85,017 matches
-
Al-Tirmidhi este "Khatm al-Awliya" (”Sigiliul protectorilor”, sau ”Calea protectorilor” - cum mai este cunoscută). Lucrarea are o nuanță polemică, având în vedere momentul când a fost scrisă, moment în care tradiția sufi era la început și existau mai multe abordări în regiune. Una din temele disputate a fost cea a ”prietenilor lui Dumnezeu”, ”protectorilor” (""). Conceptul de "wali" este complex. El semnifică în același timp și pe cel care deține " ("atribuția de protecție"," calitatea "de" rudă apropiată, tutore, aliat, prieten, ajutător, gardian, oblăduitor
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
(în , în , în , în , în , în ) este o regiune istorică și geografică a Europei, delimitată la vest de către Carpații Orientali și la est de către râul Nistru și care corespunde vechiului Principat al Moldovei. În prezent, arealul este împărțit între România, Republica și Ucraina. Suprafața cumulată a acestor teritorii (în
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
este de 86.783 km², dintre care 35.806 km² în România (cele 8 județe ale Moldovei Occidentale cuprinzând Bucovina de Sud), 29.680 km² în Republica Moldova (partea din dreapta Nistrului cunoscută și ca Basarabia) și 21.297 km² în Ucraina (regiunea Cernăuți cuprinzând Bucovina de Nord, ținutul Herței și ținutul Hotinului, și cele 9 raioane din Bugeac). În sensul acelor de ceasornic, Moldova se învecinează la vest cu Transilvania și Maramureșul, la nord-vest cu Galiția, la nord și nord-est cu Podolia
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut. Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est. Regiunile istorice învecinate sunt: Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate de Carpații Orientali la apus, adâncul canion al văii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase ale Nistrului
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut. Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est. Regiunile istorice învecinate sunt: Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate de Carpații Orientali la apus, adâncul canion al văii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase ale Nistrului inferior, limanelor Basarabene, Dunării
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ: Reconstituirea teritoriului istorico-geografic al principatului Moldovei este problematică deoarece acest teritoriu astăzi transfrontalier face parte din: Morfostructural, teritoriul regiunii istorice Moldova este constituit - de la vest spre est, de: În sensul acelor de ceasornic, limitele sale sunt date de următoarele morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud. Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt: În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
acestuia, este învins prin vicleșug. Revenit în Talianna, reședința Talionilor, este trimis în misiune pentru a-i ajuta tocmai pe cei care-i cuceriseră țara. Deși reticent la început, înțelege că acel lucru este necesar pentru a asigura pacea în regiune, mai ales că pericolul vine din partea unei creaturi magice malefice. După ce îl salvează pe regele țării respective, reușește să lupte și împotriva creaturii demoniace, în spatele căreia se află tocmai iubita lui, Marana. Deși ucis, lui Nolan i se mai oferă
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
împotriva creaturii demoniace, în spatele căreia se află tocmai iubita lui, Marana. Deși ucis, lui Nolan i se mai oferă o șansă la viață și profită de ea pentru a pune capăt uneltirilor Maranei și a reinstaura pacea și stabilitatea în regiune. "Fantasy Book Review" consideră că "" este „o carte superbă, care, dacă aparținea unei serii, putea fi imensă, dar care e foarte bune și de sine stătătoare” și o caracterizează ca fiind „un fantasy simplu, vesel, care-ți luminează sufletul, dar
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
Iași, facultatea de teatru, clasa de actori; iar în 1950 a absolvit Institutul de Artă Cinematografică din București - secția scenaristică. Între 1951-1956 a fost actor la Teatrul de Stat Bacău și Metodist Principal în cadrul Secției de Învățământ și Cultură a Regiunii Bacău. Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. În 1971 este atestat ca și “regizor artistic”. La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
a 19-a germană a atacat spre nord din pugă pentru sprijinirea altor forțe atacând la sud din Saar spre nordul Alsaciei. La sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie, Armata I franceză și Corpul XXI SUA au curățat întreaga regiune de forțele germane. În noiembrie 1944 a fost format un cap de pod pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65 km și o adâncime de 50 km, atunci când liniile de apărare germane din Munții Vosgi au cedat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
generalul Jean de Lattre de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă perioadă de timp, forțele franceze au ajuns pe aliniamentul Rinului, într-o regiune la nord de granița Elveției între Mulhouse și Basel. În același timp, Divizia a 2-a blindată franceză, acționând pe post de vârf de lance al Armatei a 7-a SUA, a înaintat în nordul Munților Vosgi, a forțat trecerea
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
forțat trecerea prin pasul Saverne și a eliberat Strasbourgul pe 23 noiembrie 1944. Ca urmare a celor două atacuri, frontul german din Alsacia sudică la vest de Rin s-a redus la o zonă semicirculară cu centrul în orașul Colmar, regiunea având să devină cunoscută ca „”. Alături de Normandia, Alsacia și Lorena au fost regiunile cele mai aprig apărate de germani. Înaintarea aliată prin Franța în vara anului 1944 a fost încetinită de problemele logistice și mai puțin de rezistența germană. Principalul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Ca urmare a celor două atacuri, frontul german din Alsacia sudică la vest de Rin s-a redus la o zonă semicirculară cu centrul în orașul Colmar, regiunea având să devină cunoscută ca „”. Alături de Normandia, Alsacia și Lorena au fost regiunile cele mai aprig apărate de germani. Înaintarea aliată prin Franța în vara anului 1944 a fost încetinită de problemele logistice și mai puțin de rezistența germană. Principalul motiv pentru rezistența hotărâtă a germanilor în Alsacia (pentru germani "Elsaß") și Lorena
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Înaintarea aliată prin Franța în vara anului 1944 a fost încetinită de problemele logistice și mai puțin de rezistența germană. Principalul motiv pentru rezistența hotărâtă a germanilor în Alsacia (pentru germani "Elsaß") și Lorena ("Lothringen") era faptul că aceste două regiuni erau considerate părți ale Reichului și trebuiau apărate ca orice altă regiune a Germaniei. Din acest motiv, Hitler a emis ordinele din 24 și 27 noiembrie 1944 prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
problemele logistice și mai puțin de rezistența germană. Principalul motiv pentru rezistența hotărâtă a germanilor în Alsacia (pentru germani "Elsaß") și Lorena ("Lothringen") era faptul că aceste două regiuni erau considerate părți ale Reichului și trebuiau apărate ca orice altă regiune a Germaniei. Din acest motiv, Hitler a emis ordinele din 24 și 27 noiembrie 1944 prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu generalul Siegfried Rasp să apere cu orice preț regiunea din jurul orașului Colmar
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ca orice altă regiune a Germaniei. Din acest motiv, Hitler a emis ordinele din 24 și 27 noiembrie 1944 prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu generalul Siegfried Rasp să apere cu orice preț regiunea din jurul orașului Colmar. Pe 26 noiembrie, germanii au format de "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul Armată Rinul superior) plasat sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. Grupul de Armată avea sarcină apărării frontului dintre Bienwald și granița elvețiană. Printre obiectivele de maximă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
obiectiv traversarea râului Ill, ocolirea Colmarului spre nord și deschiderea drumului Diviziei a 5-a blindată franceză pentru atacarea podului de la Neuf-Brisach, folosit pentru aprovizionarea germanilor. Regimentul al 7-lea de infanterie americană a atacat spre sud, alungând germanii din regiunea dintre râurile Fecht și Ill. În timpul luptelor, caporalul Jose F. Valdez s-a oferit voluntar să acopere retragerea camarazilor săi în timpul luptelor din preajma stației de cale ferată Rosenkranz. Caporalul a fost decoar post-mortem cu Medalia de Onoare. Regimentul al 30
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a acțiunilor Diviziei a 28-a. La începutul lunii februarie, Corpul I francez încă mai lupta pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență germane la sud de râul Thur, între Cernay și Ensisheim, orașe aflate încă sub controlul german. Curățarea acestei regiuni a fost încheiată pe 3 februarie. A doua zi, Corpul I francez a traversat râul Thur și, în fața unei rezistențe slabe a germanilor, Divizia a 4-a montană marocană a reușit să înainteze până în suburbiile sudice ale comunei Rouffach. Cernay
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea podului a marcat finalizarea operațiunilor aliate în Punga de la Colmar și încheierea prezenței germane din Alsacia. Punga Colmar a fost
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Shimon Peres și în perioada administrației Reagan și a secretarului de stat George Schultz. În vremea în care a fost ambasador la Washington, Statele Unite au crescut ajutorul economic dat Israelului și a fost semnat între cele două țări acordul de regiune comercială liberă. Pe de altă parte ambasadorul Rosenne a trebuit să se confrunte cu presiunile americane care au dus la suspendarea proiectului avionului militar Lavi, cu dezvăluirea afacerii Iran-Contras și cu criza în relațiile israelo-americane legată de descoperirea activității de
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
Colonia Penală nr. 6 din Instituția Guvernamentală a Penitanciarelor (în rusă: ФКУ ИК-6 УФСИН России по Оренбургской области), cunoscută și ca Închisoarea Delfinul Negru este o închisoare din Rusia situată în orașul Sol-Ilețk din Regiunea Orenburg, în apropierea graniței cu Kazahstan. Numele neoficial al acesteia provine de la o sculptură, ornament al unei fântâni, care reprezintă un delfin negru, lucrare realizată de deținuți. Este una dintre cele mai vechi instituții penitenciare și este considerată cea mai
Închisoarea „Delfinul Negru” () [Corola-website/Science/334175_a_335504]
-
a spațiului respectiv (o dilemă în fond dat fiind contextul delicat politic și istoric al ultimelor două secole) este statutată în 2004 de către președintele "„Comitetului European de Istorie și Strategie Balcanică”" Jean Nouzille în lucrarea "„Moldova: istoria tragica a unei regiuni europene”", denumirea fiind folosită ulterior oficial. Mentalul colectiv din România atribuie teritoriului corespunzător din România al "Moldovei Occidentale" denumirea de „Moldova” (simplu, spre deosebire de „Republica Moldova” - denumire atribuită actual statului al cărei teritoriu se suprapune în cea mai mare parte arealului estic
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
aceluiași principat medieval - Moldova Orientală). Cu sens similar cu cel al "Moldovei Occidentale" se regăsește și termenul de „Moldova de Vest”, atât în perioada de început a secolului XX. cât și în epoca postcomunistă Denumirea de „Moldova” cu sensul de regiunea aflată în nord-estul României a apărut deosebit de „Bucovina” - denumirea mai târzie a nordului Moldovei desprins din Principatul Moldovei în 1775 și inclus Imperiului Austriac și de „Basarabia” - desprinsă din Principatul Moldovei în 1812 și inclusă Imperiului Rus. Autori ca Ion
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
frumoasă parte a acesteia. Este de remarcat că procesul de dezorganizare al așezărilor umane inițiat odată cu pierderea de către statul român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul urban din arealul sudic al regiunii să fie mult fragmentat. Includerea acestui areal împreună cu porțiuni semnificative din ceea ce se înțelegea la acea vreme prin Moldova (interbelică) în Regiunea Suceava (altă structură de tip macroteritorial
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]