85,017 matches
-
s-a stabilit la Scharnitz " Prima fabrica de asfalt tirolez". Cu acest asfalt a fost pavat și centrul orașului Innsbruck. Scharnitz întreține legături strânse cu orașul partener bavarez Plattling. Scharnitz este astăzi o comunitate de turism și face parte din regiunea turistică olimpică Seefeld, dar joacă de asemenea un rol major al turismului de vară, fiind poarta de acces pentru excursii și alpinism al zonei Karwendel (înnoptări împreună cu Seefeld peste 500.000). Stația de tren Karwendelbahn (München - Garmisch-Partenkirchen - Innsbruck) și Linia
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei expres regionale din
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei expres regionale din Île-de-France (RER): RER A și RER B. Celelalte trei linii RER, C, D
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de igienă din interiorul orașului au prvocat mutarea muncitorilor și mai apoi a angajaților ce lucrau în capitală către suburbia rurală. Trenurile de suburbie le-au permis și le permit în continuare să ajungă la locurile de muncă din centrul regiunii. Hărțile topografice succesive ale IGN arată urbanizarea suburbiilor Parisului de-a lungul deceniilor, plecând din vecinătatea gărilor liniilor de suburbie. În regiune, și în special în sudul capitalei franceze, liniile urmăresc fundul văilor deoarece locomotivele cu abur nu puteau urca
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de suburbie le-au permis și le permit în continuare să ajungă la locurile de muncă din centrul regiunii. Hărțile topografice succesive ale IGN arată urbanizarea suburbiilor Parisului de-a lungul deceniilor, plecând din vecinătatea gărilor liniilor de suburbie. În regiune, și în special în sudul capitalei franceze, liniile urmăresc fundul văilor deoarece locomotivele cu abur nu puteau urca pante abrupte: urbanizarea platourilor are loc de-abia odată cu democratizarea automobilului pentru marele public în a doua parte a secolului al XX
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
din cele 9 linii actuale : Pe 20 noiembrie 2006, a noua linie non RER a rețelei Transilien este dată în funcționare: este vorba de linia tram-tren T4 care leagă Aulnay-sous-Bois de Bondy, în Seine-Saint-Denis. Rețeaua Transilien este divizată în 5 regiuni (specifice SNCF și diferite de cele oficiale), la rândul lor divizate în linii identificate cu litere. Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
în funcționare: este vorba de linia tram-tren T4 care leagă Aulnay-sous-Bois de Bondy, în Seine-Saint-Denis. Rețeaua Transilien este divizată în 5 regiuni (specifice SNCF și diferite de cele oficiale), la rândul lor divizate în linii identificate cu litere. Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor punctuale ale personalului SNCF sau când există incidente tehnice grave ce perturbează rețeaua. Mii de călători ajung cu întârziere
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor punctuale ale personalului SNCF sau când există incidente tehnice grave ce perturbează rețeaua. Mii de călători ajung cu întârziere la locul de muncă sau decid chiar să nu mai
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
aleși locali. Este impusă o ameliorare a deservirii comunelor apropiate de Paris prin introducerea mai multor trenuri care să oprească în fiecare stație, mărind astfel timpul de traseu pentru călătorii care locuiesc departe de Paris. În 2010, rețeaua feroviară din regiune (cu excepția liniilor RATP) avea km de cale, mai mult de 400 de gări și aproape de 500 de treceri la nivel.. Această rețea, ce reprezintă mia mult de 10% din rețeaua feroviară a Franței ( km), transportă zilnic 7500 de trenuri, adică
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
din 16 linii de metrou și 8 linii de tramvai exploatate de RATP. În schimb, linia 4 de tramvai este exploatată de SNCF. Rețeaua RER este una din cele două rețele feroviare de transport în comun ce deservesc Paris și regiunea sa (cealaltă fiind Transilien, care înglobează o parte din RER). Constituită din 5 linii, are 257 de stații și 587 km de șine (din care 76,5 km subterane, mai ales în interiorul orașului Paris) și este folosit de 2,7
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
ales în interiorul orașului Paris) și este folosit de 2,7 milioane de călători pe zi. Din motive istorice, o parte din RER este administrată de RATP, în timp ce restul face parte din rețeaua SNCF. Linia H (Rețeaua Nord Vest) deservește nordul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramuri. Leagă Paris-Nord de Luzarches, Pontoise și Persan - Beaumont via Montsoult - Maffliers și via Valmondois. Mai are de asemenea o ramură transversală ce leagă Pontoise de Creil. Ea transportă astăzi, în medie, de călători în fiecare
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
la orele de vârf. Linia este echipată cu numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
BB 17000 și BB 67400 ce trag rame RIB 70, rame de tram-tren U 25500, dar și tipurile Z 20500 și Francilien (Z 50000), întreținute în atelierele Technicentre Paris-Est situate la Noisy-le-Sec în Seine-Saint-Denis. Linia R (Rețeaua Paris-Lyon) deservește sud-estul regiunii, având mai multe ramificații ce leagă Paris-Gare de Lyon de Montereau (Seine-et-Marne) și Montargis (Loiret). Ultima parte a acestei ramuri se situează în regiunea Centre-Val de Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
întreținute în atelierele Technicentre Paris-Est situate la Noisy-le-Sec în Seine-Saint-Denis. Linia R (Rețeaua Paris-Lyon) deservește sud-estul regiunii, având mai multe ramificații ce leagă Paris-Gare de Lyon de Montereau (Seine-et-Marne) și Montargis (Loiret). Ultima parte a acestei ramuri se situează în regiunea Centre-Val de Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
K). Între 2004 și 2009 au fost modernaizate mai multe tipuri de material rulant, dar nu a fost făcută nicio livrare de material rulant nou. Pe 16 ianuarie 2002, în cadrul unei ceremonii la Gara Paris-Est, președintele SNCF Louis Gallois, prefectul regiunii Île-de-France Jean-Pierre Duport și președintele consiliului regional Jean-Paul Huchon au prezentat noile scheme de vopsire ale Transilien. Designul folosit a fost realizat, în urma unui contract semnat în 2000, de două agenții externe, RCP Design Global și Avant Première. Toate vehiculele
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Transilien. Aceasta presupuneala livrarea a 172 de rame automotoare între decembrie 2009 și 2015, prețul fiind de 1,85 miliarde de euro. În funcție de configurație, aceste rame ar putea conținpe până la 911 locuri pe scaune. Primele rame livrate sunt folosite în regiunea Paris-Nord, Transilien H, pentru a înlocui ramele Z 6100 și apoi RIB. Începând cu 2007 pentru Z 20500, 2009 pentru Z 5600 și 2010 pentru Z 8800, SNCF renovează trenurile din familia Z 2N, cea mai numeroasă în cadrul parcului rulant
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
va avea numai rame bi-curent cu 2 etaje (MI 2N et MI 09). Pe 11 decembrie 2013, STIF a comandat 91 de noi rame de tip Francilien și Régio2N. Conducerea trenurilor este asigurată de mecanicii depourilor situate în cele 4 regiuni SNCF ce participă la exploatarea acestor linii. Mecanicii nu sunt dedicați exclusiv pentru Transilien, pot să aibă misiuni și pe liniile RER sau Intercités. Gestiunea operațională a liniilor Transilien este asigurată de agenți atașați unui "centru operațional Transilien" (COT). COT
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
posibilă corespondența cu autobuzele sau tramvaiele. Finanțarea rețelei (întreținere, materiale și plata personalului) este asigurată de SNCF. Totuși, prețul biletelor și abonamentelor, fixat prin decizie politică, nu acoperă prețurile reale. Restul este asigurat de autoritatea organizatoare a transporturilor publice din regiune, Syndicat des transports d'Île-de-France (STIF), care este compusă din aleșii locali și prezitadă de președintele consiliului regional. Aceasta definește condițiile generale de transport, precum și durata și frencvența serviciilor. Echilibrul financiar este asigurat de un impozit global anual plătit de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
din partea colectivităților locale. În anul în care a fost înființată (1999), rețeaua Transilien a transportat 502 milioane de pasageri, apoi 615 milioane în 2004 și 696 milioane în 2008. În fiecare an, organismele implicate în rețea, adică STIF, SNCF, RATP, regiunea Île-de-France și RFF investesc mai multe sute de milioane de euro în renovarea rețelei. În 2013, aproape 800 de milioane de euro au fost investiți, din care 200 de milioane în iulie și august. 55 de km de șine au
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
ales a celor care sunt folosite și de alte tipuri de trenuri. Pe lângă mărirea capacității, o soluție scumpă și dificil de pus în practică datorită țesutului urban dens, o altă soluție o reprezintă liniile transversale, sau tangențiale. Creșterea demografică a regiunii și partea ridicată alocată automobilelor în transportul între suburbii confirmă această soluție. SNCF propune redeschiderea liniei Grande Ceinture (Centura Mare) pentru a asigura anumite legături fără a trece prin Paris. O primă bucată a fost deschisă în 2003 în Yvelines
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Coranul nu vorbește de moartea lui Moise sau de locul unde a fost îngropat. Afirmația ca mormântul lui Musa ar fi în perimetrul Palestinei sau al Țării Israelului nu ar contrazice Coranul. În schimb, locul ales de tradiția arabilor din regiune pentru poziția acestui mormânt nu are o legătură cu Coranul. El se bazează, între altele, pe o legendă, după care Saladin ar fi avut o revelație în vis care i-a indicat locul mormântului lui Musa, și pe baza acesteia
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]