9,812 matches
-
trecut prin zonă. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Noi, te vom lăsa să pleci, în schimbul promisiunii tale de a ne putea urma drumul. Ce zici? Avem o înțelegere? Însoțind un scrâșnet furios din măsele, fălcile Locotenent-gardianului începură să tremure ca o piftie. Cu un pocnet sec, pipa pe care o ținea în mână se rupse în două. Nu fuse-se niciodată un om al ideilor, cu atât mai puțin al negocierilor, acțiunea îi venea ca o haină făcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt bine, vreau să merg acasă... vreau să merg acasă, acasă... repetă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
neagră, și mai ales nu puteam crede că ar fi fost de-ajuns să vreau, ca să particip la noaptea tulburătoare, minunată, de sex care se pregătea. Ce trebuia să fac? Nu puteam gândi prea departe la consecințe, fiindcă-ncepusem să tremur de excitație. Cred că totul ar fi fost tranșat dacă mi-aș fi desfăcut fie și un singur nasture de la cămașă, dac-aș fi făcut cel mai mic gest de accep tare. N-a trebuit însă să decid eu. A
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe care voiam să mi-l ascund: „Tova rășa! Tovarășa! Ia uitați la băia tu’ ăsta!“ Așa că sora i-a lăsat pe ceilalți baltă și a venit în fundul clasei. Eram acum, ridicat în picioare, în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar după mine. M-am trezit în miez de noapte, tremurând tot, cuprins de o teroare cum n-am mai simțit niciodată. Am aprins lumina și-am rămas cu ea aprinsă, citind, pân-a albit de ziuă. Iar a doua zi, după lucrările conferinței, am mers să vizităm Mole Antonelliana, transformată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de curând. M-am ridicat de pe pat. Acum tremuram de-a binelea, și nu doar de frig. Ce era de făcut? Nu puteam striga pe nimeni și nici măcar întrerupătoarele nu știam unde sunt. Cine era acolo, în inima Irlandei, în inima castelului, în inima ca me rei mele și-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara asta, te primim, intri În familie. — Pot să-mi aprind o țigară? — Da, sigur, aprinde o. Vezi că-ți tremură mâna. Eu nu fumez, dar cu tremuratul am avut și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod. Nu știam până atunci că am fobia podurilor, așa am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod. Nu știam până atunci că am fobia podurilor, așa am aflat, m-am făcut palid și am Început să tremur. Ai publicat undeva? Păi, ce, e așa ușor? s-a trezit Vasile că zice. — Ai dreptate... Nici eu nu reușesc mereu. Am scos un singur volum de versuri, Cerbi pe zăpadă... E greu, e bătaie mare la publicat, pentru că se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
timid ca să vorbesc În public, dar dacă vom citi invers ce a scris domnul Ionescu vom descoperi o altă poezie. — Cum adică, invers? a zâmbit Puiu Nistea. — Ia citește dom’le invers! a strigat Tronaru. Să vedem ce iese. Ionescu tremura Înlăcrimat, de parcă cineva Îi des co perise taina masochistă, așa că și-a citit textele de la coadă la cap, el Însuși uimit de rezultat, fiindcă, Într-adevăr, acum lamentația inițială suia În spirală către perfecțiunea confuziei și a penibilului; nu se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a avut a fost să sară de la masă și să-l ia la pumni pe Siboiu. A golit cana de vin pe nerăsuflate, tristețea Însă Îl legase de mâini și de picioare, iar vinul nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iubit până acum. Ce vorbești? Cu cine crezi tu că stai de vorbă? Nu sunt nici eu venit cu pluta pe cireși, a zis nervos. — Pe Siret, Vasile! Ha! Ha! Pe Siret! — Îți bați joc de mine? Curva dracului! Îi tremurau picioarele... și s-au clătinat astfel amân doi, iar el părea de-a dreptul beat, mai beat ca ea, și a Închis ochii, dar nici un fel de muzică nu l-a salvat În clipa aceea - și au căzut amândoi Într
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
jumătate. Puiu Nistea vă va citi data viitoare darea mea de seamă. Să nu uiți, Vasile, să vii să mă cauți la inspectorat săptămâna care vine. Lasă că vorbesc eu cu Parolică ăla micu’, i-a șoptit Ionela. Dar Vasile tremura ca o frunză În fumul de Carpați care le Înghițise tuturor cuvintele. I s-a părut că, trecând pe lângă el - și cu toții s-au ridicat În picioare -, tovarășul Rogoz Îi zâmbise, dar așa ceva era imposibil, sau poate așa credea el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le e locul, În vis. Tremurând i-a sărutat mâna cu recunoștință și a luat-o la fugă, iar ea a râs Încântată și l-a privit Îndepărtându-se, cu o nesfârșită Înțelegere și cu lacrimi de fericire În ochi. 8 Nu a știut nimeni lucrul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a culturii române, taică-tău va crește În ochii partidului și toate celelalte necazuri vor trece pe planul doi. Nu așa merg treburile În țara asta? — E ceva Între voi? a Întrebat-o el cu voce răgușită. — Nu, dragă. Băiatul tremură ca o frunză, nu a atins nici o fată În viața lui. E dus cu pluta. — Așa Îmi place. Îmi place de tine că știi să le zici. Nu ești proastă deloc. Mai vrei o vodcă? — Una mică, poate Îmi vine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cap rusește, după care a horcăit. „La treabă“, și-a zis plin de curaj. A ridicat receptorul telefonului și a format unul din puținele numere pe care nu le avea trecute În agendă, 34493 - și a constatat că mâna Îi tremura. Și-a dres vocea, la celălalt capăt al firului cineva a ridicat receptorul fără să spună nimic, dar Rogoz era obișnuit cu acest gen de precauție: dacă ești Dumnezeu, nu zici nimic, taci și aștepți, sentința e a ta și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe mine, tovarășul Carara. — Tu știi că eu nu mă supăr, Rogoz. Fii cuminte și fă ce ți-am spus. — Așa o să fac, tovarășul Carara, să trăiți. Apoi „Dumnezeu“ a Închis. „Doamne, sfinte“, și-a zis În gând Rogoz, și tremurând tot și-a mai turnat un păhărel de vodcă, pe care iarăși l-a băut rusește și iarăși a horcăit. — Așa, tovarășul Căcata, a rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În blocul În care locuia Ionela („De ce?“ s-a Întrebat Într-o doară). — Tu erai? l-a Întâmpinat ea. Tu fluierai așa pe scări? — Așa cum? Eu... eram, a mai zis - și a remarcat că mâna În care ținea prăjiturile Îi tremura, că picioarele Îi tremurau, de parcă ieșise din valuri la mal, În noapte, fără să știe unde, fără să fi știut dacă Înotase către țărm sau Înspre larg. — Eu eram și mi se pare că nu mai sunt, Ionela. — Ce ți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
locuia Ionela („De ce?“ s-a Întrebat Într-o doară). — Tu erai? l-a Întâmpinat ea. Tu fluierai așa pe scări? — Așa cum? Eu... eram, a mai zis - și a remarcat că mâna În care ținea prăjiturile Îi tremura, că picioarele Îi tremurau, de parcă ieșise din valuri la mal, În noapte, fără să știe unde, fără să fi știut dacă Înotase către țărm sau Înspre larg. — Eu eram și mi se pare că nu mai sunt, Ionela. — Ce ți s-a Întâmplat? Ești
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și cuvintele, și ce nu există nu te poate ajuta. Dar termină odată cu prostia asta! a strigat ea. Termină! Altfel te dau afară. Vasile a tăcut și s-a ghemuit, și-a luat capul În mâini și a Început să tremure, sau poate doar se prefăcea, ca să o Îmbuneze, să Îi cheme apropierea, brațele, sânii, trupul Întreg. Și Într-adevăr, ea s-a lipit de el, l-a luat În brațe, au stat așa minute bune, trăind fiecare În sinea lui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper ceptibil sexul, care a vibrat ușor, cu delicatețe. După care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe că tânăra Îl Însoțise cu zâmbetul ei, și că pleoapele Îi tremurau, fiindcă, desigur, visase acel sărut și nimic altceva. 8 Între timp, la televizor și În presa scrisă valeții partidului anunțau recolte fără precedent la grâu, orz și ovăz; adică la ordinul tovarășului Nicolae Ceaușescu pământul țării luase poziția de drepți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
exilată timp de nu știu câți ani. Iar în cele din urmă Tiberius a ucis-o. Mintea copilului lucra repede. Înspăimântat, auzi din nou glasul mamei sale: „Șaptesprezece ani... Se așeză dintr-odată lângă ofițer; era atât de speriat, încât genunchii îi tremurau. Șopti: — Am văzut-o pe mama plângând... Se agăță de brațul lui Silius și îl rugă: Să nu spui nimănui. Tribunul clătină furios din cap. — Mama ta, Agrippina, are multe motive să plângă. Știi că avea trei frați? Micuțul sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sfătuit să aibă încredere în el: „Tu ai în vene sângele Cleopatrei, da, însă ești și singurul fiu al marelui Julius Caesar. Marele Caesar n-a lăsat fii la Roma. Și nu te gândești că Augustus e vărul tău?“. Băiatul tremura și i-a răspuns, zăpăcit, că Augustus nu dăduse dovadă de milă nici măcar față de Marcus Antonius, roman ca și el. Trădătorul i-a zis blând: „Marcus Antonius a ridicat arma împotriva Romei, dar tu nu, tu ești nevinovat. Numele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după câte se povestește, că mai mult decât otrava îl durea gândul că o lăsa, cu copiii atât de tineri, în mijlocul dușmanilor. — Eram singură, cu fiul nostru, și pe podul de pe Rhenus. Nu te teme pentru noi, îi răspunse femeia, tremurând din cauza sforțării de a nu plânge. Era a zecea zi a lunii octombrie. Trupul lui Germanicus fu dus în forum-ul din Antiohia, unde fusese ridicat un rug imens. Înainte de arderea rituală, a fost expus fără veșminte, pentru ca toți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai mare decât el. Însă se condamnă singur, fiindcă Tiberius va trebui să-l reducă la tăcere, în așa fel încât să nu poată vorbi nici peste o sută de ani. Întinsă într-un colț pe perne, Agrippina asculta și tremura continuu de frig. Neliniștitul Creticus spuse: — Mă tem că Piso o să izbutească să fugă pe la vreun mic tiran din apropierea graniței cu Syria, în Decapolis sau la parți. Cu banii lui... Nu se poate, răspunse calm Cremutius. Tiberius nu-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adierea aceea mergea alături de el, aștepta să-l atingă; apoi totul se risipea. Într-o dimineață, pe când se plimba, o văzu pe mama lui coborând pe drum. Mergea încet, trecându-și degetele peste ochi, și se așeză într-un colț; tremura, se înveli cu șalul de lână. Gajus se apropie de ea și-i spuse: — Ți-e frig. — Nu, răspunse ea tresărind, aici bate soarele. Gajus se așeză lângă ea și-i zise deodată: — Chiar dacă-mi astup urechile cu mâinile, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]