83,221 matches
-
pe formula 16; (2).formula 17, pentru orice formula 18; (3).formula 19, pentru orice formula 18 se numește ecuație diferențială ordinară de ordinul întâi, definită de aplicația formula 12 și se notează pe scurt :formula 22. Dacă, în plus, se mai dau formula 23 și formula 24, problema determinării unui interval formula 25 astfel încât formula 26 și a unei aplicații formula 14 cu proprietățile (1).,(2). și (3). de mai sus, cărora li se adaugă specificația că formula 28 se numește problemă Cauchy sau problemă cu date inițiale și se notează pe scurt
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
și metode numerice cu mai mulți pași (de exemplu metode de tip Adams sau metoda diferențierii regresive-BDF) Metodele de tip Runge-Kutta pot fi folosite pentru aproximarea soluțiilor ecuațiilor diferențiale, atât ca metode de sine stătătoare, cât și ca metode pentru determinarea primilor pași în metodele cu mai mulți pași. Aceste metode au fost dezvoltate în jurul anului 1900 de către matematicienii germani C. Runge și M. W. Kutta. Unul dintre avantajele metodelor Runge-Kutta implicite este că se pot construi metode formula 49-stabile cu ordin
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
a lui Einstein reprezintă valoarea limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de mediul în care se propagă. Valoarea sa, exprimată în unități din Sistemul Internațional, este de 299.792.458 m/s (metri pe secundă). Determinări experimentale de mare precizie au demonstrat stabilitatea foarte mare a valorii vitezei luminii în vid: măsurătorile de laborator au arătat că variația vitezei de propagare pentru raze de lumină de culori (lungimi de undă) diferite se încadrează într-o abatere
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
distanța de la Pământ la Lună în mai puțin de 1,3 secunde. Pentru a fi posibilă măsurarea cu suficientă precizie a valorii vitezei luminii a fost nevoie de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Prima determinare experimentală a valorii vitezei luminii, după nenumărate încercări eșuate a fost făcută de către Ole Rømer în anul 1676. Începând cu secolul al XX-lea performanțele determinărilor experimentale s-au îmbunătățit atât de mult încât au permis cunoașterea valorii ei cu
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
nevoie de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Prima determinare experimentală a valorii vitezei luminii, după nenumărate încercări eșuate a fost făcută de către Ole Rømer în anul 1676. Începând cu secolul al XX-lea performanțele determinărilor experimentale s-au îmbunătățit atât de mult încât au permis cunoașterea valorii ei cu o eroare relativă de 3,34x10%; această precizie, extrem de mare a condus la redefinirea etalonului unității de lungime, metrul, printr-o nouă definiție, bazată pe „valoarea
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
teoriilor actuale, general acceptate, viteza luminii în vid este cea mai mare viteză posibilă din univers. Totuși, în alte medii decât în vid lumina are o viteză mai redusă, putând fi depășită, așa cum se întâmplă de exemplu în cadrul efectului Cerenkov. Determinările cantitative ale valorii vitezei luminii au devenit de-a lungul timpului din ce în ce mai precise, odată cu perfecționarea metodelor și dispozitivelor experimentale.Începând din anii 1940, toate măsurătorile efectuate au avut o eroare relativă de măsurare sub 0,005%.Rezultatele măsurătorilor ulterioare convergeau
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
adoptat o nouă definiție pentru metru și anume: Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă. Valoarea utilizată în această definiție pentru durată se baza pe cea mai precisă determinare a valorii vitezei luminii la acea dată, efectuată în cadrul laboratoarelor NBS.Cu această definiție, valoarea vitezei luminii devenea „exactă”, în sensul că ea rezultă din calculul bazat pe definiția metrului și a secundei. Cu alte cuvinte, valoarea aproximativă a vitezei
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
Galileo Galilei a fost cel care a ridicat cel mai tranșant această problemă, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a încercat să determine viteza luminii, mai întâi pe cale experimentală (în jurul anului 1620), apoi a teoretizat problema metodei de determinare.În lucrarea sa fundamentală „Dialogo dei massimi sistemi del mondo” (Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii), apărută pentru prima oară la Florența în anul 1632, și publicată șase ani mai târziu în Olanda, scrisă sub forma unui dialog
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
financiare 7611. Venituri din acțiuni deținute la entitățile afiliate 7613. Venituri din interese de participare 762. Venituri din investiții financiare pe termen scurt 763. Venituri din creanțe imobilizate 764. Venituri din investiții financiare cedate 19 Se ia în calcul la determinarea cifrei de afaceri. 116 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 766 bis/10.XI.2009 114 7641. Venituri din imobilizări financiare cedate 7642. Câștiguri din investiții pe termen scurt cedate 765. Venituri din diferențe de curs valutar 766. Venituri
Plan de conturi () [Corola-website/Science/298268_a_299597]
-
de cercetare geologică a unei regiuni se încep cu cartarea terenului, aflorimentele (roci expuse la suprafață) fiind punctul de plecare.Urmează faza de prospecțiune cu forare de suprafață care ajută la formarea profílurilor geologice, cu luare de eșantioane (probe pentru determinarea conținutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la scară cu aliniamente (cote de nivel)Prin metode de extrapolare se pot prezice poziția rocilor din adâncime, o examinare amănunțită la nivel microscopic oferă date despre structura mineralogică și
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
proprietăți de bază ale reuniunii: În cazul a "n" mulțimi, formula 108 reuniunea acestora mai poate fi notată: În cazul general, când indicii mulțimilor aparțin unei mulțimi formula 110 reuniunea poate fi notată: formula 111 O nouă mulțime poate fi construită și prin determinarea membrilor pe care două mulțimi date îi au în comun. "Intersecția" dintre "A" și "B", notată "A" ∩ " B", este mulțimea tuturor entităților (membrilor) care aparțin atât mulțimii "A" cât și mulțimii "B". Dacă "A" ∩ "B" = ø, atunci "A" și "B
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
baza oricărui calcul astronomic pentru următorii 200 de ani. În lucrările sale despre teoria forțelor de gravitație, Isaac Newton s-a bazat în mare măsură pe observațiile lui Kepler. În afara lucrărilor din domeniul astronomiei, Kepler a descris un procedeu de determinare a volumelor, pe baza căruia se va dezvolta calculul integral. De asemenea a studiat simetria fulgilor de zăpadă și a calculat forțele naturale care intervin în creșterea structurilor geometrice și care vor fi aplicate în studiul cristalografiei. A lucrat și
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
unui magistrat). Anii romani au fost astfel numiți până la mandatul ultimului consul numit în 541. Romanii numărau mai rar anii de la fondarea fondarea orașului Roma, "Ab Urbe condita" (AUC) („De la intemeierea Romei”). Această metodă era folosită de istoricii romani pentru determinarea numărului de ani dintre două evenimente, nu pentru numirea datei calendaristice. Mai mult decât atât, istoricii foloseau date diferite pentru fondarea Romei. "Fasti Capitolini", o inscripție care conține o listă a consulilor, publicată de Augustus, folosea ca dată a fondării
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
o cercetare suplimentară, numind substanța necunoscută „aer inflamabil”. În 1781 a descoperit că acest element produce apă atunci când arde. O analiză mai detaliată a fost făcută de către Antoine Lavoisier, care descoperă gazul independent de Cavendish în urma unui experiment ce urmărea determinarea masei pierdute sau create în urma unei reacții chimice. Cercetătorul a încălzit apa într-un recipient închis, vaporii formați condensându-i într-un alt recipient. Cantitatea pierdută a fost atribuită degajării unui gaz (H). Chimistul francez a observat că „aerul inflamabil
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
acceptă atât ambele variante, dar H și H sunt preferate. Emisia spectrală a atomului de hidrogen este caracterizată prin linii spectrale date de formula lui Rydbeg. Studiul liniilor spectrale este important în mecanica cuantică și la studiul prezenței hidrogenului pentru determinarea deplasării spre roșu. Există doi izomeri de spin ai moleculei de hidrogen care diferă prin spinii relativi ai nucleului. În forma de ortohidrogen, spinii celor doi protoni sunt paraleli și formează un triplet; în forma de parahidrogen, spinii sunt antiparaleli
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
fost adoptată de Ștefan în campaniile din 1473 și 1481 care au avut ca obiectiv schimbarea domnilor pro-otomani din Țara Românească. Bătălia decisivă - dusă individual sau în cadrul unei campanii - avea ca obiectiv nimicirea grupării principale de forțe a inamicului, și determinarea acestuia să renunțe la continuarea acțiunilor militare. În aceste bătălii Ștefan a utilizat cu precădere manevra de forțe, adaptată la condițiile de teren, anotimp și starea vremii, pentru a anihila avantajul numeric al inamicilor, cum a fost cazul în bătăliile
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
agregare a materialelor electroizolante vom distinge materiale: solide, lichide și gazoase. Folosind drept criteriu de clasificare stabilitatea termică, materialele electroizolante se împart în clase de izolație și au caracteristica comună temperatura maximă la care pot fi utilizate timp îndelungat. Pentru determinarea stabilității termice, pe lângă temperatură, se pot utiliza și mărimi electrice (constante de material) ca de exemplu scăderea rigidității dielectrice cu creșterea temperaturii, mărimi fizice sau mărimi mecanice. O clasă de izolație cuprinde materialele care au o stabilitate termică comparabilă, la
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
diada nedeterminată" ("duas aoristos"). Ea este nedeterminată fiindcă are o natură "pură", deci nelimitată, nedefinită. Nici ea nu este număr, ci "principiu al numerelor". Din aceste două principii, "monada" și "doimea nedefinită", iau naștere numerele. Monada, ca principiu activ, introduce "determinarea" în "duas aoristos" și asfel apare numărul doi. Celelalte numere se nasc prin adăugarea succesivă a unității. În acest fel, mișcarea unității creează toate numerele, pînă se ajunge la 10, care este suma primelor patru numere (1+2+3+4
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal, "arithmós eidētikos". În această privință, Aristotel pare să se refere la învățătura nescrisă a lui Platon, "agrapha dogmata". Grație lui Pitagora și pitagoricienilor filosofia greacă își consolidează ideea de "Kosmos" și "armonie". Determinarea numerică armonioasă este esențială pentru înțelegerea unor fenomene universale diverse. Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca "raporturi numerice", sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
studenției l-a întâlnit pe Niels Bohr, la Göttingen, în 1922. O colaborare rodnică a avut loc între ei. A propus formularea matricială a mecanicii cuantice, prima formulare a mecanicii cuantice, în 1925. Principiul incertitudinii, descoperit în 1927, precizează că determinarea poziției și vitezei unei particule conține erori, produsul acestora fiind o constantă știută. Împreună cu Bohr, formulează Interpretarea Mecanicii Cuantice de la Copenhaga. A formulat modelul structurii protono-neutronice a nucleului atomic. În 1932 a primit Premiul Nobel de Fizică "pentru crearea mecanicii
Werner Heisenberg () [Corola-website/Science/298062_a_299391]
-
stres ) , - activitatea fizică neobișnuită , intensă sau prelungită , - anumite tulburări endocrine decompensate ( de exemplu în hipotiroidie și insuficiență hipofizară anterioară sau corticosuprarenală ) , - tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente . Afecțiuni intercurente Afecțiunile intercurente necesită intensificarea monitorizării metabolismului . În multe cazuri , sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină și adesea este necesară ajustarea dozei de insulină . Necesarul de insulină este adesea crescut . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune O serie de substanțe afectează metabolizarea glucozei și pot impune
Ro_477 () [Corola-website/Science/291236_a_292565]
-
inadecvată , - omiterea unor mese , - consumul de etanol , - anumite tulburări endocrine decompensate ( de exemplu în hipotiroidie și insuficiență hipofizară anterioară sau corticosuprarenală ) , - tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente . Afecțiuni intercurente Afecțiunile intercurente necesită intensificarea monitorizării metabolismului . În multe cazuri , sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină și adesea este necesară ajustarea dozei de insulină . Necesarul de insulină este adesea crescut . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune O serie de substanțe afectează metabolizarea glucozei și pot impune
Ro_477 () [Corola-website/Science/291236_a_292565]
-
inadecvată , - omiterea unor mese , - consumul de etanol , - anumite tulburări endocrine decompensate ( de exemplu în hipotiroidie și insuficiență hipofizară anterioară sau corticosuprarenală ) , - tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente . Afecțiuni intercurente Afecțiunile intercurente necesită intensificarea monitorizării metabolismului . În multe cazuri , sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină și adesea este necesară ajustarea dozei de insulină . Necesarul de insulină este adesea crescut . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune O serie de substanțe afectează metabolizarea glucozei și pot impune
Ro_477 () [Corola-website/Science/291236_a_292565]