828,913 matches
-
a neologismelor de origine franceză. Într-o vreme când în Parlamentul României discursurile se țineau în limba franceză, cărțile lui Mihail Sadoveanu au constituit un adevărat șoc cultural. Chiar și aceste prime volume ale tânărului scriitor reușeau să transmită o mare emoție estetică, rezultată și din repunerea în circulație a unei limbi românești plină de culoare, de vigoare expresivă. De la începuturile sale literare și apoi în marile romane istorice, în povestirile și nuvelele dedicate provinciei, vieții țărănești, Sadoveanu se păstrează un
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
șoc cultural. Chiar și aceste prime volume ale tânărului scriitor reușeau să transmită o mare emoție estetică, rezultată și din repunerea în circulație a unei limbi românești plină de culoare, de vigoare expresivă. De la începuturile sale literare și apoi în marile romane istorice, în povestirile și nuvelele dedicate provinciei, vieții țărănești, Sadoveanu se păstrează un mare povestitor, în sensul unui discurs literar tradițional, un artist cu o capacitate neobișnuită de a imagina scene de viață desprinsă din cronici ori legende populare
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
emoție estetică, rezultată și din repunerea în circulație a unei limbi românești plină de culoare, de vigoare expresivă. De la începuturile sale literare și apoi în marile romane istorice, în povestirile și nuvelele dedicate provinciei, vieții țărănești, Sadoveanu se păstrează un mare povestitor, în sensul unui discurs literar tradițional, un artist cu o capacitate neobișnuită de a imagina scene de viață desprinsă din cronici ori legende populare, un creator de mituri eroice și în același timp un analist atent al vieții românilor
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
lui Mihail Sadoveanu, ca om public, au fost citite într-o sigură cheie, fie la vremea lor, fie după 1989. Ori, lectura aceasta este eronată, neținând cont de profunzimea și complexitatea personalității, gândirii și concepției despre viață și societate a marelui prozator. Izgonirea textelor sale din programele școlare nu este un gest îndreptat împotriva lui Sadoveanu, ci este un gest îndreptat împotriva elevilor de azi și cetățenilor de mâine, lipsindu-i printr-un gest administrativ de o valoare afectivă și civică
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
cu față umană și nu mai știm cum să procedăm, trebuie să-l citim pe Mihail Sadoveanu. De acolo aflăm și cine suntem, și cum trebuie să fim. Dacă ar trebui să aducem un semn de mulțumire peste timp acestui mare spirit protector al culturii române, acesta ar fi foarte simplu - ajunge să-l citim. Să-l recitim. Măcar din când în când; sigur ne va face bine, ne va însănătoși sufletul și ne va ajuta să ne ținem firea!
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
ocean au lăsat o amprentă istorică indiscutabilă, întrucât evoluția cuplurilor prezidențiale are un impact puternic asupra evoluției Președințiilor.* Un exemplu este Eleanor Roosevelt, care și-a ajutat soțul, președintele Franklin Roosevelt, să conducă țara cu bine prin două etape dramatice: Marea Recesiune și al doilea război mondial. Susținătoare a cauzei clasei mijlocii, Prima Doamnă a contribuit la elaborarea Declarației Universale a Drepturilor Omului. Interesant de menționat este faptul că Eleanor Roosevelt a purtat toată viața o corespondență călduroasă cu o altă
Instituţia „Prima Doamnă” () [Corola-website/Journalistic/296408_a_297737]
-
Așadar, Instituția Primei Doamne prezintă la nivel mondial nenumărate fațete. Modelele occidentale au demonstrat că implicarea de la acest nivel în proiecte sociale care să vizeze domenii sensibile ca educația sau sănătatea pot avea atât un impact pozitiv, cât și o mare acceptabilitate din partea societății.
Instituţia „Prima Doamnă” () [Corola-website/Journalistic/296408_a_297737]
-
României”, prin ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „ dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă și prin urmare ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași. A
9 Mai – Ziua Independenţei de stat a României () [Corola-website/Journalistic/296405_a_297734]
-
Orașului Lumină nu au în minte neapărat imaginile acestor mai vechi sau mai noi confruntări, în care parizienii n-au mai ținut seama de autoritate și nici chiar de legi. Încă din sec. XII-XIII, când Parisul era deja cel mai mare oraș al Europei Occidentale, datează primele știri consistente despre disidența pariziană: breasla negustorilor pe apă obține încă în 1170 monopolul navigației fluviale pe Sena: între căpetenia - prévôt - negustorilor și reprezentantul regelui, numit tot prévôt, rivalități nenumărate, fricțiuni și conflicte izbucnind
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
escholiers. Dintre aceste colegii, cel întemeiat la 1257 de Robert de Sorbon avea să fie de departe cel mai celebru; reconstruită de Cardinalul de Richelieu în sec. XVII și apoi refăcută în sec. XIX, Sorbona este și azi una din marile universități ale lumii. În sec. XIV, orașul este un focar activ de mișcări populare, culminând cu răscoala condusă de Étienne Marcel împotriva Delfinului Franței, revenind abia în 1436 sub autoritatea dinastiei de Valois; în sec. XV, emblema acestei condiții marginale
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
XIV, orașul este un focar activ de mișcări populare, culminând cu răscoala condusă de Étienne Marcel împotriva Delfinului Franței, revenind abia în 1436 sub autoritatea dinastiei de Valois; în sec. XV, emblema acestei condiții marginale și contestatare a Parisului rămâne marele poet François Villon, tâlhar, poate chiar asasin și în același timp un geniu creator care deschide căi nebănuite poeziei franceze. În vremea regelui Francisc I, în sec. XVI, Parisul redevine capitala regatului, așa cum e și azi capitala Republicii. Orașul participă
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
Maria Antoaneta; Parisul e gata de revoluție. Și într-adevăr, odată cu 14 iulie 1789, parizienii se lasă cuprinși de febra contestării violente, făcând din Orașul Lumină o capitală scăldată în sânge. Parisul de azi păstrează cu pietate relicve ale Parisului Marii Revoluții, după cum cultivă la fel de atent și memoria revoluțiilor de la 1830 și 1848, ca și a marii revolte urbane din timpul Războiului franco-prusac, Comuna din Paris, a cărei violență revoluționară i-a inspirat și pe Marx, și pe Lenin. Comuna a
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
lasă cuprinși de febra contestării violente, făcând din Orașul Lumină o capitală scăldată în sânge. Parisul de azi păstrează cu pietate relicve ale Parisului Marii Revoluții, după cum cultivă la fel de atent și memoria revoluțiilor de la 1830 și 1848, ca și a marii revolte urbane din timpul Războiului franco-prusac, Comuna din Paris, a cărei violență revoluționară i-a inspirat și pe Marx, și pe Lenin. Comuna a triumfat pentru câteva luni, în pofida faptului că orașul fusese reclădit aproape din temelii după planurile Baronului
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
pe seama lui Villon, dar și a bandelor din istoria recentă a orașului, „banda lui Bonnot”, clanurile din Montmartre sau și mai recentele imperii ale drogurilor din cabaretele „chic” ale orașului. Dar această lume pestriță și pitorescă este de fapt în mare măsură controlată de excelenta poliție franceză. Unde forța acesteia se poticnește însă este în cartierele mărginașe de blocuri mizere și stereotipe ale anilor ’60, populate și controlate de emigranți, mai ales musulmani, și unde poliția de fapt nici nu mai
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
se poticnește însă este în cartierele mărginașe de blocuri mizere și stereotipe ale anilor ’60, populate și controlate de emigranți, mai ales musulmani, și unde poliția de fapt nici nu mai îndrăznește să pătrundă. Asemeni zonelor de maximă criminalitate din marile metropole americane, aceste enclave reprezintă marea problemă a Parisului contemporan. Ele sunt doar în parte efectul „islamizării” Parisului, fiindcă nimeni nu ne poate garanta, dimpotrivă, că opțiunile religioase sau originea nord-africană ar fi coextensive cu refuzul sistemului cultural și edicațional
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
mărginașe de blocuri mizere și stereotipe ale anilor ’60, populate și controlate de emigranți, mai ales musulmani, și unde poliția de fapt nici nu mai îndrăznește să pătrundă. Asemeni zonelor de maximă criminalitate din marile metropole americane, aceste enclave reprezintă marea problemă a Parisului contemporan. Ele sunt doar în parte efectul „islamizării” Parisului, fiindcă nimeni nu ne poate garanta, dimpotrivă, că opțiunile religioase sau originea nord-africană ar fi coextensive cu refuzul sistemului cultural și edicațional francez, în mod tradițional generator de
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
chiar de activitate intelectuală. Grefarea lor pe trunchiul unor manifestații studențești este de aceea cu atât mai semnificativă. Chiar la începutul acestui ani, tragedia de la Charlie Hebdo a însemnat cu stigmatul intoleranței și rasismului cea mai tolerantă capitală a lumii; marea manifestație populară din 11 februarie 2015 a exprimat refuzul indignat al parizienilor, dar și al altor mari orașe franceze, în fața acestor forme moderne de barbarie. Doar că ecoul acestor evenimente se regăsește azi nu doar în polemica acerbă care îl
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
semnificativă. Chiar la începutul acestui ani, tragedia de la Charlie Hebdo a însemnat cu stigmatul intoleranței și rasismului cea mai tolerantă capitală a lumii; marea manifestație populară din 11 februarie 2015 a exprimat refuzul indignat al parizienilor, dar și al altor mari orașe franceze, în fața acestor forme moderne de barbarie. Doar că ecoul acestor evenimente se regăsește azi nu doar în polemica acerbă care îl opune, zilele astea chiar, pe Emanuel Todd - care acuză ipocrizia liderilor politici în fața evenimentelor din februarie, socotindu
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
Național este iarăși într-o îngrijorătoare creștere. Parisul este parte integrantă a acestor procese. Pentru a da un singur exemplu: „centura exterioară” a capitalei, o zonă prioritar proletară, a fost decenii de-a rândul dominată de PCF. Dezastrul pe care marea majoritate a partidelor comuniste occidentale l-au suferit în 1989-1991, odată cu prăbușirea sistemului comunist internațional, a provocat aici un vid de putere care însă a fost foarte repede compensat tocmai de naționaliștii lui Le Pen, care au în comun cu
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
tocmai de naționaliștii lui Le Pen, care au în comun cu comuniștii același refuz al (post)modernității (post)industriale - căreia i se adaugă în ultima vreme generoasa susținere logistică a Federației Ruse. Va rezista oare Parisul tradițional - citadela universitară, capitala marilor dezbateri literare, politice și intelectuale, orașul republican al marilor revoluții, fermecătorul oraș al luminilor - în fața acestor multiple asalturi și sfâșieri? Sau ar trebui să ne precipităm cu disperare să-l mai admirăm odată înainte de a fi înghițit de istorie?
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
comun cu comuniștii același refuz al (post)modernității (post)industriale - căreia i se adaugă în ultima vreme generoasa susținere logistică a Federației Ruse. Va rezista oare Parisul tradițional - citadela universitară, capitala marilor dezbateri literare, politice și intelectuale, orașul republican al marilor revoluții, fermecătorul oraș al luminilor - în fața acestor multiple asalturi și sfâșieri? Sau ar trebui să ne precipităm cu disperare să-l mai admirăm odată înainte de a fi înghițit de istorie?
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
Obiceiul de a părăsi marile aglomerări urbane pe timp de caniculă este, probabil, la fel de vechi ca și marile aglomerări înseși. Pentru Europa, el e atestat încă din Antichitate: Cicero se retrăgea pe colinele de la Tusculum, împărații - la vilele de la Capri sau Baiae - localitate al cărei
România balneară de altădată () [Corola-website/Journalistic/296394_a_297723]
-
Obiceiul de a părăsi marile aglomerări urbane pe timp de caniculă este, probabil, la fel de vechi ca și marile aglomerări înseși. Pentru Europa, el e atestat încă din Antichitate: Cicero se retrăgea pe colinele de la Tusculum, împărații - la vilele de la Capri sau Baiae - localitate al cărei nume înseamnă chiar „băile”. O vreme, către sfârșitul Antichității și în secolele de
România balneară de altădată () [Corola-website/Journalistic/296394_a_297723]
-
și cazinouri, data și ea din Antichitate; să amintim doar celebrele Băi ale lui Hercule, din Dacia romană. Ea cucerește însă, încă de la finele sec. XIX, teritorii tot mai întinse, de la Marienbad și Vichy la Karlsbad, Tușnad și Balvanyos. Pentru marea majoritate a orășenilor însă, vara rămâne, ca în „Schițele” lui Caragiale, anotimpul canicular și perpetuu însetat al caldarâmului fierbinte, rareori întrerupt de câte o scurtă excursie la Sinaia și, ca Mița, la cascada Urlătoarea. Într-adevăr, pentru România acelor vremi
România balneară de altădată () [Corola-website/Journalistic/296394_a_297723]
-
a orășenilor însă, vara rămâne, ca în „Schițele” lui Caragiale, anotimpul canicular și perpetuu însetat al caldarâmului fierbinte, rareori întrerupt de câte o scurtă excursie la Sinaia și, ca Mița, la cascada Urlătoarea. Într-adevăr, pentru România acelor vremi, prima mare cotitură vilegiaturistică este legată de înălțarea Palatului Peleș ca reședință de vară a familiei regale. Zona împădurită de pe valea Prahovei unde se află azi Sinaia era încă nelocuită în secolul al XVII-lea, primii locuitori fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită
România balneară de altădată () [Corola-website/Journalistic/296394_a_297723]