9,583 matches
-
și trucuri din cele mai tainice și mai înspăimântătoare, încât ajungeau să fugă pe sus, prin văzduhul străveziu, așa cum putem noi să alergăm pe pământul tare. Mai puteau să facă și alte solomonii de care tuturora le era frică și tremurau. Însă Legea, prima lege a învățăcelelor Marii Farmazoane, a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea că, niciodată și nicidecum, nu aveau voie să facă o solomonie cât de mică, recurgerea la astfel de metode fiind considerată o vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ProTV-ul local. Le zice și lor. Ce face? E bine, păzește intrarea. Turcește. Cu țigara În mână. Dar ei? Domnul Manolescu, faceți cunoștință, are de filmat emisiunea, o face aici, cu Konrad Gyorgy, faceți cunoștință. Cătă e la pământ, tremură de emoție. Întinde o dreaptă moale, probabil instantaneu nădușită. Face abuz de bruma lui de maghiară și, strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de maci și de mușețel, În iarbă bâzâie cosași. Iar eu mă gândesc doar la legenda orgasmului femeii călare pe-un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s-a-ncurcat cu bicicleta. Cri, Cri, Cri, Îți tremură bucili. Mă trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ce faci, mă, ce faci? De ce dai? Pârvu nu mai dădea, se oprise În pragul ușii de la budă. Îl vedea pe Bej În mijlocul nostru; noi, deși nu eram decât curioși, păream niște răsculați. - Treceți În clasă imediat! În clasă! Îi tremura vocea. Bej era din ce În ce mai furios. - Zi, mă, de ce dai? Lasă, că-ți prind eu copiii! Le bag eu pumnul pe gură! Îți bag eu pumnul pe gură, Pârvule! Chiar așa a zis. Nu mai auzisem niciodată amenințarea asta cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vânjos, un lanț de aur gros cât degetul meu mic, destul de decent În lumea prin care se mișcă. Dar acum se mișcă Încet, prea Încet, tocând și porționând praful mult prea pe Îndelete. Eu sunt al naibii de curios, e prima oară, tremur tot. Ceilalți mă Învață, cât timp așteptăm pe margine, să rulez o bancnotă de plastic, Îndeajuns de strâns cât să-mi Încapă În nară. Adelin pregătește linie după linie, dar ce linie! Mama, bunica și străbunica liniilor de coca, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mi se umezesc ochii. Mă Întorc cu spatele, privesc raftul cu băuturi: - Îți dau ceva de băut? - Orice, ce vrei tu. Ceva bun. Nimeresc ceva, Îi place. Beau și eu, whisky la Început, trec apoi pe suc de portocale. Încă tremur. Mi-a adus un cadou, un disc cu Manu Chao În concert la Madrid, ea Îl văzuse, ofta povestindu-mi. Bag CD-ul În calculator, nu-i cea mai potrivită muzică În momentele alea, dar ea dansează, se prostește, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el. Din spate Leac Îl apasă pe umeri, Îl ține locului. Pârvu simte Împotrivirea, dar nu se Întoarce. Nici nu-i dau răgaz: - Astăzi vei fi judecat pentru că ți-ai trăit viața În nerușinare. Respir greu, copleșit, cred că-mi tremură glasul. Dar citesc mai departe: - De câte ori ai avut ocazia, te-ai dovedit laș. Ai dat dovadă de cruzime, chiar și față de niște copii nevinovați. Pentru a-ți atinge scopurile ai torturat și ai violat. Ai crezut că totul ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
CARE CINEVA MOARE Mi-a povestit Leac cum s-a Întâmplat. Fiindcă eu, după ce-am vărsat sângele senatorului, am luat-o la fugă, am ținut-o așa până la Clara acasă. M-am vârât În pat și am Început să tremur, să transpir. Câteva ceasuri, cam până la ziuă, n-am știut de mine. O febră ca-n romanele rusești, cu delir, m-a copleșit, m-a Înmuiat. Când mi-am mai venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i pună vreo Întrebare, trebuie să mă sune din nou, să mă asigure că totul a mers cum trebuie. Ar fi trebuit să mă liniștesc, s-a Întâmplat pe dos. Scufundat În apa fierbinte, simțeam cum Îngheț de frică. Icneam, tremuram, n-aveam aer. Am ieșit din cadă, am Încercat să vomit, n-a ieșit nimic din mine. Mi-am băgat degetele pe gât până mi-au dat lacrimile, n-am reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă a influentei familii de boieri munteni Dracea ale căror origini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile cele mai intime. Cu talia prinsă în cercul fierbinte al brațelor fetei, simte cum sânii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uită insistent la noi. Care dintre ei? Pe rândul nostru... la masa din spate. Cel cu ochelari. Degajată, Smaranda își mută lent privirea prin restaurant până îl descoperă pe cel care este subiectul discuției lor. Pentru o clipă mâna îi tremură ușor pe fața de masă, contrazicând impasibilitatea chipului. Îl recunosc, răspunde ea în timp ce își aranjează pe genunchi șervetul scrobit. A făcut parte din Abwehr 41, mai nou face buletine informative pentru Schellenberg 42. Mă întâlnesc foarte des cu el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte ușor să luăm un avion spre America de Sud. O soră de-a tatei are o fermă în Argentina. Acolo putem uita războiul. Putem fi fericiți. Smaranda... Nu, izbucnește ea nervoasă lovind volanul cu palma. M-am săturat să tot aștept tremurând vești de la tine, ori să ascult cu inima strânsă știrile la radio. Să-mi impun mereu să fiu calmă atunci când primesc corespondența, încercând să nu mă gândesc că printre plicuri voi găsi o telegramă care mă anunță sec și oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul ridicat de la început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și tremură din tot corpul ca într-un acces de friguri. Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate mașini cu însemnele Crucii Roșii. Locul începe să mișune cu cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cât mai aproape de ieșire. El nu-și făcuse astfel de iluzii niciodată. Dacă încasau o lovitura directă, șansele lor de supraviețuire erau ca și inexistente. Atunci când sunetul surd al exploziilor era urmat de cutremurarea pământului bătrânul încremenea, doar buzele îi tremurau nervos, în timp ce ea se vâra cu capul în subțioara lui, ca un copil speriat. Aveau tot timpul la ei un geamantan modest, din carton tare. Probabil cu haine, bani, acte, poate și ceva poze din ceea ce însemnase viața lor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că mă impresionezi cu bucățile alea de tablă? Deloc. Pentru mine ești și vei rămâne doar un sărăntoc prăpădit, cu gură prea mare pentru care meriți aplicarea unei bătăi zdravene à l'anglaise 96. Noroc că suntem printre doamne... Oh, tremur când mă gândesc la această amenințare! Mai ales că bravura îți este foarte cunoscută, în special cu fetele de pe moșia părinților tăi. Aflată în imediată apropiere, doamna Marinescu întreține dezinvolt o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu ochii întunecați asupra celor doi aflați pe ringul de dans. Surprinzându-i privirea, înțepenită pe ea cu fixitatea celor obsedați de o idee, numai a lor, Smaranda simte un fior scurt și neplăcut iar degetele subțiri încep să-i tremure ușor ca niște lăstari tineri sub adierea vântului. Cu un gest tandru, Marius o lipește la piept și în brațele lui puternice secunda spaimei este uitată imediat. Spre dimineață, când a sosit timpul să se retragă, părăsesc petrecerea însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ar putea măcar să facă ceva, dar știe că este imposibil. Și asta este peste putința lui să îndure. În ciuda căldurii infernale ce poate să topească și metalul, este încercat de un frison rece care-l străbate ca un curent viu. Tremură atât de tare, încât dinții încep să-i clănțăne ritmic și tare. Își cuprinde cu putere umerii, încercând să-și recapete controlul. Cu mișcări precipitate îmbracă uniforma, grăbit să iasă afară, nu pentru că ar fi avut o țintă anume, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La Iapa Veselă", un bordel de mâna a treia din Cruce. Are acolo o iubită, Rica Trombon, de care profită și financiar. La ora 21 ne vedem în fața blocului unde locuiți. Un declic scurt anunță sfârșitul convorbirii. Cu genunchii încă tremurând la fiecare pas, Marius se îndreaptă către debara. Dintr-o bucată de pânză pătată cu vaselină, scoate la iveală un pistol Luger, tip special, cu surdină, primit de la un membru din comandourile Brandenburg 106. Verifică încărcătorul plin, trage siguranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii corpului încordați, pătruns de frig până în măduva oaselor. Dar nu are ce să facă. Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pieptul invadat de o căldură puternică. La fel ca cea din noaptea de Ajun, când, băgat sub plapumă, mama îl săruta pe creștet, asigurându-l că Moș Crăciun va aduce neapărat cadouri copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea daca asta este moartea sau urmează ceva mai rău. Gâfâind din cauza efortului, Darie continuă să stea întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seamă ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima îi bate nebunește, plămânii parcă sunt tăiați cu un brici de gheață din cauza aerului rece. Inspiră adânc, cu palmele puse protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și trupul, mâinile. Își impune să nu cedeze. Nu-și poate permite asta acum. Mai târziu. Impulsurile cerebrale stăpânesc până la urmă slăbiciunea cărnii. Își spală cu zăpadă chipul însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al lui Himmler. Evident, un ticălos, dar menținuse o relație cordială cu "eroul" de la mlaștinile Pripet nu atât pentru a obține cine știe ce favoruri, doar pentru că astfel puteau fi opriți alții să-i facă rău. Așadar, nu avea nici un motiv să tremure în pantaloni numai fiindcă ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]