8,731 matches
-
Adrian Timofte, artist amator în timpul liber, interpretul unui rol în spectacolul de teatru „Puterea dragostei" de Ion Băieșu. În afară de alți prozatori prof. Georgeta Anghel și Ion Maftei, de exemplu, foaia Bârladul cultural cuprinde poezii semnate: Horia Graur (Dor), Veronica Penea (Țărm de baladă), George Grindină (Pentru bărbații de pe corăbiile muncii" și „Sunt fiul acestei fântâni"), Doina Diaconu (Statornicie). * Brazdă nouă Brazdă Nouă a apărut în anul 1920, ca organ al Partidului Naționalist Democrat din Județul Tutova și a servit când pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să credem că s-a născut în Porto în 1887, se hrănește dintr-un amestec subtil de epicurism și de stoicism: "Egal mie aștept ceea ce nu cunosc/ Viitorul, al meu și al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară. Ricardo Reis aparține tradiției greco-romane. Calmului poetic al lui Reis i se opune frenezia excesivă a poeziei lui Alvaro de Campos, inginer naval
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acestei lumi / O poți șterge cu un singur vers” (Un singur vers). Demnă de interes este lirica erotică a lui S., al cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
în linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Prizonier în deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
despre rouă, VTRA, 1996, 10; Ștefan Melancu, Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL, 1999, 50; Dorina Bohanțov, Resuscitarea romantismului, RL, 2000, 40. A. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul himerei”, „Observator” (München), 1998, octombrie-noiembrie; Nae Antonescu, Profil - Grigore Scarlat, „Discobolul”, 1999, 19-20; Alex. Ștefănescu, Scriitorul exilat la Târgu Jiu, RL, 1999, 50; Dorina Bohanțov, Resuscitarea romantismului, RL, 2000, 40. A. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
marea, ce doar se lăsa ghicită în liniștea nopții, un mongolfiera 64 minuscul, cu o lumânare aprinsă, ca o speranță, ca o chemare. Diminețile... Și în relația cu marea eram acasă. Că mi se întâmplase să aștept pe câte un țărm un rezultat la vreun examen sau doar o veste oarecare, că mă îndrăgostisem sau că, dimpotrivă, aruncasem în ape doruri apuse, ceva se găsise totdeauna să ne apropie, pe mine și marea, și multe din amintirile mele aveau miros de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în jurul Isolei Bella, în timp ce o priveam ore întregi de sus, de pe terasa hotelului, și probabil că atunci mi s-a năzărit, tot uitându-mă cum se lasă descoperit în timpul zilei, din ce în ce mai mult, peticul subțire de nisip care lega insulița de țărm, că e păcat să vii în Sicilia fără să fii îndrăgostit, că numai purtând cu tine o astfel de stare poți înțelege tot ce are de zis colțul ăsta de lume. Pe plaja de la Il barcaiolo 66, unde ziua știai
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și praf cenușiu, ci credința că de acolo începe un alt teritoriu pe ale cărui reguli ar fi bine să le cunoști înainte de a te încumeta să le încalci. Nicăieri liniștea nu e mai liniște ca la Stromboli. Privesc pe țărm un pescar mai bătrân ca vulcanul, dar nu o fac pentru multă vreme, că nu pot rezista apei pe fundul căreia, de atâta liniște, pietrele negre se aud cum șoptesc. Prietenia mea cu vulcanii cred că a început într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
s-a dovedit a fi o mare grupare eterogenă de teritorii vasale, fără legătură între ele. Doar două state depindeau direct de împărat: marele ducat Berg, administrat de Napoleon după plecarea lui Murat, și regatul Westfaliei, lipsit în 1810 de țărmurile sale de la Marea Nordului. În cel din urmă, introducerea sistemului napoleonian a fost complet, constituind pentru Germania un fel de "stat model". Nobilimea era nemulțumită din cauza pierderii privilegiilor, dar se consola acceptând funcții și onoruri. Burghezia a fost, ca și în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
internațională de limitare a înarmărilor (1899) -, pe care o va "torpila". Îndepărtarea lui Bismarck din viața politică, dând curs noii politici europene a Germaniei, va determina și apropierea dintre Franța și Rusia. Ca urmare, în vestul îndepărtat al Europei, la țărmul Atlanticului, se va naște cea de-a doua coaliție. Ea se baza pe acordurile bilaterale încheiate între Franța și Rusia, pe de o parte, și dintre Anglia și Franța, pe de altă parte 457. Alianța franco-rusă s-a încheiat în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ilegale. În general, structurile traficanților de droguri au un pronunțat caracter transnațional, iar părți din profit sunt adeseori investite în alte activități ilegale, inclusiv în finanțarea unor acțiuni teroriste. Una dintre consecințe a fost lansarea unei mari campanii, pe ambele țărmuri ale Atlanticului, pentru detectarea și oprirea fluxurilor de bani din activități ilegale. Atenția cercetătorilor și mai ales a practicienilor s-a îndreptat și înspre grupurile infracționale transnaționale implicate în traficul de armament și materiale militare, în migrația ilegală și în
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
cenușiu, ca să definească atmosfera adecvată. În timpul nopții - dormea tot mai puțin, iar somnul Îi era o picoteală nesigură - decisese că doar cu tonuri reci putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul mării. O să Învăluie totul În lumina pe care timp de patru zile se străduise s-o reflecte În mlădierile apei pe plajă, cu tușe ușoare de alb de titan, aplicat cu mare puritate. Așa că a luat un borcan și a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și muzica navei cu turiști care, zi de zi, la același ceas, lingea țărmul. Fără să aibă nevoie de ceas, Andrés Faulques a știut că era ora unu. Vocea femeii suna ca de obicei, amplificată de instalația de megafoane de la bord; și a sunat și mai abitir când ambarcațiunea a ajuns În fața golfulețului, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nicicând scena În fața ochilor, În verdele gingaș al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate de-acum cu Încetișorul. Când zeii bătrâni și meschini, și consecințele lor, nu-l mai incomodează pe om cu dușmănii și favoruri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luminii ce reverbera pe pereții albi. Și-a pus ochelarii de soare și s-a Întors În port. Nici nu se gândea să recurgă la poliție. La postul local erau cinci agenți și un șef; uneori, făcându-și rondul pe țărm, urcau cu o mașină de teren negru cu alb până aproape de turn, iar pictorul de război Îi invita la o bere. În plus, soția șefului de la poliție picta În timpul liber; Faulques văzuse un ulei de-al ei În biroul soțului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frumoasă vedere, cu marea dincolo de șenal, Între felinarul de pe mol și stânci. Când cobora În sat, În căutare de materiale pentru pictură ori provizii, Îi plăcea să stea acolo În amurg, În vreme ce pe apa care se Înroșea de-a lungul țărmului se profilau siluetele pescarilor ce veneau rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să țină până la un punct situația sub control. Războiul se repliase la sud de Litani, mărginindu-se la incursiunile și bombardamentele partizanilor islamici Împotriva frontierei de nord a statului evreu și la represaliile israeliene. Merseseră cu taxiul de-a lungul țărmului, de la Beirut la Sidon și de acolo la Tir, unde ajunseseră Într-o zi mediteraneeană luminoasă și albastră, cu un soare orbitor, care aurea pietrele din portul vechi. Încă mai trăia prietenul lui Faulques, septuagenarul călugăr Georges, care, sedus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe centimetru pătrat. Markovic s-a Încruntat un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a așezat iar, a cerut altă bere și a privit bănuitor jur-Împrejur, temându-se ca nu cumva să vadă că Ivo Markovic se aținea pe-aproape, surâzând cu gura până la urechi. A continuat să privească marea și linia Îndepărtată a țărmului spre Capul Rău, În vreme ce Carmen Elsken se estompa molcom În gândurile lui. Soarele Începea să scapete, iar lumina intensă dădea obiectelor o claritate precisă de o mare frumusețe, aidoma hașururilor care, În loc să Întărească, luminau tonurile culorilor pe o imensă transparență
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
comparație, a exprimat-o foarte bine V. E. Mașek: “În vreme ce artistul amator navighează, cu mijloace rudimentare și improvizate, de-a lungul traseelor maritime tradiționale ale artei culte, atingînd, În căutarea performanței doar porturi intermediare, artistul naiv Își inventează traseul și țărmul spre care se Îndreaptă, locul unde ajunge fiind, pînă la el “terra incognita” ... În vreme ce, deci, din punct de vedere tehnic, amatorul Își Însușește rudimentele artei, copiind procedeele ei tradiționale sau noile forme ale diverselor stiluri moderne, artistul naiv vrea să
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
în săptămânalul „Icoana vremei”. O parte dintre versurile apărute prin reviste („Adevărul ilustrat”, „Icoana vremei”, „România muncitoare”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Viitorul social”, „Facla”) i-au fost adunate după moartea sa, datorată unei boli de inimă, în volumul Spre țărmul dreptăței (1907). A semnat și D. Azur, F. Crâng, Odin, N. Sorin. Post-mortem a fost ales membru de onoare al Academiei RPR (1948). Nu originalitatea face meritul poeziei lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
Sorin. Post-mortem a fost ales membru de onoare al Academiei RPR (1948). Nu originalitatea face meritul poeziei lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
retorizează suferința (Durere de mamă, Bordei și mormânt). Culoarea sentimentală a poeziei sociale, umanitara înfrățire cu neamurile lovite și cu categoriile năpăstuite (Tu, Moise, Prigonitul, Țiganii, Cor de robi) dau nota specifică a primului poet-muncitor din literatura română. SCRIERI: Spre țărmul dreptăței, pref. Al. Constantinescu, București, 1907; Spre țărmul dreptății. Poeziile unui muncitor, pref. Nicolae I. Lazu, București, 1945; Spre țărmul dreptății, îngr. Mihu Dragomir, pref. Maria Banuș, București, 1954; ed. pref. V. Moglescu, București, 1965. Repere bibliografice: Cristian Sârbu, Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
Culoarea sentimentală a poeziei sociale, umanitara înfrățire cu neamurile lovite și cu categoriile năpăstuite (Tu, Moise, Prigonitul, Țiganii, Cor de robi) dau nota specifică a primului poet-muncitor din literatura română. SCRIERI: Spre țărmul dreptăței, pref. Al. Constantinescu, București, 1907; Spre țărmul dreptății. Poeziile unui muncitor, pref. Nicolae I. Lazu, București, 1945; Spre țărmul dreptății, îngr. Mihu Dragomir, pref. Maria Banuș, București, 1954; ed. pref. V. Moglescu, București, 1965. Repere bibliografice: Cristian Sârbu, Dumitru Theodor Neculuță, București, 1940; I. Vitner, Viața și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]