8,395 matches
-
polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele cititorului, intriga intimistă, la început, centrată pe secrete de familie se extinde la scara unei lumi și a unei conștiințe universale devastate. Nu te poți ascunde de vinovăție, iar ceea ce Istoria a stricat în viața unui om nu se mai poate repara, însă împărtășirea aduce în cele din urmă o formă de împăcare cu sine. Epocile succesive nazism, stalinism, capitalism nu marchează vreo evoluție, nici în plan societal, nici în plan uman, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele, îmi caut "eul" în zadar, sau mai degrabă nu-l regăsesc decît atunci cînd toate aparențele se volatilizează, în exultarea prăbușirii mele, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
satisfacția generală, aceasta a pierdut valoarea geamului spart. De unde, generalizând, ajungem la următoarea concluzie neașteptată: "societatea pierde valoarea obiectelor distruse în mod inutil" și la următorul aforism care va face să se ridice firele de păr din capul protecționiștilor: A strica, a sparge, a disipa nu înseamnă a stimula producția națională sau mai pe scurt: distrugerea nu înseamnă profit. Ce veți zice domnule industriaș, ce veți zice adepți ai acestui bun domn de Saint-Chamanas care a calculat cu atâta precizie ce
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri (e o recomandare). 3.4. Metafora ca modalitate referențială „slabă” Indiferent de domeniul sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
București, ar fi fost un filozof cosmopolit, socotind drept patrie tot pământul, simțindu-se fratele oricui și membru al întregii familii umane. Credea în metempsihoză și se bănuiește că se ferea să mănânce carne de animal, ca nu cumva să strice sălașul trecător al vreunui duh. Ioan Zalomit (1810-1885), care în 1848 ținea la Berlin o dizertație inaugurală cu titlul Principes et mérites de la philosophie de Kant, n-a mai avut după aceea nici o activitate intelectuală. Mulți socotesc ca întîia revistă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mijlocirea lui Florian. În ea găsim locurile comune ale idilei rustice: păstorul cu fluierul stând la umbra marelui arbor, turmele de oi, câinele, Eco ascultând în loc ascuns. Ceva din melancolia păgână din Aminta lui Torquato Tasso trece prin aceste versuri stricate de muntenisme: Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire, cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins totuși o singură dată echilibrul. Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor umbre peste unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de munte stâncos. În odaia în care e primit, autorul zărește idoli mici de piatră în chipul Penaților, apoi portretele lui Tudor, Cuza și Bălcescu. Centenarul Aldea Longin, căpetenia satului etnic pur, îi duce pe toți la comoara Dochiei, se strică zăgazul unei ape și o poartă tăinuită, și într-o peșteră cu arcade și bolți corectate de daltă, plină cu simulacre de zei, sunt găsite închise în sicriu de lemn negru analele românilor, a căror lectură la lumina faclelor avea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
speță, ci osânda unui atavism neînțeles cu capătul în păgînătate: Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. În stil folcloric Eminescu a scris adevărate capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbi autentic enormă. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, de o barbarie ideală, pusă într-un decor sublim și aspru. Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității, idilicul lui Sadoveanu fiind în înțelesul cel mai larg asiatic (dar nu slav), revărsat într-o neturburată placiditate, într-o cantitate mută. EMIL GÎRLEANU Ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Brătescu-Voinești și I. Bassarabescu, proza lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este expunerea unei lupte între două forțe: prudența cărturăresei Saraha și răutatea multiformă a vecinilor. Chiriașa unguroaică din curte și-a pus copilul în geam să spună clienților cărturăresei că Saraha nu e acasă. Cărturăreasa reacționează verbal (invective, insulte). Chiriașa strică soneria de la poartă. Saraha pune în geam un bilet: "Sunați, sunt acasă". Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienți prin inundarea curții și amenință că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un gard, izolând pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vecinilor. Chiriașa unguroaică din curte și-a pus copilul în geam să spună clienților cărturăresei că Saraha nu e acasă. Cărturăreasa reacționează verbal (invective, insulte). Chiriașa strică soneria de la poartă. Saraha pune în geam un bilet: "Sunați, sunt acasă". Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienți prin inundarea curții și amenință că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un gard, izolând pe unguroaică, și face o ferestruică înspre curte spre a spiona. Vecina scrie pe gard
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și analitic. ION CĂLUGĂRU Ion Călugăru se ocupă cu evreimea din Moldova de sus în stare aproape țărănească (cotiugari, morari, hamali, birjari, sacagii, oieri, copii noinari, babe limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să strice imaginea de sat autohton. Numai lumânările ce se zăresc prin case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ionescu de la Brad să născut în 1891 și a murit în 1991. Considerăm că sub numele savantului trebuiau marcați anul nașterii și anul morții acestuia, iar anii 1891-1991 puteau să fie trecuți pe revers, în locul inscripției de sub monumentul funerar, care strică unitatea tematica a medaliei. HARALAMB VASILIU, AGRICOLĂ CARDAȘ, NECULAI ZAMFIRESCU Personalitatea de numele căreia se leaga înființarea la Iași a învățământului superior agricol a văzut lumina zilei în satul Păusesti, comuna Dumesti, jud. Iași, la 17 iulie 1880. Așa cum ne
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
fundamental al vieții noastre și a tuturor expresiilor frumoase și bune ale vieții. 2. Conviețuirea civilă deteriorată A doua categorie de înțelesuri este probabil cea mai cunoscută și exprimă decadența, descompunerea sau chiar putrezirea, în orice caz înseamnă a se strica, a se deteriora, a se descompune, a se altera, cu privire la calitatea constitutivă a ceva. În această a doua categorie de înțelesuri merită să subliniem că această corupție nu are de a face doar cu dimensiunea exterioară, ci mai înainte de toate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o constantă a scrisului jurnalistic, relevând conștiința responsabilității gazetarului față de publicul cititor. În acest sens, Ioan Slavici amintește implicarea totală a poetului în activitățile pe care le desfășoară și exigența pe care o manifestă în redactarea textelor: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor și ținea să dea la tipografie manuscriptul curat și citeț. Împrejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de hârtii rupte"258. Pasiunea pentru gazetărie se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în orientarea limbii articolelor după modelul formelor literare muntenești, și modernizarea lexicului, manifestată în preferința autorului pentru neologisme 300. Vorbind despre practica redactării și despre exigența pe care poetul o manifesta în alcătuirea textelor, Ioan Slavici afirma: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor și ținea să dea la tipografie manuscriptul curat și citeț. Articolele pentru Timpul de exemplu, le scria de obicei acasă, le cetia cu glas tare, apoi le
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care activează periodic funcția conativă: "Nevoind sa blesez, am evitat anume de a trage o concluzie din faptele acestea și am lăsat pe cititori să judece singuri: că o robire lungă de sute de ani, împreunată cu oarecare comoditate economică strică neapărat mult mai mult caracterul unui popor decât o istorie plină de suferințe și de lupte"335. 4.4. Jocul combinărilor în paradigma hexadică studiu de caz Investigarea relațiilor structurale instituite între variabilele modelului hexadic (jurnalistul Eminescu, orizonturi ale receptării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
7.1. GENERALITĂȚI Infecția (inficere = a strica, a otrăvi, lat.), reprezintă răspunsul organismului la agresiunea germenilor patogeni. Fiecare agent patogen, realizează un tip de leziune tisulară, care determină din partea organismului o anumită reacție, manifestată printr-o serie de semne locale, regionale și generale. Unii agenți patogeni se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
până când nu mai avea niciun gust. Atunci fratele Bonaparte se întrista foarte mult și îi spunea Fericitului Francisc: «Bine, părinte, eu mă trudesc cu hărnicie să-ți pregătesc o mâncare bună care să-ți aducă puțină mângâiere, iar tu îmi strici totul; asta nu-mi place». Sfântul a răspuns: «Tu faci bine și vei fi răsplătit de Dumnezeu. Și într-adevăr tu faci cu bună intenție ceea ce trebuie să faci, dar și eu fac cu bună intenție ceea ce cred că este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a convocat o ședință cu personalul de la Acme și a Început să le adreseze o serie de Întrebări privind anumite situații ipotetice: ce s-ar Întâmpla dacă În fabrică ar izbucni un incendiu, dacă utilajele care produc componentele s-ar strica și așa mai departe. A rămas surprins văzând că la toate Întrebările răspundea directorul general, În ciuda faptului că tot personalul era prezent la ședință. Pe măsură ce auditul se apropia de sfârșit, s-a Întors și i-a adresat o ultimă Întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prea departe. Revine la focul și la pedeapsa lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înșelat de o femeie, se arată sceptic privitor la femei: „Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor ființă, Dar e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept, mi-e frică!” Învinuirea, care a devenit deja o tradiție În poezia Văcăreștilor, ia la Iancu forme mai agresive. Adevărat iubita, compoziție În trei părți, dezvoltă Întîi tema, reluată mai târziu de Eminescu, a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pamflete). Boileau și Lamartine sînt deopotrivă prețuiți, urmați, folosiți de o minte care „izvodește” În marginea marilor modele. Care este adevăratul Ion Heliade Rădulescu? Critica tradițională a văzut În el, după imaginea lăsată de Eminescu, două spirite. Unul (Heliade), aberant, strică ceea ce a făcut În tinerețe Eliade, autorul Sburătorului. Acest dualism este, În esență, fals. Heliade din epoca rătăcirilor filologice nu este cu totul deosebit de cel dinainte. Aceeași foame de spațiu cultural, aceeași dorință de a cuprinde, de a spune totul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu cel rîu care-n veci curge, făr-a se opri din cale Lunca-n giuru-mi clocotește; o șopîrlă de smarald Caută țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald.” Contemplația, promenada nu tulbură În nici un fel dialectica armoniei naturale. Omul nu strică simetriile naturii Îmblînzite. Ea este un adăpost sigur, un spațiu (cum se sugerează Într-un poem erotic) de desfătări sublime. Natura, În totalitate, a devenit un imens cuib În care se pregătește rodul: „Tot ce simte și viază, feară, pasere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]