8,506 matches
-
necesare pentru funcționarea eficientă a instituțiilor politice democratice, cetățenii au de asemenea dreptul de a forma asociații și organizații relativ independente, inclusiv partide politice și grupuri de interese independente. 6. Cetățenia cuprinzătoare. Nici unui adult cu rezidență permanentă în țară și supus legilor acesteia nu-i pot fi negate drepturile care sînt accesibile altora și necesare celor cinci instituții politice pe care tocmai le-am enumerat. Acestea includ drepturile de a vota în desemnarea oficialilor prin alegeri libere și corecte; de a
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
au încredere; și să învețe pe alte căi ce se bazează pe libertatea de expresie. În cele din urmă, fără libertatea de expresie, cetățenii și-ar pierde repede puterea de a influența agenda hotărîrilor guvernamentale. Cetățenii fără voce pot fi supuși ideali pentru un conducător autoritar și ar fi un dezastru pentru democrație. DE CE DEMOCRAȚIA RECLAMĂ DISPONIBILITATEA UNOR SURSE DE INFORMARE INDEPENDENTE ȘI ALTERNATIVE? Ca și libertatea de expresie, disponibilitatea surselor de informare alternative și relativ independente este cerută de cîteva
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
două decenii ale secolului XX, două procese din aceste țări au contribuit la o intensificare a diversității culturale. Este foarte probabil ca amîndouă să continue în secolul al XX-lea. În primul rînd, unii cetățeni care, de obicei au fost supuși discriminării, s-au alăturat altora asemeni lor în mișcări de identitate culturală care căutau să le protejeze drepturile și interesele. Aceste mișcări au inclus oameni de culoare, femei, homosexuali și lesbiene, minorități lingvistice și grupuri etnice care locuiau în regiunile
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mijlociu întins (el este cel mai lung dintre degetele mâinii), iar restul degetelor strânse, figurează organele genitale masculine, de unde denumirea lui latină digitus impudicus sau digitus infamus, deoarece întinderea de către împărat a acestui deget, pentru a fi sărutat de anumiți supuși, era considerat un gest de suprem dispreț și desconsiderare. El era însă și un gest apotropaic, aidoma celui constând din pumnul strâns în așa fel încât degetul mare (policele) să iasă în afară printre degetul arătător și cel mijlociu, de la
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
din reviste catolice din Austria, Franța și Germania 384. În august 1916, în urma hotărârii intrării României în război de partea Antantei, Guvernul Brătianu a dispus arestarea preventivă a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catedralei "Sf. Iosif"487. Carol Auner a fost unul dintre preoții din Episcopia de București arestați la ordinul emis de Guvernul României, cu câteva ore înainte de intrarea în Primul Război Mondial, în august 1916; pretextul invocat a fost că erau supuși străini și internați pentru perioada 1916-1917 în Moldova 488. Referitor la momentul revenirii sale, el nota în memoriul de activitate pe anul 1926: "M-am întors în eparhie după 18 luni, în toiul ocupației germane. Catedrala era rezervată în duminici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai și greșească? Don Eusebio i-a replicat că un subiect poate aparține atât sferei politice, cât și celei morale, el fiind întru totul de acord că supunerea este necesară doar în domeniul aflat în competența autorității, adăugând totuși că supusul nu are dreptul să judece până unde se întinde autoritatea superiorului sau să stea în calea acțiunilor sale atunci când se află în exercițiul jurisdicției acestuia (Ibidem, p. 51). 87 Ibidem, p. 57. 88 Papa Pio X, "Carta de S. Pio
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bune lucruri și se necăjesc grozav când dau de opusul lor. Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
academic, se tratează un subiect din programă. În acest spațiu se învață în același timp și o lecție de viață. Clasa constituie un sistem social care reunește diferite grupuri (profesori, elevi, părinți) ai căror membri depind unii de alții, fiind supuși unei mișcări de influență reciprocă ce determină echilibrul funcțional al grupului. Fiecare grup cere de la membrii săi diferite forme de comportament. Profesorii constituie o categorie ușor de diferențiat de alte profesii. În orice moment profesorul este implicat în întregime întro
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
este imposibilă în absența profesorului. La prima vedere această concluzie pare un nonsens. cum se poate ca profesorul, ca exponent al autorității instituționale, să faciliteze autonomia elevului? Prin tradiție, relația profesor - elev a fost percepută ca una de tipul stăpân - supus: profesorul este atotputernic, depozitarul tuturor resurselor și el singur decide cât și mai ales prin ce mijloace le va transmite elevului, cel care nu deține nimic, care nu este nimic decât ceea ce vrea profesorul. Acest rigorism educativ a determinat apariția
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în timpul răscoalei: a) de la Bobâlna b) condusă de Petru și Asan c) Anei Comnena d) Lui Jupân Dimitrie 9) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Cronica lui Anonymus îi numește “cei mai sărmani oameni din lume” pe supușii lui: a) Menumorut b) Glad c) Gelu d) Gyla 10) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: În 1003 Gyla sau Gyula este înfrânt de regele Ungariei: a) Andrei II b) Ștefan I c) Carol Robert de Anjou
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
aliați din înalții sacerdoți, le acorda funcții înalte, unii dintre ei i-au devenit favoriți. Un asemenea favorit, devenit și amantul regentei, a fost al doilea preot al lui Amon Ra și arhitectul genial, Senmut care i-a convins pe supuși de originea ei divină și implicit de dreptul de a domni ca regentă-faraon. Hatșepsut, fire despotică, își ținea la distanță fiul, viitorul Tutmes al III-lea, se străduia să-și convingă supușii de aptitudinea conducerii sale, de aceea apărea în fața
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
arhitectul genial, Senmut care i-a convins pe supuși de originea ei divină și implicit de dreptul de a domni ca regentă-faraon. Hatșepsut, fire despotică, își ținea la distanță fiul, viitorul Tutmes al III-lea, se străduia să-și convingă supușii de aptitudinea conducerii sale, de aceea apărea în fața lor în costum bărbătesc, cu barbă falsă. Regenta-faraon a dus o politică de pace ce a generat prosperitate economică, relații diplomatice cu ajutorul supușilor promovați în funcții de decizie importante. În perioada domniei sale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Tutmes al III-lea, se străduia să-și convingă supușii de aptitudinea conducerii sale, de aceea apărea în fața lor în costum bărbătesc, cu barbă falsă. Regenta-faraon a dus o politică de pace ce a generat prosperitate economică, relații diplomatice cu ajutorul supușilor promovați în funcții de decizie importante. În perioada domniei sale, s-au construit mai multe monumente în Karnak, Theba și în Deir-el-Bahari. Senmut, numit și preceptor al fiicei regentei, Neferure, a conceput o serie de monumente, printre care, două obeliscuri înalte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a cerut să rămână alături de el, să domnească împreună iar copilul lor, ce avea să se nască, să ocupe tronul Israelului. Regina a refuzat, s-a întors în țara ei, cu promisiunea că va distruge lăcașurile zeilor, că ea și supușii ei se vor închina Dumnezeului Unic. A promis, de asemenea, că rodul dragostei lor, dacă va fi băiat, o va urma la tron, schimbând tradiția ca Saba să fie condusă doar de regine. Fiul ei, Menelik I, este considerat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom trăi mâine. / astăzi e prea târziu”. Războinicul cu ciorapi de piele continuă această radiografiere a cotidianului, însă aici faptul comun este nu o dată supus insolitării generatoare de imagini stranii, simbioză de tehnică expresionistă și suprarealistă: „soția eschimosului își dezbrăca / rochia din blană de focă / și imediat după aceea / săniile pornesc din partea de sus a sânilor / trasează în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
muzicii și luminii. În centrul cărții stă lunga compoziție rayela sau 27 poeme găsite - odisee a spiritului în căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Osiris Khenty amentiu. Abydos ajunge astfel centrul unui cult care interesează Întregul Egipt, iar a avea mormântul (sau cel puțin un cenotaf) În acest pământ binecuvântat unde se află și mormântul zeului devine o aspirație comună a suveranilor și a supușilor acestora. Prin urmare, de la Abydos provin o mulțime de stele care dau mărturie despre vivacitatea acestui loc de cult, despre speranța supraviețuirii lângă zeul care o garantează și despre participarea la slujirea sa liturgică, aceasta fiind aici deosebit de complexă, incluzând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de diferite feluri - documentare, rituale, literare -, care ilustrează În mod direct situația celor care trăiau acolo. Printre papirusurile „literare”, sunt demne de luat În seamă imnurile regelui Sesostris III, care Îi proslăvesc În același timp valoarea militară și grija pentru supuși; restul textelor, medicale, de matematică, veterinare, precum și un text narativ fragmentar, care povestește mitul luptei dintre Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth", sunt importante pentru evaluarea culturii din templu. Însă o mare parte a papirusurilor se referă la viața comunității sacerdotale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În Valea Nilului, se deschide ultimul capitol al istoriei religiei egiptene. Egipteni, Ptolemeii s-au transformat În relațiile lor cu supușii; dar grecii și macedonenii au rămas În relații cu lumea elenistă Înconjurătoare. Religia oficială a resimțit această situație care a durat, oarecum până În epoca ocupației romane. Regele (apoi Împăratul) este Încă un faraon și are datoria de a reprezenta țara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preaslăvesc pe Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un singur strămoș eponim (mai mult sau mai puțin mitic), pe cultul comun pentru un vechi zeu tribal care devine zeu național, pe comunitatea de limbă, obiceiuri și cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament patern, revendicând virtuți tipice celui care conduce o comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o politică pacifistă ce le-a asigurat prosperitatea, datorată și controlării comerțului dintre Arabia și Siria. Despre religia edomită nu avem practic nici un izvor scris; chiar și datele arheologice (așezăminte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis) este chiar cel dintâi atribut religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]