8,709 matches
-
și lumea merge mai departe. Grădină este una dintre temele regăsite constant, încă din primii ani, în creația Teodorei Stendl. La început au fost Grădinile Florichi, aflate la Constantă, cele care coborau întotdeauna spre mare, invingind în lupta pentru supraviețuire țărmul neprietenos. Au urmat apoi descoperiri extraordinare. Călătorind, ea a cunoscut grădinile italiene, așa cum le aflăm în seria de lucrări intitulată Grădinile Bomarzo, imaginea fanteziilor artistice ale familiei Orsini, realizare a artei secolului al XVll-lea. Au urmat apoi Grădinile Secrete, intilnite
Teodora Stendl () [Corola-website/Science/317221_a_318550]
-
Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent, aceasta este recunoscută ca lăstun european, dar cu ușoare abateri de la structura fizică a acestuia. Constituția corpului nu se deosebește de cea a celorlalți reprezentanți ai familiei: corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată, cap ușor
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
în bazinul râului Obi, 70° lat.N în bazinul râului Enisei, 72° lat.N în bazinul râului Anabar, 71° lat.N în bazinul râului Lena, 70° lat.N în bazinul râului Alazeia și 69° lat.N în bazinul Kolîmei. Pe țărmul pacific este întâlnit până la cursul mijlociu al râului Anadîr și litoralul nordic al Mării Ohotsk. Limita sudică a arealului trece prin Siria, Iraq, sudul Iranului, sudul Afganistanului și munții Atlas. În sălbăticie lăstunul de casă își face cuib de regulă
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
fost ocupat de Grigore II din Cipru (1283-1289). Bekkos,destituit, a pornit o campanie de propagandă împotriva noului cap al bisericii. Întrucât Ioan era mult mai cultivat decât Grigore, el a izbutit să-l învinuiască pe hulpavul chit, ridicat de la țărmurile Ciprului de ignoranță și acesta, de rușine, a părăsit cathedra. Noul Patriarh, Athanasios I (1289-1293 și 1303-1309), s-a dovedit a fi excesiv de sever. El i-a trimis în eparhiile lor pe toți episcopii de provincie, care se delectau cu
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
suzeranitatea uniunii polonezo-lituaniene, aceasta era făcută responsabilă pentru raidurile căzăcești. De asemenea, tătarii, care erau sub suzeranitatea otomană, lansau raiduri în special în zonele de sud ale Uniunii polono-lituaniene. Pirații cazaci executau raiduri de jaf în porturile orașelor bogate de pe țărmul otoman al Mării Negre, aflate la doar două zile de navigație de vărsarea Niprului. În două rânduri, în 1615 și 1625, cazacii au reușit să atace Istambulul, forțându-l pe sultan să fugă din palatul imperial. Mai multe tratate turco-polone au
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
în timpul războiului cu turcii din 1787-1792 prin distribuirea de pământuri în Kuban, unde au migrat în 1792. În 1828, Siciul Dunării a încetat să mai existe, după ce împăratul Nicolae I i-a amnistiat pe cazaci și i-a colonizat pe țărmul nordic al Azovului, între Berdiansk și Mariupol, unde s-a format o nouă armată. Cazacii din Kuban au fost credincioși Imperiului Rus până la Revoluția din Octombrie. Descendenții lor întreprind în zilele noastre activități care să ducă al reînvierea tradițiilor lor
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
li se cedeze, pentru construirea unor fortificații noi, colina de după zidul dinspre nord al Constantinopolului. Cantacuzino, care zăcea bolnav la Didymotika, le-a transmis refuzul său. Atunci, locuitorii Galatei au ocupat terenul litigios, au ars casele și magaziile grecilor de pe țărmul Cornului de Aur, iar în golf au nimicit șantierul naval și cele câteva corăbii de război vetuste, care purtau numele mândru de flote romee. Întorcându-se în capitală, împăratul a convocat o adunare a celor mai de vază cetățeni și
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
care Ioan Cantacuzino, fără a fi, în realitate, un turcofil, îi recruta ca parteneri militari, între timp, ieșiseră de sub autoritatea lui efemeră și începuseră să pună stăpânire pe pământurile Bizanțului. Încă în anul 1352, ei au cucerit cetatea Tzympe, pe țărmul european al Dardanelelor. Doi ani mai târziu, un cutremur de pământ a distrus orașul Gallipoli. Locuitorii și garnizoana au fugit, iar casele lor, rămase pustii, au fost ocupate de turci, pe care i-a trecut în grabă peste strâmtoare fiul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
reia atacurile tradiționale împotriva Imperiului Otoman, atacuri care le aduceau câștiguri importante. Pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman îi oprea să reia activitățile piraterești. (În primele decenii ale secolului al XVII-lea, cazacii au efectuat raiduri împotriva orașelor otomane de pe țărmul Mării Negre aproape în fiecare an). Această răscoală a cazacilor s-ar fi putut stinge la fel precum alte rebeliuni ale lor, precum răscoala din 1637-1638 de exemplu, dar diferența a fost făcută de geniul lui Hmelnițki. Bogdan Hmelnițki, (care participase
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
publicată memoriile de călătorie din Rusia ale lui Adam Olearius, care au fost traduse în mai multe Cele mai multe informații au fost însă furnizate de negustorii englezi și olandezi. Unul dintre aceștia, Richard Chancellor, a călătorit în 1553 din patrie până pe țărmul Mării Albe, după care și-a continuat drumul pe uscat spre Moscova. La reîntoarcerea în Anglia el a fondat Muscovy Company împreună cu Sebastian Cabot, Hugh Willoughby și alți câțiva neguțători londonezi. Ivan cel Groaznic s-a folosit de serviciile acestor
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
armistițiul și să-l atace pe Murad II, care nu se aștepta la așa ceva. Ioan VIII a refuzat să-i sprijine fățiș pe sperjuri, deși aceștia, bineînțeles, acționau în interesul lui. Într-o zi friguroasă, la 10 noiembrie 1444, pe țărmul Mării Negre, în apropiere de Varna, creștinii au suferit una dintre cele mai grele înfrângeri din secolul XV, în bună măsură, din cauza impulsivității lui Vladislav III. Armata lor a fost nimicită, Cesarini a căzut în luptă, regele-de asemenea. Știrea despre dezastrul
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
cu britanicii. În prealabil, Pavelić trebuia expediat, în exil, în Elveția. Autoritatea lui Pavelić se diminuează treptat, el controlând în iarna anului 1943-1944, după capitularea Italiei, doar un teritoriu de 150 km în jurul Zagrebului. Ocupația germană s-a extins până la țărmurile Dalmației. De teamă, își exercită autoritatea prin teroare și nu poate stăpâni abuzurile propriei sale poliții secrete. Pavelić trimite emisari la cartierele generale britanic și american, cu scopul de a încerca salvarea statului croat, dar nu primește nici un răspuns. În
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
el tronul Rusiei și să convertească țara la catolicism. Aceste decizii au făcut să crească sentimentele antipoloneze și anticatolice în rândul rușilor. În același timp, decizia poloneză nu a fost nici pe placul suedezilor, care au declanșat războiul pentru controlul țărmului baltic și l-au sprijinit pe propriul lor pretendent la tronul Rusiei, cel de-al treilea impostor „Dimitrie”. Rusia era din nou într-o situație vecină cu dezastrul. La conducerea țării nu se afla un lider legitim. Facțiunile boierești se
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
loc în apele de suprafață sau chiar pe plajă. Femela depune 200 - 300 de ouă în nisipul plajei. Xiphosurile ajung la maturitate la vârsta de 3 ani. Xiphosurile trăiesc în mările tropicale și subtropicale. Ele se întâlnesc în Oceanul Atlantic, pe țărmurile Americii de Nord și centrale și în arhipelagul Malayez, lângă peninsula Indochina, insulele Filipine și Japoneze. Trăiesc la adâncimea de 3 - 10 m. Cel mai cunoscut reprezentant al xifosurelor este Limulus polyphemus - specie răspândita în regiunile de coastă ale Oceanului Atlantic și Mării
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
de 3 - 10 m. Cel mai cunoscut reprezentant al xifosurelor este Limulus polyphemus - specie răspândita în regiunile de coastă ale Oceanului Atlantic și Mării Caraibelor ale Americii de Nord, care atinge până la 60 cm lungime. Crabii potcoavă sunt animle marine, bentonice, venind pe țărm doar pentru a depune ouăle. Trăiesc la adâncimi cuprinse între 10 - 40 m. Se hrănesc cu diverese nevertebrate: moluște bivaleve, polichete, nemerteni.
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
de persoane. Economia insulei se bazează pe agricultură, exploatarea și prelucrarea zăcămintelor de calcar și marmură, o componentă importantă a economiei insulare o reprezintă turismul, insula având mai multe stațiuni turistice. Reședința administrativă a insulei este orașul Supetar aflat pe țărmul nordic. Insula Brač se află în Marea Adriatică la sud de Split și la vest de Omiš. Având o formă aproximativ lenticulară, lungimea insulei este de 40 km, cea mai mare lățime a sa fiind de 12 km, perimetrul total al
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
nordic. Insula Brač se află în Marea Adriatică la sud de Split și la vest de Omiš. Având o formă aproximativ lenticulară, lungimea insulei este de 40 km, cea mai mare lățime a sa fiind de 12 km, perimetrul total al țărmului este de 180,613 km. Insula se învecinează la nord-vest cu insula Šolta separate prin strâmtoarea Brač-Split, la nord și nord-est insula Brač se învecinează cu țărmul continental, fiind separată de acesta prin canalul Split respectiv canalul Brač (adâncime maximă
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
cea mai mare lățime a sa fiind de 12 km, perimetrul total al țărmului este de 180,613 km. Insula se învecinează la nord-vest cu insula Šolta separate prin strâmtoarea Brač-Split, la nord și nord-est insula Brač se învecinează cu țărmul continental, fiind separată de acesta prin canalul Split respectiv canalul Brač (adâncime maximă de 78 m) cu o lățime cuprinsă între 6 și 13 km. La sud, despărțită prin canalul Hvar (adâncime maximă de 91 m ) se învecinează cu insula
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
maximă de 78 m) cu o lățime cuprinsă între 6 și 13 km. La sud, despărțită prin canalul Hvar (adâncime maximă de 91 m ) se învecinează cu insula Hvar, iar la mare distanță, în direcția sud-vest se află insula Vis. Țărmul insulei este în general uniform, fiind brăzdat pe alocuri de vărsarea în mare a unor pârâuri cu debite mici, care în perioada verii sunt secate de cele mai multe ori. Un număr mai mare de golfuri și peninsule se găsesc pe coasta
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
cele mai multe ori. Un număr mai mare de golfuri și peninsule se găsesc pe coasta vestică. Relieful dominant al insulei Brač este muntos, lanțul munților având o orientare longitudinală cu direcția est-vest. Axul lanțului muntos se găsește la 3-4 kilometri de țărmul sudic fiind aproximativ paralel cu acesta, munții au pantă abruptă spre litoral, pe alocuri puternic accidentat, prezentând falii aproape verticale ce pot atinge înățimi de până la 200m. La nord de axul lanțului muntos, există un mic podiș care continuă cu
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
pantă abruptă spre litoral, pe alocuri puternic accidentat, prezentând falii aproape verticale ce pot atinge înățimi de până la 200m. La nord de axul lanțului muntos, există un mic podiș care continuă cu dealuri ce coboară într-o pantă lină spre țărmul nordic, formând mici depresiuni pe firul unor prâuri. Acesată zonă a insulei este regiunea cea mai favorabilă practicării agriculturii, viticulturii și pomiculturii. Vârful cel mai înalt al lanțului muntos este Vf. Vidova Gora, aflat în centrul lanțului cu o înălțime
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
și evoluția geologică a ținut până la începutul holocenului. Compoziția minerală a diverselor straturi este una caracterisică erei cretacice, fiind formată în proporție dominantă de roci sedimentare calcaroase, printre care dolomitul, dar și roci de metamorfoză precum marmura. În zonele adiacente țărmului pot fi întâlnite diverse specii de gresii, iar în regiunile colinare din nordul insulei sunt prezente importante depozite de argile, tot aici se găsesc mari zăcăminte de calcar de calitate superioară ce se exploatează de secole din cariere aflate foarte
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
fi întâlnite diverse specii de gresii, iar în regiunile colinare din nordul insulei sunt prezente importante depozite de argile, tot aici se găsesc mari zăcăminte de calcar de calitate superioară ce se exploatează de secole din cariere aflate foarte aproape de țărm. Morfologia reliefului și solului insulei este rezultatul acțiunii concurente ale activității tectonice și eroziunii eoliene și pluviale. Solul fertil care acoperă formațiunile de relief ale insulei are un strat relativ subțire cu o compoziție preponderent nisipos sau calcaros, existând zone
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
principalele obiective militaro-politice ale perioadei de către guvernul central rus. triburile din regiunile nordice ale lanțului caucazian au opus o rezistență îndârjită și de lungă durată încercărilor ruse de cucerire. Principalii inamici ai trupelor ruse au fost adîgii în vest, spre țărmurile Mării Negre, și triburile montane din Caucaz, care erau unite în statul militaro-teocratic islamic condus de Imam Șamil (Imamatul Caucazului format pe teritoriul actual al Ceceniei și Daghestanului). În primul stadiu al Războiului Caucazului a coincis cu războiul ruso-persandin 1826 - 1828
Războiul Caucazului () [Corola-website/Science/318180_a_319509]
-
Raionului Cetății-Albe, și deși este un liman maritim, nu comunică cu marea deoarece grindul său de 18 km lungime nu are portiță. Se întinde de-a lungul mării pe 17 km, fiind singurul liman basarabean paralel și nu perpendicular cu țărmul. Lățimea medie este de 1.5 km, adâncimea maximă de 2.4 m, suprafața de 30 km². Salinitatea sa este extrem de variabilă (între 2 și 32‰) deoarece bazinul de evaporare naturală concentrează sărurile, dar canalele artificiale săpate pentru a-l
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]