8,755 matches
-
de viu” duce o viață goală, evitând realitatea prin catalepsia sa, dar și prin fanteziile și viziunile sale și prin obsesia față de moarte. El se schimbă totuși, dar numai după ce teama sa cea mai mare s-a realizat. Scriind despre „Îngropat de viu”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire "„nu e construită numai pe o obsesie, ci și pe dorința de a pătrunde în tărâmuri necunoscute, interzise. Adâncind această intrare, el s-a apropiat de romanticii târzii, care se aseamănă
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
ăzbunarea mortală a naratorului pe un prieten de care crede că a fost insultat. Ca în mai multe dintre povestirile lui Poe și în conformitate cu fascinația oamenilor din secolul al XIX-lea față de acest subiect, narațiunea se învârte în jurul unei persoane îngropate de vie, în acest caz, prin zidire. Ca și în „Pisica neagră” și „Inima care-și spune taina”, Poe narează povestea din punctul de vedere al ucigașului. Montresor povestește o întâmplare din ziua în care s-a răzbunat pe Fortunato
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
răzbunată dacă osânda îl lovește pe cel ce se răzbună. Și tot neplătită rămâne jignirea dacă răzbunătorul nu știe să-l facă pe cel ce l-a jignit să-i simtă răzbunarea”. După ce Fortunato este înlănțuit de perete și aproape îngropat de viu, Montresor își bate pur și simplu joc de el și îl imită, mai degrabă decât să-i dezvăluie lui Fortunato motivele răzbunării sale. Montresor ar putea să nu fi fost complet sigur de natura exactă a insultelor pe
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
o sugestie că, din moment ce numele Montresor și Fortunato sunt puse în opoziție unul față de celălalt, există o identificare psihologică reciprocă între victimă și călău. Această identificare reciprocă este sugerată în continuare atunci când se ia în considerare faptul că Montresor îl îngroapă pe Fortunato în catacombele familiei Montresor, mai degrabă decât să scape de el în altă parte din oraș în mijlocul haosului cauzat de carnaval. Convergența dintre cele două personaje este evidențiată în simbolismul stemei familiei Montresor - piciorul care strivește un șarpe
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
cunoscător de vinuri nu ar proba niciodată un vin atunci când se află în stare de ebrietate și îl descrie pe Fortunato ca pe un alcoolic. Cecil sugerează, de asemenea, că unii oameni ar putea simți că Fortunato merita să fie îngropat de viu pentru că irosește o sticlă de vin fin. Poe s-ar fi priceput la lucrări de zidărie ca urmare a unei experiențe personale. O mare perioadă din viața lui Poe este lipsită de detalii biografice semnificative, inclusiv perioada de după
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
de ucidere a lui Fortunato provine din teama de înmormântare de viu. În perioada în care a fost scrisă această povestire unor sicrie li s-au atașat metode de alertare în exterior în cazul în care cineva ar fi fost îngropat de viu. Elemente precum clopoțele legate de membrele unui cadavru pentru a semnala în exterior nu au fost mai puțin frecvente. Această temă este evidentă atunci când observăm costumul de bufon al lui Fortunato cu clopote la pălărie și situația lui
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
precum clopoțele legate de membrele unui cadavru pentru a semnala în exterior nu au fost mai puțin frecvente. Această temă este evidentă atunci când observăm costumul de bufon al lui Fortunato cu clopote la pălărie și situația lui de a fi îngropat de viu în catacombe.
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
ai domniei au fost marcați de conflictele dintre numeroșii fii ai săi (numărul acestora variînd între 11 și 20). Țara fiind divizată în mai multe cnezate, Harald l-a numit rege suprem, pe fiul său preferat Eirik. Harald a fost îngropat sub o movilă la Haugar, în stâmtoarea Karmsund, în apropierea bisericii din Haugesund, o zonă care mai târziu avea să se numească orașul Haugesund. Zona din apropiere, Karmsund, a fost locul tradițional de înmormântare a mai multor domnitori norvegieni. În timp ce
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
de vegetație care o înconjoară. Roderick îl informează mai târziu pe narator că sora lui a murit și insistă ca ea să fie înmormântată timp de două săptămâni într-o criptă (mormânt de familie) aflată în casă înainte de a fi îngropată definitiv. Naratorul îl ajută pe Roderick să pună trupul în mormânt și observă că Madeline are obrajii roz, așa cum au unele persoane după moarte. Ei o închid acolo, dar în săptămâna următoare Roderick și naratorul simt o stare de agitație
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
care cade de pe perete, o reverberație metalică și goală poate fi auzită. Roderick devine tot mai isteric și exclamă în cele din urmă că aceste sunete sunt făcute de sora lui, care era, de fapt, în viață, atunci când a fost îngropată și că Roderick știa că ea era în viață. Ușa dormitorului este apoi suflată ca de un vânt pentru a dezvălui faptul că în spatele ei se afla Madeline. Femeia se prăbușește greoi peste fratele ei și amândoi cad morți pe
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
sau chiar morală a lui Roderick. El este bolnav, se sugerează, pentru că el "se așteaptă" să fie bolnav ca urmare a trecutului de boală al familiei sale și este, prin urmare, în esență, un ipohondru. În mod similar, el își îngroapă sora încă în viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
pentru că el "se așteaptă" să fie bolnav ca urmare a trecutului de boală al familiei sale și este, prin urmare, în esență, un ipohondru. În mod similar, el își îngroapă sora încă în viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul îl prezintă cititorului, descris în chip umanizat: ferestrele sale sunt descrise
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
în "Blackwood's Magazine" în 1828 ca „The Robber's Tower”, ar fi putut servi ca sursă de inspirație potrivit lui Arno Schmidt și Thomas Hansen. Existența unor elemente comune, cum ar fi o femeie tânără cu teama de a fi îngropată de vie înmormântată într-un mormânt aflat chiar sub camera protagonistului, instrumente cu coarde și fratele geamăn supraviețuitor al fetei îngropate, au determinat-o pe Diane Hoeveler să identifice dovezi textuale ale folosirii de către Poe a acestei povestiri și să
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Washington Street la sud-est, Avery Street la sud și Winter Street la nord. Casa a fost construită în 1684 și a fost dărâmată în 1830. Potrivit altor informații, un marinar și tânăra soție a bătrânului proprietar au fost prinși și îngropați în locul lor de întâlnire de către soțul ei. Când Casa Usher s-a prăbușit în 1830, cele două cadavre au fost găsite îmbrățișate într-o cavitate a pivniței. O altă sursă de inspirație poate fi un cuplu real cu numele de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
să moară odată cu ei. Când Madeline cade într-o catalepsie mortală, fratele ei (care știe că ea este încă în viață) se grăbește să o depună în cripta familiei. Când se trezește, Madeline înnebunește ca urmare a faptului că fusese îngropată de vie și scapă, având accente puternice de nebunie. Ea se confruntă cu fratele ei și începe să-l sugrume. Dintr-o dată, casa, deja în flăcări din cauza căderii unei lumânări aprinse, începe să se prăbușească și naratorul fuge, în timp ce Roderick
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Chronicon Abbatiae de Evesham" sau "Cronica Evesham", a fost înmormântată la Biserica Sfânta Treime din Evesham, care nu mai există. Conform relatării Dicționarul Oxford de Biografie Națională; „Nu există niciun motiv să de îndoim de faptul că ea a fost îngropată alături de soțul ei la Coventry, în ciuda afirmației din cronica Evesham că ea se află îngropată la Sfânta Treime, Evesham.” Dugdale (1656) spune că o ferestră cu reprezentarea lui Leofric și a Godivei a fost plasată în Biserica Sfânta Treime, în
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
Evesham, care nu mai există. Conform relatării Dicționarul Oxford de Biografie Națională; „Nu există niciun motiv să de îndoim de faptul că ea a fost îngropată alături de soțul ei la Coventry, în ciuda afirmației din cronica Evesham că ea se află îngropată la Sfânta Treime, Evesham.” Dugdale (1656) spune că o ferestră cu reprezentarea lui Leofric și a Godivei a fost plasată în Biserica Sfânta Treime, în Coventry, în timpul lui Richard al II-lea. Potrivit legendei, Godivei i s-a făcut milă
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
în flancul de apus al Muntelui Templului. Această porțiune este mărginită actualmente de esplanada Zidului care este în mare parte, un loc de rugăciune și reculegere. Totuși, cea mai mare parte din Zidul de apus (lungă de 488 metri) este îngropată și se întinde în spatele structurilor rezidențiale construite de-a lungul său.În afara „Zidului plângerii”, alte sectoare vizibile ale zidului vestic includ partea lui de sud, care măsoară aproximativ 80 de metri lungime și o altă porțiune mai mică, cunoscută dca
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
gunoi. Un om în vârstă sa apropiat de rege spunând „O să îți spun unde este Templul, dar vreau ca tu să juri că ne vei lăsa Zidul de Vest nouă”. După ce a promis, regelui i-a fost arătat unde erau îngropate ruinele. Regele a ordonat ca locul să fie curățat și să fie „construită o magnifică moschee și evreilor să le fie lăsat Zidul de Vest, care se adunau acolo pentru a se ruga”. Helo a mai scris de asemenea că
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
află o prelungire a Dealului Ofel, din care se ramifică colina Orașului lui David. Ca urmare a construcției esplanadei Muntelui Templului în secolul I î.e.n. în vremea regelui Irod, traseul topografic originar al muntelui a dispărut aproape cu desăvârșire, fiind „îngropat” dedesubtul ei și în spatele zidurilor de susținere zidite de Irod. Marea esplanadă pătrunde dincolo de limitele muntelui topografic, și se sprijină și pe Muntele Sion în sud-vest, și pe lanțul Beit Zeta la nord. Înălțimea esplanadei în raport cu nivelul solului atinge 50
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de nespus și negrăit ! 12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neștiind. 13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif. 14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc ! 15. Întreaga făptură Recunoaște-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ și-n
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul. 20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greșeală m-ai scăpat. 22. S-a schimbat făptura Prin a Tale
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?” 29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolțește-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toți urmașii lui Adam. 30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Și-ntr-a morții noapte
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
prin viața Ta, Și mă înnoiești și mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se. 46.Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deși Te-ai
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum. 52. Văzând mielușeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga și-ndemna Ca și turma să se tânguie cu ea. 53. În mormânt de Te-ngropi, Și în iad de pogori, Dar mormintele, lisuse, le-ai deșertat Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit. 54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat Și la slava Tatălui i-
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]