8,773 matches
-
a conferit autoritate autorul Cercetărilor, aceea că străduința de a formula teorii filozofice nu poate fi justificată.20 Argumente convingătoare în favoarea susținerii existenței unei reorientări radicale a gândirii lui Wittgenstein au adus și autori care, spre deosebire de Russell sau Dummet, nu înclină câtuși de puțin să subaprecieze însemnătatea operei lui mai târzii. Greu atârnă mărturiile unor foști studenți și prieteni, persoane care aveau și pregătirea filozofică necesară pentru a judeca în cunoștință de cauză. Printre aceștia trebuie amintit Norman Malcolm. Lui, Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru cel care a ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
arătat diferite frunze, iar faptul că i s-au arătat diferite frunze a fost numai un mijloc folosit în scopul de a produce «în el» o idee pe care ne-o închipuim ca fiind un fel de imagine generalăă Suntem înclinați să credem că ideea generală de frunză este ceva de felul unei imagini vizuale, dar una care conține doar ceea ce este comun tuturor frunzelor. Ceea ce este iarăși legat de ideea că semnificația unui cuvânt este o imagine sau un lucru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept prototip, drept paradigmă? Impresia că o folosire de primul fel a cuvintelor ar reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o poziție privilegiată unei anumite folosiri a cuvintelor. Se creează astfel obișnuința de a asocia acestor cuvinte anumite intuiții. Vom spune că un cuvânt stă pentru o anumită noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care 264 GÂNDITORUL SINGURATIC funcționează bine, care ne orientează cu succes, care asigură eficiența acțiunilor noastre. Acești filozofi au formulat teoria pragmatistă a adevărului. Oamenii, în mod deosebit filozofii, pot fi fascinați de o anumită folosire a unei expresii și înclinați să formuleze definiții și teorii care să reglementeze această folosire, îngustând-o în acest fel. Cei care au luat contact cu asemenea definiții și teorii se simt constrânși „să privească într-un anumit mod spre o noțiune“, să treacă cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
spre ceea ce este specific, spre ceea ce deosebește un anumit caz de altul, o anumită situație de alta. Descrierea unor jocuri de limbaj adesea imaginate, pe care o întâlnim în scrierile lui Wittgenstein, ne ajută în această privință. Suntem de asemenea înclinați să credem că orientarea spre cunoașterea părților unui întreg și a interacțiunilor ar reprezenta un imperativ universal al cunoașterii. Wittgenstein ne amintește o varietate de situații în care întrebările 268 GÂNDITORUL SINGURATIC cu privire la constituția lucrurilor, la părțile lor componente, sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
familiare ale limbajului nu poate fi câștigată decât prin eliberarea de anumite intuiții, pe care ni le sugerează formele noastre de exprimare, ne apare clar dacă analizăm modul cum ne reprezentăm o relație ca cea dintre intenții și acțiuni. Suntem înclinați să credem că un anumit proces mintal premerge și pregătește acțiunea. Procesul trebuie să se producă pentru ca acțiunea să aibă loc. Indicarea procesului ar reprezenta explicația acțiunii. Este ceea ce Wittgenstein denunță drept o „simplificare falsă“34. Spunând aceasta, el nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privilegiată unor enunțuri descriptive, cum sunt cele ale științelor. Wittgenstein era departe de a contesta că suntem expuși la tot pasul confuziilor pe care le generează înțelegerea nesatisfăcătoare a modului cum funcționează anumite expresii ale limbajului. El nu era deloc înclinat să subaprecieze dificultățile cuprinderii cu privirea a modului cum „lucrează“ limbajul, a câștigării unei bune înțelegeri a gramaticii expresiilor noastre. Efortul de a obține clarificări parțiale, de a îndepărta aici și acolo ceața, prin imaginarea unor situații în care relația
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reflecțiile lui Wittgenstein asupra jocurilor de limbaj. Ceea ce propune Hintikka poate fi caracterizat drept un caz limită în citirea textelor lui Wittgenstein prin grila filozofiei analitice. Lectura altor autori reprezentativi din aceeași familie filozofică va fi adesea mai circumspectă. Ei înclină să creadă că observațiile și reflecțiile lui Wittgenstein ar conține teze și argumente într-o stare embrionară. Acestea pot servi drept puncte de plecare și de sprijin pentru cercetări sistematice. Cu referire la observațiile lui Wittgenstein asupra „urmării unei reguli
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
însă sub aspecte esențiale de tradiția gândirii occidentale. (Pentru informații în această privință, vezi studiul „Există un Wittgenstein I și un Wittgenstein II?“.) Un alt filozof bine cunoscut, George Moore, care a asistat la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1930-1933, înclina de asemenea, în însemnările pe care le-a lăsat, să considere că gândirea lui Wittgenstein este de o noutate izbitoare. 2 Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de N. Bagdasar și L. Moisiuc, Editura IRI, București, 1998, p. 22. 3
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
distincția pe care o accentuează Wittgenstein nu este atât cea dintre enunțurile «filozofice» și cele ale «gândirii comune» despre ceea ce este urmarea de reguli, cât cea dintre practica noastră comună a urmării de reguli și explicațiile filozofice pe care suntem înclinați să le dăm acestei practici. Ceea ce Kripke numește «filozofia gândirii comune» este o interpretare a practicii noastre în aceeași măsură în care este, să zicem, scepticismul; iar practica noastră este anterioară oricărei interpretări.“ (Facts and Superfacts, în P. Whinch, Trying
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale.“37 Sugestia lui Wittgenstein era că cei care vorbesc de legi ale istoriei vorbesc doar despre ceea ce cred și speră ei, adică vorbesc „la persoana întâi“, că în această privință nu există fapte și probe. În mod firesc, el înclina să creadă că a sacrifica o muncă serioasă în filozofie în favoarea unui activism social de tipul celui practicat de Russell nu poate fi decât o greșeală. Lui Drury îi spunea: „Cărțile lui Russell ar trebui să fie legate în două
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de ei și de viața lor, dar au izbutit să se elibereze de orice vanitate. Este sensul în care Wittgenstein aspira la religiozitate, dar nu se socotea un om religios. Se vedea pe sine vanitos, dornic să fie admirat, iritabil, înclinat spre furie și dispreț față de unii semeni.67 Începând cu anii Primului Război Mondial, Wittgenstein s-a aflat aproape mereu în luptă cu sentimentul mulțumirii de sine și a crezut rareori că a putut atinge starea de spirit pe care și-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care detestă religii și convenții sociale, suspectează sentimentul, crezând doar în «ordinea gândirii» și în ordinea lucrurilor, în logică și în știință.“ (Citat după R. Monk, Bertrand Russellă, p. 139.) Deprinderea oamenilor de a supune ceea ce 374 GÂNDITORUL SINGURATIC sunt înclinați să creadă examenului critic sever al rațiunii era apreciată de Russell ca având o însemnătate capitală pentru construirea unei lumi mai bune: „Obiceiul de a ne întemeia convingerile pe probe și de a le acorda doar gradul de certitudine pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de contradicții, este raționalist, iluminist, călăuzit de doctrina socialismului utopic. El visează întronarea rațiunii, desființarea privilegiilor, comunizarea bunurilor, optează pentru republică și cultivă iluzia unei frății universale. Susține necesitatea emancipării sociale și economice a țărănimii, dar, în același timp, se înclină în fața proprietății. Respectă familia și, de asemenea, religia, a căror desființare o ceruse înainte. După un timp, ajunge să combată socialismul, adoptând, nu fără un ton agresiv, atitudini naționaliste. Mai consecvent este ideologul în convingerile lui literare. Sedus de concepția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
reprezentând pentru o foarte lungă perioadă istorică mai degrabă o masă de manevră manipulată de diferite forme autocratice, în care structurile religioase s-au îmbinat cu cele militare și politice, sprijinindu-se reciproc. Această tradiție obscurantistă a relațiilor sociale europene, înclinată către scindare, a fost de natură a genera resentimente populare, acestea fiind cultivate de regimurile tiranice, care au legitimat impostura, exact pentru a-și asigura un control cât mai ferm asupra maselor. De abia după cel de-al Doilea Război
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
non-verbal: Tonul vocii (viu, si nu plictisit) Expresia feței (a arăta interes, a încuraja vorbirea prin mimică) Gesturile (a da din cap în semn de acord etc.) Contactul vizual (a privi în ochi interlocutorul) Poziția (a sta cu fața la interlocutor, puțin înclinat spre el) Rezumă cele mai importante gânduri si simțăminte Nu întrerupe Abține-te să oferi sfaturi Nu începe a povesti despre situații similare prin care ai trecut si tu Încearcă să fii empatic, plasându-te în locul vorbitorului si încercând să
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
redusă de a păstra sângele în teritoriul venos se datorează numai efectului vasoconstrictor al AGII sau este datorat și unui defect tisular de complianță a peretelui vascular venos? Răspunsul nu este cunoscut încă, dar se pare că unii autori (14) înclină să creadă că există un defect structural al peretelui venos care ar explica reducerea capacității de rezervor. Acest element poate fi credibil în contextul în care ADPKD: este o maladie multisistemică, cu afectare dovedită pluriviscerală, cu afectare dovedită a peretelui
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană. Tălmăcirile sale reușesc să reconstituie, îndeosebi în formă condensata a robaiului, rafinamentele unei poezii de înaltă tensiune emoțională. O preocupare specială a arătat S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
Directoratul (1795-1799), a deschis "epoca napoleoniană" și "lupta pentru Europa". Prusia și Austria vor eșua lamentabil în încercarea lor de a se implica prin forță în problemele interne ale Franței, declanșând riposta armatelor Revoluției. În fața repetatelor victorii, puterile europene se înclinau pe rând în fața lui Napoleon. Relațiile dintre Prusia și Franța nu s-au schimbat decât după Marengo, cea dintâi înțelegând să nu mai mențină starea de război cu francezii. Regele Prusiei a ieșit din statu quo, oferindu-se să medieze
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Sarajevo 467. Autor a fost studentul Gavrilo Princip, membru al unei societăți secrete legate de mișcarea naționalistă iugoslavă. Guvernul de la Belgrad nu avea, cu siguranță, nici un amestec, dar câțiva ofițeri sârbi au participat la pregătirea atentatului 468. Deși împăratul Franz-Joseph înclina spre prudență 469, guvernul și Statul-major al armatei de la Viena estimau că era momentul de a folosi atentatul ca pretext pentru a rezolva definitiv problemele cu Serbia. Obținând sprijinul Germaniei 470 prin acordul împăratului Wilhelm al II-lea (5 iulie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
promovată printr-o armată pătrunsă de "spiritul german". Un spirit care vedea în ideile Revoluției franceze un atentat la valorile democrației, o invitație la dezordine. După începerea războiului, împăratul juca în Germania un rol total nesemnificativ, iar cancelarii slabi se înclinau în fața comandamentului suprem al armatei, al cărui creier era generalul Erich Ludendorff. Mareșalul Paul von Hindenburg, care purta titlul de șef al armatelor, juca un rol secundar. "Războiul scurt" a fost doar o iluzie 481. În august 1914 au fost
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rang de doctrină. "Practic, toate valorile sînt puse sub semnul întrebării" (V.N.). Centrul axiologic nu mai funcționează. Opt: "Conștiința de sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea la îndoială a trecutului și memoriei în principal cu ajutorul ironiei și parodiei. Continuitatea este anulată. Istoria nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ele: doar justificarea acestei ostilități variază de-a lungul secolelor, putînd fi de natură religioasă, filozofică, ideologică, socio-economică sau de alt fel. Aproape inevitabil, cei care studiază literatura sînt obligați să aleagă o tabără sau alta. Motivele pentru care sînt înclinat s-o aleg pe prima, și nu pe cea de-a doua, sînt următoarele: în primul rînd, cred că e un lucru îndeobște constatat de omul de știință, de filozof sau de cărturarul umanist că forma e un fenomen care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de investigare decât cea de „nivel de trai”, abordând deopotrivă calitatea mediului înconjurător, calitatea condițiilor de muncă, a condițiilor de locuit, starea demografică, starea de sănătate, instruirea și nivelul de educație și cultură și condițiile mediului sociopolitic. În general cercetătorii înclină să definească nivelul de trai prin elementele cuantificabile ale vieții. Premisa teoretică a modului de abordare a problematicii calității vieții se bazează pe următoarele considerente: − oamenii se deosebesc fundamental între ei din punct de vedere al nevoilor și al priorităților
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]