10,656 matches
-
așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a materiei, În forme fizice, chimice și biologice. Să nu credeți că astfel chinul stâncii a luat sfărșit! În scenă a intrat și omul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a materiei, În forme fizice, chimice și biologice. Să nu credeți că astfel chinul stâncii a luat sfărșit! În scenă a intrat și omul. Ca cioban, agricultor ori miner. Căci multe dintre aceste recifuri au ajuns cariere de piatră pentru construcții, dar de fapt pentru a Împrăștia ceea ce natura a adunat, ordonat cândva Într’un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deci, cine știe ce teren agricol. Dar omul e și cercetător. Ca mine, de exemplu, care nu puteam să văd toate acestea dacă, cățărândumă, n’aș fi mânat la vale câteva pietre. Și, desigur, am s’o mai fac, rugând de iertare. Stânca mă va ierta, căci În schimbul degradării produse În mediul fizic de iscodeala sa, cercetătorul oferă o idee, un concept, o informație, de fapt menirea vieții umane. Cea de astăzi e că omul, deși atât de Încrezător În puterile sale, e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de licheni În vârful muntelui, dar tot de ei, cu alte ocazii, peste tot. Și-i pomeneam ca iubitori de negentropie, mai mult, aproape incapabili a și-o crea dacă n’o au prin preajmă. Și de aceea preferă muntele, stânca semeață În general, chiar dacă e În vârful muntelui, la două mii de metri, ori e doar stâncăria de câteva zeci de metri Înălțime de care vorbeam deunăzi ori, În sfârșit, din ținuturile arctice chiar. Dar preferă și arborii, indiferent de altitudinea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Acolo a avut loc un salt calitativ, apariția Vieții. Al doilea e că această evoluție nu va avea sfârșit. Gura cupei hiperbolice se lărgește la infinit, fapt ce poate fi asociat cu diversitatea. Într’adevăr, față de starea primordială a biotopului, stânca și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni 44
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru a verifica pe propria-mi piele cele spuse astă vară. Fără a ezita am intrat În valuri. Nu m’au mângâiat, așa cum mă așteptam, ci m’au lovit acele valuri. Și au generat altele, În suflet. Refugiat pe o stâncă, ferit de ele, dar nescăpându-le din ochi, am aflat răspuns la o obsesie de o lună: Bendis, zeița tracă, simbol al regenerării, dar și al morții, o antiteză interioară, dar atât de profundă prin extremele ei, adică negentropia cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acel element care conferă viață la orice nivel, În opoziție cu entropia, dezordinea și degradarea. Și am asociat-o cu marea care, din când În când, trimitea câte un val mai Îndrăzneț să-mi pună În pericol existența pe vârful stâncii. Negentropia deci, dar care, ca și opusul ei, entropia, nu poate exista decât În cadrul unor antinomii. Pe care le defineam astă vară ca orizontalul mării, respectiv verticalul muntelui, chiar dacă adesea se interpune Între ele o prea mare distanță. Ar fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn, În lunca Prutului; lemn care, Încă sub scoarța arborilor, le Încurca vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și a mai trebuit ceva: să se construiască barajul de la Stânca, care a făcut de domeniul trecutului obișnuitele inundații ce Întrețineau un nivel specific al pânzei freatice și o anume umiditate În luncă. Și așa, speciile locale de arbori, până atunci compatibile, au devenit dintr’o dată handicapate. Spre deosebire de speciile locale, stejar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eforturilor de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte Et in Arcadia ego... sau îndemn la o călătorie Undeva, în "Stînci fulgerate", Al. Philippide face o confesiune: "Mi-e dat să-mi caut timpul zburînd din eră-n eră/ Și să colind, eratic, prin secolii glodoși./ Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine, ca-ntr-o seră,/ Cresc palmieri
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de vreo 6-7 metri înălțime ce se poate escalada destul de ușor, iar în vârf se poate staționa pentru a-ți clăti ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur. Bineînțeles că am făcut și multe poze în acest
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
metri trece pe partea dreaptă și continuă să urce treptat, având în dreapta valea Arpașului. La un moment dat se ajunge la un loc mai periculos numit „la custuri”, unde se urcă circa 30 de metri foarte abrupt, în serpentine, pe stânca golașă, ici și colo fiind nevoie de sprijin cu mâna. De la custuri poteca continuă circa 30 de minute până ce poți zări deja cabana Podragu, dar din acest punct încă mai ai de mers circa 45 de minute ca să ajungi la
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
revolverele mai mult (aproape exclusiv) pentru a speria animalele prin trageri în aer, era un fel de „pocnind din bici pe lângă boi”, de pe la noi. Admirăm uneori cu invidie forța unor eroi din filme, care se cațără rapid pe pereți de stâncă de zeci de metri înălțime sau se urcă doar în forța brațelor pe frânghii lungi, atârnate deasupra unor prăpăstii, după care, în loc să gâfăie și să zacă de oboseală, se angajează în lupte și bătăi cumplite, în care dau și primesc
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
probleme cu o floare, pe care o îngrijea și cu care vorbea, căci trebuie să știți că Micul Prinț putea vorbi curent cu toate florile și cu toate animalele. El a umblat vreme îndelungată pe planeta noastră, prin nisip, pe stânci și prin zăpezi, până când, într-un sfârșit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni. Bună ziua, spuse el. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriți. Bună ziua, ziseră trandafirii. Micul prinț îi privi. Toți erau aidoma cu floarea lui
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Prutul. De-a lungul întregii istorii a Balcanilor, Dunărea a fost principala rută din regiune a invaziilor militare, comerțului și călătoriilor. Acest măreț drum fluvial pune obstacole în calea comunicării doar la Porțile de Fier, o porțiune îngustă plină de stînci și de curenți iuți. Celelalte cursuri de apă importante Vardarul, Struma și Marița se varsă în Marea Egee. Din cauza naturii muntoase a coastei adriatice, apele care se varsă în marea aceasta nu oferă condiții naturale pentru comerț sau navigație. Neretva, Drinul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nici n-am mai avea unde comanda pentru că s-au schimbat multe de atunci. Lăsăm în urmă Ghecetul copilăriei mamei mele și ne îndreptăm spre Măcin. Cam pe la jumătatea distanței, paralel cu șoseaua ce duce la Măcin, se înalță o stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ce duce la Măcin, se înalță o stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au spus acestei stânci minunate „Piatra Fetei.” Mama îmi povestește, o urmăresc cu mare atenție și-mi spune mai în glumă, mai în serios, că-s descendent al uriașilor brăileni. Ajungem în Măcin pe la orele 11.00 și constat un orășel tare curat, cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin și primitor, cu copaci ombeliformi, ca În insulele Sudului Îndepărtat, și cu lacul zăcut și amar, din descompuneri iodate; iar mai departe stâncile fierbinți, unde atât de bine le sta iubitelor noastre goale, fără intermediul nesuferit al slipului, jignitor pentru puritatea neschimbată, de la Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la pangar pe doamna Sofica, am izbutit să mă spovedesc și, cu binecuvântarea Părintelui Iustin, să mă Împărtășesc. Am pășit, astfel, cu mai puțină teamă pentru a primi Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși nu Îl folosisem decât pe post de deșteptător. E un semn
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
poate să-mi ofere răspunsul? Într-un târziu, dându-și seama cât de mult mă preocupă întrebarea asta, caută o soluție colaterală: -Truman e specialist în visele acestea cu pământeni, să mergem la el, să ne zică el. Pornim spre stânca unde își are sălașul Truman, condorul care vorbește. Ajungem acolo plutind. Truman pare să fi prevăzut vizita noastră: nu se arată mirat că îl căutăm. Ne măsoară cu ochii lui scormonitori, zâmbește, dacă e de imaginat o pasăre care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
învins: la oricâte cazne o supusese pe femeie, nu obținuse nici o recunoaștere a vinovăției, ba chiar ea nu scosese nici o vorbuliță, nici un suspin, parcă ar fi fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în ea, parcă ar fi fost stâncă, nu om. Tovarășul Cameniță folosise cele mai infailibile metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O pusese să-și bea urina. Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]