cameră Radio este Cristian Brâncuși
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
aprilie 1947 cântă la debutul a noii Filarmonici „Oltenia” din Craiova. Urmează api să cânte în orchestrei noului Ansamblu de Cântece și Dansuri al Sindicatelor (CCS) ce a luat ființă în București. După doar două stagiuni (1948-1950) trece la formațiile Radiodifuziunii Române, profitând de prezența fratelui său, la conducerea Orchestrei de Muzică Populară Radio. În anii '50-'60 colaborează și înregistrează des cu artistele Maria Tănase și Ioana Radu. Fără a renunța la pasiunea pentru muzica ușoară, Predescu îndeplinește mai multe
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
restaurante între care „Cina”. Agenția Română de Impresariat Artistic (ARIA) îl trimite la Berlin (1961-1964) și apoi la Stuttgart (1969-1970). Datorită solicitărilor la turnee peste hotare cu „Ciocârlia” și „Rapsodia română”, ia decizia de întrerupere, la cerere, a colaborării cu Radiodifuziunea Română. În 1967 participă la spectacolul de revistă din Israel cu N. Stroe și un grup de soliști de frunte din România, între care: Marica Munteanu, Angela Moldovan, Vasile Tomazian, Bimbo Mărculescu, Gică Petrescu sau Dan Spătaru. În cadrul revistei „Allo
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
Piso, Florin Farcaș, Florin Georgescu, Florin Diaconescu, Iolanda Mărculescu, Ionel Voineag, Ligia Grossu, Iulia Buciuceanu, Elena Cernei, Lucia Cicoară și mulți alții. A susținut, de asemenea, concerte de lieduri și arii de operă pe scene importante ca: Ateneul Român, a Radiodifuziunea română, Sala Palatului și nenumărate filarmonici din țară. A efectuat turnee la Berlin, Helsinki, Belgrad, Skopje, Varșovia, Siracuza, Sofia, Russe, Pleven, Plovdiv, Talin, Samarkand, Dushanbe, precum și în China, unde a efectuat o serie de concerte la Beijing, Nanking și alte
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
sub baghetă unor cunoscuți dirijori români și străini, ca: Petre Sbârcea, Ovidiu Bălan, Neale Bartee (SUA), Roberto Mișto (Italia), Octav Calleya (Spania), Arild Andersen (Norvegia), François Robert Girolami (Franța). Deasemenea a susținut la București recitaluri la Sala de concerte a Radiodifuziunii Române, Sala „Auditorium” a Muzeului Național de Artă al României, Sala Mică a Ateneului Român, Sala Dalles, Sala Muzeului Național „George Enescu”, Muzeul Național Cotroceni, Centrul Cultural Maghiar, Centrul Cultural Otopeni, Ambasada Cehiei, Ambasada Turciei, ș.a. a avut numeroase apariții
Nicoleta Luca-Meițoiu () [Corola-website/Science/329080_a_330409]
-
nu au fost totdeauna transparente ceea ce a făcut dificilă cercetarea. În unele perioade sectorul comunicării a fost abordat că un mijloc de afirmare al independenței și demnității statelor arabe, mai puțin ca un instrument de dezvoltare economică, socială ți democratică. Radiodifuziunea a fost introdusă din anii 20, în multe țări arabe primele stații de radiodifuziune fiind create de particulari sau societăți străine cu scopuri comerciale (în Algeria în 1925, în Egipt în 1926, în Tunisia în 1935, în Irak în 1936
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
comunicării a fost abordat că un mijloc de afirmare al independenței și demnității statelor arabe, mai puțin ca un instrument de dezvoltare economică, socială ți democratică. Radiodifuziunea a fost introdusă din anii 20, în multe țări arabe primele stații de radiodifuziune fiind create de particulari sau societăți străine cu scopuri comerciale (în Algeria în 1925, în Egipt în 1926, în Tunisia în 1935, în Irak în 1936, în Liban în 1938, în Libia în 1939, în Sudan în 1940, în Siria
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
în 1969 în Abu Dhabi, în 1971 în Emiratele Arabe Unite, în 1970 în Oman ), apoi aceste stații au fost interzise și înlocuite cu cele de stat. Între 1934-1947 , în Egipt a avut loc acest proces prin societatea britanică Marconi, iar în Tunisia radiodifuziunea a fost încredințată, prin decretul din 1938, radiodifuziunii franceze care a avut monopol absolut. Ulterior, după 1957, radiodifuziunea a fost transferată statelor, devenind servicii publice finanțate de stat. În majoritatea statelor s-a manifestat intenția guvernelor de a deține controlul
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
în 1970 în Oman ), apoi aceste stații au fost interzise și înlocuite cu cele de stat. Între 1934-1947 , în Egipt a avut loc acest proces prin societatea britanică Marconi, iar în Tunisia radiodifuziunea a fost încredințată, prin decretul din 1938, radiodifuziunii franceze care a avut monopol absolut. Ulterior, după 1957, radiodifuziunea a fost transferată statelor, devenind servicii publice finanțate de stat. În majoritatea statelor s-a manifestat intenția guvernelor de a deține controlul exclusiv asupra acestor mijloace de comunicare, fiind inițial
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
și înlocuite cu cele de stat. Între 1934-1947 , în Egipt a avut loc acest proces prin societatea britanică Marconi, iar în Tunisia radiodifuziunea a fost încredințată, prin decretul din 1938, radiodifuziunii franceze care a avut monopol absolut. Ulterior, după 1957, radiodifuziunea a fost transferată statelor, devenind servicii publice finanțate de stat. În majoritatea statelor s-a manifestat intenția guvernelor de a deține controlul exclusiv asupra acestor mijloace de comunicare, fiind inițial foarte reticente la introducerea publicității ce ar fi putut amenință
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
(n. 22 februarie 1932 București - d. 28 ianuarie 2000) a fost un dirijor român care a condus vreme de 35 de ani Corul Radiodifuziunii Române. a absolvit în 1953 Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez - dirijat coral, I. D. Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct, Z. Vancea - Istoria muzicii, Ț. Rogalski - Orchestrație. În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de opereta din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia). O imagine fidelă asupra activității dirijorale a lui Aurel Grigoraș este redata de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
condus Corul Operei din Ankara (Turcia). O imagine fidelă asupra activității dirijorale a lui Aurel Grigoraș este redata de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
numai concertele ce au dat glas muzicii și bucurie ascultătorilor, dar și nenumărate înregistrări pe banda magnetică, incrustând astfel, pe aripa timpului, "o istorie scrisă cu inima"(prof. dr. G. Constantinescu). De-a lungul timpului, dirijorul Aurel Grigoraș și Corul Radiodifuziunii au întreprins diferite turnee în: Bulgaria, Ungaria, Germania, Italia, Spania, Israel și au colaborat cu dirijori de prestigiu precum: Roberto Benzi, Igor Markevici, Antonio de Almeida, Pierre Colombo, Pietro Argento, Kurt Sunderling, Gary Bertini, James Levine, Iosif Conta, Ludovic Bacs
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
dirijori de prestigiu precum: Roberto Benzi, Igor Markevici, Antonio de Almeida, Pierre Colombo, Pietro Argento, Kurt Sunderling, Gary Bertini, James Levine, Iosif Conta, Ludovic Bacs, Horia Andreescu, Cristian Brâncuși. APRECIERI: În cei 35 de ani de activitate la pupitrul Corului Radiodifuziunii, maestrul Aurel Grigoraș și-a câștigat un loc meritoriu în istoria formațiilor muzicale din această instituție, fiind un "artist născut și nu făcut"(D. Popovici) și, bucurându-se de aprecieri unanime, a reușit că aceasta formație să ocupe primul loc
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
Buhuși, județul Bacău) este un scriitor, scenarist, diplomat, istoric român. Între anii 2001-2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societății Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de stat în MAE. s-a născut la 11 ianuarie 1946 la Buhuși, ca fiu al muncitorului Eugen Uricaru și al Mariei Uricaru. A absolvit școala primară și gimnazială la Liceul Ferdinand din Bacău
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
stabilit în Israel în orașul Bat Yam, la sud de Tel Aviv-Yafo. În curând a fost angajat ca dirijor al Corului de cameră din Tel Aviv, apoi a dirijat Orchestra Simfonică Radio din Ierusalim, Corul și Orchestra de estradă a Radiodifuziunii israeliene (Kol Israel, adică „Vocea Israelului”) de asemenea din Ierusalim. În anul 1965 el a devenit dirijorul Corului „Tzadikov” din Jaffa, post pe care l-a ocupat până la finele anilor 1970. Roth a făcut parte din juriul emisiunii de concurs
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
Comandamentului de nord al armatei israeliene, iar nepotul său, , este un cunoscut cântăreț, ghitarist, compozitor și adaptator în domeniul muzicii pop și rock. din Israel. În anii 1967-1968 László Roth a dirijat în Africa de Sud, în anul 1968 a colaborat cu Radiodifuziunea daneză la Copenhaga, îar în anul 1970 a dirijat o stagiune la „Landestheater” din Salzburg. Timp de 11 ani a fost dirijor la Opera din Mexic. În anii 1985 și 1987 a lucrat ca dirijor în Statele Unite. După căderea regimului
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
din 22 septembrie 1992, Guvernul Theodor Stolojan a transmis «imobilul situat în str. Știrbei Vodă, sector 6 București, având denumirea „Muzeul Național”, [..], împreună cu terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea Română (Casa Radio)». Din acest moment, clădirea a rămas cunoscută în spațiul public sub numele de „Casa Radio”. Lucrările de finalizare a construcției nu au fost reluate nici în anii următori, nefiind asigurată finanțarea. În decembrie 2006, autoritățile române au
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
general de redacție la revista Cărți românești și Universul cărții (1990-1992); director la S.C. Gyr Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
în: "(...)A existat o perioadă în care Ferdinand Weiss a fost primul pianist acompaniator al României. Cei mai buni soliști ai țării s-au bucurat cînd au putut apărea în compania lui pe scenele sălilor de concerte sau în fața microfoanelor radiodifuziunii și ale caselor de discuri, atît acasă, cît și peste hotare. Iar cînd a venit în România un solist dintre cei mai mari ai lumii- că Henryk Szeryng sau Ruggiero Ricci- agenția națională de concerte l-a putut recomandă cu
Ferdinand Weiss () [Corola-website/Science/328428_a_329757]
-
permițând transmiterea sunetului prin modulație de amplitudine (AM). Spre deosebire de , care trebuiau ascultate în căști, triodele aveau puterea de a acționa difuzoare, care permiteau ascultarea emisiunilor de către întreaga familie. Asta a dus la trecerea radioului în 1920 de la comunicații simple la radiodifuziune. Triodele au permis și comunicațiile telefonice intercontinentale. Alte aplicații au fost televiziunea, megafoanele, fonograful și filmul sonor. Din triodă s-au dezvoltat celelalte tuburi: tetroda (Walter Schottky, 1916) și pentoda (Gilles Holst și Bernardus Dominicus Hubertus Tellegen, 1926), care au
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
(DAB) este denumirea utilizată pentru descrierea unui serviciu de radiodifuziune terestră digitală. Se preconizează ca acest sistem să înlocuiască treptat radioul analogic pe unde ultrascurte. Standardul DAB a fost elaborat începând cu anul 1981 de către Institut für Rundfunk Technik (IRT) și de un grup european de radiocomunicație și de producători
Digital Audio Broadcasting () [Corola-website/Science/334145_a_335474]
-
fost elaborat începând cu anul 1981 de către Institut für Rundfunk Technik (IRT) și de un grup european de radiocomunicație și de producători de echipamente de telecomunicații condus de BBC Research and Development. Scopul a fost crearea unui nou sistem de radiodifuziune care să poată răspunde noilor tehnologii care nu mai puteau fi implementate în sistemul radio analog FM. Primele emisiuni comerciale au avut loc în 1995, iar din 2007 s-a dezvoltat o versiune îmbunătățită a standardului, DAB +. Din 1987 DAB
Digital Audio Broadcasting () [Corola-website/Science/334145_a_335474]
-
țări asiatice inclusiv din Commonwealth au ales acest sistem. S.U.A. a introdus propriul standard digital intitulat IBOC (In Band On Channel). În România există o transmisie experimentală în București a Societății Naționale de Radiocomunicații, în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune, care emite pe frecvența de 223,936 Mhz. Programele emise sunt Radio București, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Actualități.
Digital Audio Broadcasting () [Corola-website/Science/334145_a_335474]