11,425 matches
-
statuii de cult Jupiter Capitolinul), prima jumătate sec. I î.Ch. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 2.b. Alegoria Romei. Monedă (verso) din timpul domniei lui Nero (54-68 d.Ch.). Monetăria Romei. Fig. 3. Ludovisi Mars (probabil Ahile). Copie romană după o statuie greacă (Scopas), 340-30 î.Ch. Palatul Altemps, Roma. Muzeul Național Roman, Roma. Fig. 4. Mars Ultor, prima parte sec. II d.Ch. (copie). Templul augustean al lui Mars Ultor, Roma. Fig. 5. Augustus, ca Pontifex Maximus (27 î.Ch-14 d.Ch.). Palatul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cuvintelor care denumesc, într-un fel sau altul, i-materialul, se specializează un vocabular integrat în practicile funerare, care caută să edifice mnēma, un suport pentru paradoxala înscriere a absenței în prezență (Vernant, Figure 27). El trimite atât la materialitatea statuii sau a bustului de piatră, kolossós, cât și la psychē, imagine fantasmatică a corpului, eídōlon, și ea o phásma, o umbră, o iluzie. Diferit față de greci, deși vorbim tot de un ritual funerar, romanii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asemănătoare celui decedat (spre diferență de efigiile romane sau de portretul de mai târziu) era cunoscută, spre exemplu, și în Egiptul antic, însă cu interpretări locale diferite. Grecii nu căutau să memoreze cu fidelitate aspectul fizic distinct al eroului, ca statuia să redea trăsăturile cu totul particulare ale defunctului; contau valorile și excelența, suficiente, dar obligatorii pentru a-i asigura celui decedat un loc alături de zeii venerați. Schema glorificării romane își are rădăcina în ritualul funerar grec, mai ales în cel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
republicane târzii, cu efecte politice și sociale ireversibile, precum întărirea principatului, în defavoarea aristocrației senatoriale. Generalii învingători nu au mai obținut din partea senatului altceva decât dreptul la însemnele triumfului - și doar cu acordul împăratului lor − și dreptul de a avea o statuie în forumul public; în schimb, augustul a ajuns să se identifice cu însăși zeitatea tutelară a Romei, Jupiter Capitolinul. Pentru reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus, împăratul a exploatat nu doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
senat a doliului. Într-o a doua etapă, după procesiunea din forum și rostirea orațiilor, corpul era mutat în Campus Martius, acolo unde se săvârșea arderea pe rug. Construcția rugului era ea însăși impresionantă, cu cele câteva etaje, ornată cu statui și picturi și realizată din materiale prețioase primite de la donatorii din cetate și din imperiu. De asemenea, o montare spectaculoasă: o paradă de care de război, actori cu măști și veștminte de generali și de senatori, defilări ale diverselor categorii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
demersul de față ar fi modul în care s-a trecut la corpul "dublu", divin și uman, de la "corpul unic" − pentru care, în cadrul funera romane în prezența rămășițelor, manechinul de ceară nu avea decât un simplu rol scenografic (era o statuie poziționată fie în picioare, fie culcată peste catafalc, fie, precum în cazul lui Traian, așezată pe un scaun, cu picioarele încrucișate sub tron, ipostaza securitas, cu armură și însemne militare). Voi reveni asupra simbolismului corpului imperial și asupra modului în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pantocrator, privind frontal către credincios, înconjurată de alte figuri, de la cele sacre la cele sacralizate și la altele laice, animate toate de o vie credință. In situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
neschimbată această interpretare a eternității, chiar în spiritul ei originar (respectând textele sfinte și scrierile creștinismului timpuriu). Pe de altă parte, deși în practicile lor religioase diferă funcția și suportul material al "imaginii" sacre (vorbim fie despre măști, efigii și statui, fie despre mozaicurile bizantine din biserici), romanii și creștinii de mai târziu au urmărit deopotrivă să recupereze, prin ritual și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor imaginară) și pacea absolută. În ce privește stilistica iconografică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor imaginară) și pacea absolută. În ce privește stilistica iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al acestuia, fie el și canonizat. Tabloul votiv românesc din pronaos sau chiar din naos (în imagini realizate după același canon basileic) este unica formulă vizuală acceptată pentru a memora figura oricum hieratică a autocratului sau a donatorului-constructor; ea înlocuiește statuia, relieful sculptat sau efigia păgână, prin trecerea reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri ignobile, inclusiv artistul, vor putea fi reprezentați în frescă, în sculptură
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Constantin I, ca divinitate solară, cu ipostaza similară a lui Christos, cât și pe cea a imaginii lui Christos−împărat cu cea a lui Constantin I, basileul creștin (Dagron, Naissance d'une capitale; Grabar 226-45). Cum iconografia monedelor, a statuilor și a mozaicurilor sau a frescelor în care ei apar se dezvoltă practic în paralel, se poate vorbi despre doi împărați co-domnitori, la început reprezentați separat, fie șezând pe cathēdra (jilț) − sau trónos mai târziu −, fie în picioare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
său, basileul, radical și în mod deliberat concepută diferențiator (așa cum se vede în imaginile care prefațează de fapt această carte). Pentru o lungă perioadă însă, chiar în orient lucrurile au stat complet altfel: înainte ca la Constantinopol să fie ridicată statuia sacră a lui Constantin I în vârful Coloanei de porfir, adevăratul axis mundi al celei de "a doua regine între orașe", apoi, spre sfârșitul imperiului roman, capitală unică, se puteau întâlni imagini ale împăratului (statui) în oricare cetate a sa
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la Constantinopol să fie ridicată statuia sacră a lui Constantin I în vârful Coloanei de porfir, adevăratul axis mundi al celei de "a doua regine între orașe", apoi, spre sfârșitul imperiului roman, capitală unică, se puteau întâlni imagini ale împăratului (statui) în oricare cetate a sa; ele întruchipau divinitatea politică a autocratului (Besançon 67). Realizate încă în manieră realistă, pentru a prelua cât mai fidel trăsăturile împăratului absent, acestea erau, se considera, locuite de o persona, cu sensul de substitut, de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinitatea politică a autocratului (Besançon 67). Realizate încă în manieră realistă, pentru a prelua cât mai fidel trăsăturile împăratului absent, acestea erau, se considera, locuite de o persona, cu sensul de substitut, de aceea și primeau onorurile în locul modelului lor. Statuia lui Constantin I era practic tot ce mai putea susține funcția desemnată de cuvântul imaginarius, din latina târzie imperială; și nu în forma lui gramaticală discutată în capitolul dedicat ceremonialului funerar (cea de adjectiv, din expresia funus imaginarium), ci în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un "ales", să "atingă" sacrul, corpul christic, "trecutul", în figurarea lui absolută pentru creștini. El poate avea o relație directă, prin opera creată, cu principiul suprem, eludând orice alt intermediar. Precum un basileu. Am urmărit deliberat să pun în "dialog" statuia antică Togatus Barberini cu acest Michelangelo: romanul privește spre viitor, ocrotind și fiind ocrotit de trecut (busturile strămoșilor săi); renascentistul italian împrumută haina cea mai umilă, pentru a-și afirma, cu deplina conștiință a libertății sale de spirit și a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
București: Herald, 2007. [1998] Wunenburger, Jean-Jacques. Imaginarul. Cluj-Napoca: Dacia, 2009. [2003] Lista ilustrațiilor Fig. 1. Togatus Barberini. Nobil cu togă, ținând busturile strămoșilor. A doua parte sec. I î.Ch. Muzeul Capitolin, Roma. Fig. 2.a. Jupiter Otricoli (replică a statuii de cult Jupiter Capitolinul), prima jumătate sec. I î.Ch. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 2.b. Alegoria Romei. Monedă (verso) din timpul domniei lui Nero (54-68 d.Ch.). Monetăria Romei. Fig. 3. Ludovisi Mars (probabil Ahile). Copie romană după o statuie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
statuii de cult Jupiter Capitolinul), prima jumătate sec. I î.Ch. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 2.b. Alegoria Romei. Monedă (verso) din timpul domniei lui Nero (54-68 d.Ch.). Monetăria Romei. Fig. 3. Ludovisi Mars (probabil Ahile). Copie romană după o statuie greacă (Scopas), 340-30 î.Ch. Palatul Altemps Roma. Muzeul Național Roman, Roma. Fig. 4. Mars Ultor, prima parte sec. II d.Ch. (copie). Templul augustean al lui Mars Ultor, Roma. Fig. 5. Augustus, ca Pontifex Maximus (27 î.Ch-14 d.Ch.). Palatul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
temporalul lumescului cotidian. Inserându-mă în timpul unui astfel de vis, eu sunt purtat spre suspensiile unei trăiri în care erosul îmi remodelează privirea și gestica, erotizându-le, abstractizându-le afrodisiac. Astfel, surâd și mă uit spre chipul persoanei iubite asemeni unei statui de principe antic ce își proiectează zâmbetul demiurgic și raza ochiului nobil spre înălțimi, refuzându-se disipărilor în altitudinea joasă a înșelătoarelor agitații. Apariția acestei hipnotice fețe ce îmi decupează pânza de existență cotidiană, ivirea acestui portret seducător rostuit de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
-ți sfâșie inima..." Totuși, un instinct formal, o intuiție a fenomenalității estetice există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale"; "Pe Tamisa proprie ca prin o pădure de catarte și cămine fumegânde, înaintarăm cu mare precauție". La Boulogne vede "fosforescența lichidă", cimitirele îi dau calmări meditative (" Îmi place a petrece între morminte"). În general însă, despre aspectul monumental complexiv
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acestei lumi e descrisă cu multă fantezie și ingeniozitate plastică, la care se adaugă un umor englezesc fără cute, făcut din enormități. Lui Pi, mort, i se face o injecție cu marmorificare neagră, care-l preface de-a dreptul în statuie, apoi e dat la șlefuit. F. Aderca a scris și poezii, remarcabile prin sugestii, îndeobște"venerice". Citată cu precădere este Medievală: Pasiunea mea e un călugăr medieval Cu o sutană lungă Și neagră, la călcâie să-i ajungă, Și la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
concepțiile acestui bărbat de inițiative, care nu voia să închidă ochii fără să se reformeze orașele după norme noi. El dorea să strângă și să sorteze edificiile de același fel într-un singur loc, bisericile cu bisericile, grădinile cu grădinile. Statuile adunate din toate părțile într-un Parc al Statuilor, și de asemeni canalizările și bulevardele, fiind mai lesne de îngrijit și administrat laolaltă decât separate. Canalurile de pildă trebuiau scoase din pământ ca să nu-l mai incomodeze și îngrămădite, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
închidă ochii fără să se reformeze orașele după norme noi. El dorea să strângă și să sorteze edificiile de același fel într-un singur loc, bisericile cu bisericile, grădinile cu grădinile. Statuile adunate din toate părțile într-un Parc al Statuilor, și de asemeni canalizările și bulevardele, fiind mai lesne de îngrijit și administrat laolaltă decât separate. Canalurile de pildă trebuiau scoase din pământ ca să nu-l mai incomodeze și îngrămădite, ca în șantierul unei fabrici de tuburi de beton, la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
idei, pe care poetul o va repeta în Meșterul Manole. Zamolxe nu mai crede în zei și, ascuns într-o peșteră, cultivă pe Marele Orb, simbol al inconștientei forțe cosmice. El însuși e divinizat, și când încearcă să-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la 11 februarie; (formidabilă), ai uitat că sunt ploieșteancă - da, ploieșteancă! Năică, și am să-ți torn o revuluție - da, o revuluție -, să mă pomenești!..." și aiurea, tot Mița: "... Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statuia Libertății de la Ploiești, că are să fie o istorie..."1 E clar că n-a existat niciodată o femeie în fundul mahalalei bucureștene care, în disperarea ei de concubină părăsită, să invoce republicanismul, pe 11 februarie, statuia Libertății de la Ploiești ș.c
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]