8,807 matches
-
oasăle robului [lui] Dumnezău prezviter Pantelemon Maierean paroh Frătăuțului Nou, carele în ai 60-le ani ai vieții sale la 10 octombrie anul 1828 au răpăosat”". Crucea a fost refăcută de epitropul Epifanie Maierean în 1968. Între anii 1884-1896 a slujit aici ca preot paroh omul de cultură Iraclie Porumbescu (1823-1896), tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. El fusese anterior preot paroh la Stupca, dar se mutase de acolo după moartea fiului său din anul 1883. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: "„Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”". Fiul său
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
lui Dumnezeu Ștefan Bourean a (M)acsim și Filon Țibu cu soția lui Domnica, în anul 1891”". Primele două inscripții sunt gravate în caractere latine, iar a treia în caractere chirilice. În anii '30 ai secolului al XX-lea, pe când slujea ca paroh preotul Epaminonda Berlinschi, s-a început construirea unei biserici de zid în centrul satului Grănicești. Temelia lăcașului de cult a fost sfințită în anul 1936 de mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei. Între anii 1940-1950 a slujit aici preotul
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
-lea, pe când slujea ca paroh preotul Epaminonda Berlinschi, s-a început construirea unei biserici de zid în centrul satului Grănicești. Temelia lăcașului de cult a fost sfințită în anul 1936 de mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei. Între anii 1940-1950 a slujit aici preotul paroh Casian Bucescu (1907-1986), considerat „apostolul Suceviței”. El a fost "„primit cu pâine și sare, ca un ierarh, de către vechii gospodari la Grănicești”". În perioada sa, au fost continuate lucrările la noua biserică, care a fost înălțată până la
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
a fost hirotonit preot, a revenit în țară activând în anul 1927 ca preot stagiar în București și apoi preot misionar în satele din Secuime. În 1933, după moartea protopopului Nicolae Rațiu de la Biserica Rățeștilor din Turda, Coriolan Sabău a slujit ca preot paroh în acest lăcaș împreună cu preotul profesor Vasile Cerghizan. Din inițiativa parohului dr. Sabău comunitatea greco-catolică din Turda a construit clădirea cu etaj din str. Gh. Lazăr nr. 6, cu prăvălii și ateliere meșteșugărești la parter iar la
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
anul 1948 protopopul Sabău a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română, motiv pentru care a fost arestat și a ispășit aproape 17 ani de închisoare. Biserica Rățeștilor din Turda cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Rațiu, a fost slujită de preoți apartinând acestei familii, conform actului de ctitorie, tradiție care s-a păstrat până în 1948, când Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii de autoritățile comuniste. Biserica Rățeștilor din Turda a fost preluată de Biserica Ortodoxă
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
com. Lupșa, jud. Alba de pe Râul Arieș, unde a trăit până a trecut la cele veșnice la 15 decembrie 1974. În anii de domiciliu forțat protopopul dr. Sabău a construit o capelă pe cheltuială proprie, în care a continuat să slujească și să primească credincioșii indiferent de confesiune, deși știa că este permanent urmărit de Securitate. Numele său este rostit cu respect și acum de către cei care l-au cunoscut. Alături de alți membri ai familiei Rațiu care au fost exterminați sau
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
au fost construite ulterior Colegiul Național din Iași și Strada Lăpușneanu. Biserica, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfințită de Misail, Mitropolit al Moldovei și Sucevei la 15 iunie 1705. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română, a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum "Cazania" tipărită la Iași în 1643, "Molitvelnic" (Iași, 1681), "Liturghier" (Iași, 1683), "Evanghelia greco-română" (București, 1699). La mai mult de 90 de
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
altor preoți greco-catolici, să-i urmeze exemplul. În noiembrie 1958, după „revenirea” lui Aștileanu, au fost arestați mai mulți preoți greco-catolici care activaseră clandestin (în Turdaș, Benic, Crișcior, Beldiu etc.). În perioada în care a fost inspector general patriarhal a slujit ca preot la bisericile “Tatu” și Antim din București (1958-1961). La 9 septembrie 1962 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sinaia, sub numele Visarion, și hirotonit arhiereu cu titlul “Ploeșteanul”. Între 1962-1969 a funcționat ca episcop-vicar patriarhal, apoi ca
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
Muntenimea de Sus, unde locuiau meșteșugari și negustori. În mahala se găsea un maidan, unde se făceau schimburi de mărfuri. În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, unde se ținea slujba în limba română spre deosebire de alte biserici unde se slujea în limbile slavonă sau greacă, meșteșugarii și negustorii mahalalei Muntenimea de Sus au construit o biserică din piatră și cărămidă. Această biserică avea hramul “Sf. Parascheva”, iar unii autori indică drept ctitor în mod eronat pe logofătul Nestor Ureche. În
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
refăcută, din nou, de postelnicul Mihail Pascu. Unii autori susțin că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Mitocul Maicilor s-ar fi aflat în curtea palatului domnitorului Al.I.Cuza (astăzi „Muzeul Unirii”), căruia i-a slujit drept capelă. Din acest motiv, ea ar mai fi fost cunoscută și sub numele de „biserica lui Cuza”. Cercetătorul Sorin Iftimi și-a exprimat îndoiala cu privire la situarea celor două clădiri în aceeași incintă. În prezent, biserica este împrejmuită cu un
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
al orașului Iași a realizat pavajul înconjurător. Reparațiile bisericii au fost finalizate în 1990, iar la 19 iunie același an a avut loc slujba de resfințire oficiată de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Nefiind biserică parohială aici au slujit preoți desemnați de Mitropolie, ca de exemplu: pr. Mircea Stoleriu (1990-1996), pr. prof.dr. Gheorghe Popa (1996-2001) și pr. prof.dr. Petre Semen (din 2001). Se pare că biserica a avut un timp și hramul “Cuviosul Părinte Antonie cel Mare” (17 ianuarie
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
Vestire” din Iași a fost ctitorită de către vornicul Ion Tăutu și soția sa, Maria, între anii 1816-1818. Ioan Tăutu descindea dintr-o familie ilustră și foarte veche, avându-l ca înaintaș pe marele logofăt I. Tăutu, cel care l-a slujit cu credință pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica „Buna Vestire”, prin personalitatea pe care o arată în primul rând prin arhitectura interioară, prin slujitorii care au deservit-o și prin enoriașii ei ajunge să ocupe un loc distinct între
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
1978-1979 s-a restaurat pictura de către pictorul Ilie Schipor și s-au făcut strane noi. Biserica „Buna Vestire” a fost sfințită în 1820 de mitropolitul Moldovei Veniamin Costache și resfințită de I.P.S. Teoctist, în aprilie 1980. În biserica actuală au slujit mai mulți ierarhi, unii dintre ei, prin funcțiile ce le-au deținut, având un rol important în viața religioasă sau culturală a țării. Astfel, în veacul al XIX-lea au slujit în biserica actuală mitropolitul Veniamin Costache, apoi Sofronie Miclescu
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
I.P.S. Teoctist, în aprilie 1980. În biserica actuală au slujit mai mulți ierarhi, unii dintre ei, prin funcțiile ce le-au deținut, având un rol important în viața religioasă sau culturală a țării. Astfel, în veacul al XIX-lea au slujit în biserica actuală mitropolitul Veniamin Costache, apoi Sofronie Miclescu și nepotul său Calinic, ajuns mitropolit, arhiereii Meletie Stavropoleos, Ghenadie Șendrea și Nectarie Hermeziu. Se cuvine a se menționa că Arhiereul Meletie a avut un rol hotărâtor în ceea ce privește biserica, el fiind
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
fi fost Biserica Doamnei, el explicând această confuzie prin faptul că, o lungă perioadă, Biserica Doamnei (astăzi dispărută) din incinta Curții Domnești a fost singurul lăcaș de cult din Iași cu hramul Sf. Gheorghe, iar unul din preoții care au slujit acolo a fost menționat în documente ca având casa lângă Biserica Lozonschi. Conform unui document din anul 7215 (1707), citat de preotul Neculai Vereanu, paroh al Bisericii Talpalari, în broșura "Istoricul bisericei Sf. Gheorghe pronumit Lozonski" (Broș., Iași, 1900), preoții
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
1800, s-a distins în Bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800, în apropierea localității italiene Alessandria, în calitate de comandant al cavaleriei, fapt pentru care, în anul următor a fost avansat la gradul de general maior. În războiul din 1805 a slujit din nou Italia. Vitejia sa dovedită în Bătălia de la Caldiero i-a adus laudele Arhiducelui Carol, duce de Teschen. Ca urmare, a fost numit la comanda Regimentului nr. 9 de husari și a fost avansat la gradul de "Feldmarschallleutnant". În
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
precum și Sfântul Prestol, masa de proscomidie, amvonul, strana arhierească și alte lucruri mai mici s-au făcut de noi cu toată cheltuiala dumisale Alexandru von Hulubei în anul 1858 iulie 3. Onoraților preoți care după vremi se vor învrednici a sluji în acest sânt locaș, vor lua osteneala a pomeni numele lui Alexandru și tot neamul Hulubesc și Tăutulesc pe care Dumnezeu îi cunoaște. Costul mai sus arătatelor lucrări alcătuiesc suma de 16.732 lei". Pictura icoanelor de pe catapeteasmă este în
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
în ornamentații decorative. După cutremurul din 4 martie 1977 a fost consolidata cupola bisericii. Între anii 1993-2000 s-au executat lucrări de reparații și consolidare (a turlei), de schimbare a acoperișului și de curățare a picturii. Începând din anul 1994, slujește aici ca paroh pr. prof. dr. Ion Vicovan (născut în 1960 în satul Capu Câmpului din județul Suceava, profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române la Facultatea de Teologie a Universității "Al. I Cuza" din Iași și prodecan al facultății). Biserica
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
pentru personalul deservent al bisericii, o clopotniță la intrarea în curtea bisericii, o școală primară în care se preda în limbile germană și polonă și o casă de cultură și distracții (denumită inițial „sală de tir”). Printre preoții care au slujit în cadrul acestei comunități sunt de menționat următorii: Lea Bonaventura (prin 1875), Alois Kulpa, Damian Clucynschi (1900), Celestin Vaies, Iacint Bock. Până după primul război mondial, biserica a fost deservită de preoți din Parohia Iași. În perioada interbelică, este înființată Parohia
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Hălăucești (1965-1971) și Mircești (1971-1990). Serviciile religioase s-au desfășurat pentru o lungă perioadă de timp în diferite spații puse la dispoziție de credincioșii catolici și ortodocși, mai întâi într-o casă de pe str. Unirii nr. 11, unde s-a slujit în perioada 1945-1971, iar după prăbușirea acestei case la inundațiile din 1971 a fost închiriată o cameră într-o clădire de lângă autogară unde s-a celebrat liturghia duminicală. În anul 1974 a fost cumpărată o casă cu teren de 920
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Siretului, cu sediul la Butea. În această biserică sunt celebrate zilnic liturghii. Din rândul enoriașilor Parohiei Pașcani provin pr. Hugo Daniil Hampel, OFMConv. (1891-1934), pr. Petru-Bogdan Răchiteanu (n. 1975) și pr. Samiras-Gabriel Brahas, OFMCap. (n. 1979). La această biserică au slujit următorii preoți-parohi:
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
mai rămăseseră din obștea de altădată. La anul 1840 este construită biserica, ctitorie a credincioșilor satului de la acea vreme, din lemn și acoperită cu șindrilă pe temelie de piatră de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu li se cunosc numele. Biserica avea pictură pe pânză în ulei doar pe catapeteasma prinsă pe scândură. După anul 1860 la Biserica comunei Spulber vor sluji, pe perioade scurte mai multi preoți misionari trimiși de Episcopia Romanului
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu li se cunosc numele. Biserica avea pictură pe pânză în ulei doar pe catapeteasma prinsă pe scândură. După anul 1860 la Biserica comunei Spulber vor sluji, pe perioade scurte mai multi preoți misionari trimiși de Episcopia Romanului, de care la vremea aceea aparținea și această parohie. În anul 1924 biserica va fi renovată, schimbându-i-se șindrila și căptușindu-se exteriorul cu scândură. Tot în această
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
va schimba cu totul acoperișul și se va pune tablă galvanizată. La acest an Biserica va fi resfințită de C. Pr. Ec. Stravofor Toader Macovei, Președintele Cercului Pastoral Zăbala și delegat al Sfintei Episcopii de Roman. În această Biserică au slujit pe rând preoți cu lungă durată: P.C. Preot Emanoil Andrei (1900-1920), apoi nepotul lui P.C. Preot Gheorghe Chiciorea (1921-1930), P.C. Preot Mina Moldovan (1930-1938); a urmat apoi o serie de mai mulți preoți călugări și misionari ca suplinitori, până la Pr.
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]