KorAP: Find »[drukola/base=agendă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...330 331 332 ...443 >

11,054 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825

a fost văzut la premieră și apoi la party-ul de după. Debutul în lungmetraj al regizorului Tudor Giurgiu, inspirat de un roman (tot de debut) al Ceciliei Ștefănescu, este de fapt un film ce are prea puțin de-a face cu agenda politică sau politic-corectă a momentului. Având în vedere că este primul pe acest subiect în România, e de așteptat să fie respins de unii (mulți) și ACCEPT-at de alții (puțini), din aceleași motive. însă filmul nu vrea și bine face

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
în vedere că este primul pe acest subiect în România, e de așteptat să fie respins de unii (mulți) și ACCEPT-at de alții (puțini), din aceleași motive. însă filmul nu vrea și bine face că nu vrea să schimbe vreo agendă ; ca și Brokeback Mountain (cu care, inevitabil, va fi comparat), este o poveste de dragoste (și gelozie), doar că aici, colac peste pupăză, lesbianismului i se adaugă incestul... Cam prea mult pentru un film de numai 85 de minute, zic

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

închid caietul. Controlez din privire colțul cu echipamentul de protecția muncii, verific dacă stingătoarele de incendiu sînt pe poziție, apoi ies în curtea interioară, aranjîndu-mi din mers fularul la gît. Cînd ajung în birou va trebui să-mi notez în agendă "acord global" și "ventilatoare", altfel, prins cu treaba la stația de separare, s-ar putea să uit. Nu mi-ar fi deloc plăcut mîine, sau poimîine, cînd vreun muncitor m-ar întreba dacă am rezolvat ceva, să-mi dau seama

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
colectiv unit. Dacă există vreunul mai harnic, sau mai corect, îl dau ca exemplu în ședințele de sindicat sau de partid și îi înlesnesc obținerea unei categorii superioare de salarizare." Mă gîndesc să urc în birou, să-mi iau casca, agenda, să-mi pun ecusonul în piept, apoi să merg la separator, dar îmi amintesc că trebuie să-i caut pe cei de la construcții-montaj, așa că mai bine trec acum pe la separator, văd care-i situația și-apoi urc în birou și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc dosarele de pe raftul de jos în căutarea unui plic de ceai chinezesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda și mă uit la pagina cu ziua în curs: pe pagină scrie doar "construcții-montaj". Dar cu construcții-montaj am terminat-o pe ziua de azi, și-i abia ora nouă fără zece. Pînă la ora șaisprezece va trebui să-mi umplu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Păcat să nu-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom, ca un licăr de stea în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru București... Las agenda în palma întinsă a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
licăr de stea în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru București... Las agenda în palma întinsă a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana? Sărut mîinile! Vlădeanu te deranjează. Trebuie să mă ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să tune și să fulgere, iar eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi strigă că s-a săturat de onorat comenzi în afara contractelor, că la sfîrșitul trimestrului, dacă nu a onorat contractele încheiate anul trecut, ea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să tune și să fulgere, iar eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi strigă că s-a săturat de onorat comenzi în afara contractelor, că la sfîrșitul trimestrului, dacă nu a onorat contractele încheiate anul trecut, ea este penalizată, nicidecum eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fii bună și telefonează la depozit să-i încarce urgent marfa. Două tone! Treaba e foarte serioasă și nu pot să-ți vorbesc mai mult prin telefon. Mulțumesc, sărut mîinile! Închid telefonul înainte ca Liliana să mai zică ceva, iau agenda din mîna delegatei, îi dau comanda și o conduc pînă la lift. La etajul zece, a doua ușă pe stînga, îi spun. Mulțumesc, îmi surîde ea. Nu uita ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Liliana să mai zică ceva, iau agenda din mîna delegatei, îi dau comanda și o conduc pînă la lift. La etajul zece, a doua ușă pe stînga, îi spun. Mulțumesc, îmi surîde ea. Nu uita ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost de-o delegație. Am numărul ei de telefon... Bag agenda în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite cu sentimentul că am acolo o comoară. Poate chiar mîine sau poimîine, dacă montajul exterior va merge bine, vorbesc cu Don Șef să-mi aprobe o delegație la București. Voi pleca la minister

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Livia; ea este femeia gîndului meu intim și curat. Îmi pare rău pentru rătăcirea de-o clipă în fața femeii blonde! Voi rupe pagina cu numărul ei de telefon și-o voi arunca! Mă opresc pe marginea aleii, scot din buzunar agenda și-o deschid acolo unde-i creionul, dar nu văd nici un număr. Dau filele într-o parte și-n alta. Nimic. Doar notații de-ale mele. Revin la pagina zilei în curs, unde a stat creionul. Nici un număr. Atît: niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nebunesc; cineva care trece pe lîngă mine întoarce de cîteva ori capul. "Bine, îmi zic, dar de ce mi-a surîs încurajator?!..." Mă înfurii brusc și mă întorc spre pavilionul administrativ. Urc la etajul zece și intru în biroul Lilianei, cu agenda în mînă. Liliana stă cu telefonul la ureche, iar doamna blondă, așezată pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana. Gînd la gînd cu bucurie: tocmai te căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ureche, iar doamna blondă, așezată pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana. Gînd la gînd cu bucurie: tocmai te căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o întreb, punînd pe birou, în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone?! se miră Liliana. În depozit mai am doar cîteva kilograme, de-aceea te căutam. Mă uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se ridică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din cap dojenitor: Fir-ați voi! Aveți stoc de rezervă, iar eu nu am ce vinde. Nu te supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai ai ceva să-mi spui? Nu. Asta era. Bine. Iau agenda de pe birou, mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă, privind-o lung: Spuneți-mi, vă rog: în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Să-mi aduceți și tot ce-aveți legat de instalația de filamente. Da-da, răspund eu, rămînînd pe loc, în timp ce Marinescu a făcut deja cîțiva pași, coborînd treptele, cu capul plecat și cu palmele împreunate la spate, în care ține agenda. Sînt puțin furios, probabil de la întîmplarea cu doamna blondă, așa că nu am nici un chef să mă țin după coada lui Marinescu, să-i ascult din mers dispozițiile de lucru. Dacă are ceva de spus, învețe-se naibii să stea pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ori poate cade din avion. Don Șef, fac un semn a lehamite, ne aprindem paie-n cap pentru o sută șaisprezece lei. Faceți referat de penalizare, că nu uită el pînă se întoarce. Sînt sigur că și-a notat în agendă, să verifice cînd s-o întoarce... Don Șef cheamă secretara și-i cere un formular de penalizare, pe care îl completează cu numele meu și cu suma penalizată, apoi îl semnează. De ce-l penalizați, dom' inginer? întreabă secretara, trăgînd cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
plimb. Îl întîlnesc pe directorul economic, îl salut și-l întreb dacă știe pe unde e tovarășa Roman. Am fost împreună la un sfat tehnico-economic, îmi răspunde. Trebuie să sosească. Într-adevăr, peste cîteva minute, Brîndușa iese din lift, cu agenda și cîteva dosare în mîna stingă, în timp ce cu dreapta își aranjează din mers cîteva fire de păr, care i-au ieșit din pieptănătură. Are un mers cumpătat, de om preocupat intens de anumite probleme. Abia cînd ajunge lîngă ușa biroului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu aș formula altfel întrebarea: de ce are nevoie ca să pornească instalația? Întîi, să ne spună care este situația actuală a instalației și ce mai are de făcut, stabilește prim-secretarul. Ridic privirea și o rotesc în jur. Cei prezenți au agendele în față, deschise, cu creionul între pagini. Mă privesc toți. Chiar și Brîndușa. Dar mai ales ea! Are o privire clară și o poziție dreaptă, de femeie fermă, hotărîtă; aproape că nici nu clipește, atît de stăpînă pe sine poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
clarifice de ce sîntem aici. Explozia de astăzi este un accident, ori este urmarea nefastă a unei atitudini superficiale și ipocrite, deghizată în atitudine comunistă față de muncă?! Au amuțit cu toții, cu răsuflarea tăiată, încremeniți la jumătatea vreunui gest; privesc aiurea, spre agendele din fața lor, ori spre agendele celor de dincolo de masă. Doar prim-secretarul se uită lung la mine. Se pare că am dat-o în bară. Și aici, în această sală, în care sînt toți factorii de conducere ai combinatului, s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de astăzi este un accident, ori este urmarea nefastă a unei atitudini superficiale și ipocrite, deghizată în atitudine comunistă față de muncă?! Au amuțit cu toții, cu răsuflarea tăiată, încremeniți la jumătatea vreunui gest; privesc aiurea, spre agendele din fața lor, ori spre agendele celor de dincolo de masă. Doar prim-secretarul se uită lung la mine. Se pare că am dat-o în bară. Și aici, în această sală, în care sînt toți factorii de conducere ai combinatului, s-a întronat aceeași atmosferă ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
că am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel care voia să meargă pînă în pînzele albe, stă cu fruntea plecată, cu privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre notate acolo. Primind postul de șef de secție, salariul lui s-a mărit imediat cu cel puțin cîteva sute de lei, ca apoi să înceapă să crească încet și sigur, pînă pe la vreo patru mii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de minute, spun, uitîndu-mă la ceas. La ora douăzeci și două, separatorul va funcționa normal. Cîteva secunde, aproape un minut, vorbele mele au rămas neînțelese. Nimeni nu a reacționat în vreun un fel. Au continuat toți să se uite în agende ori aiurea. Un moment..., încearcă să se dumirească directorul general. Ce spuneați? La ora zece, la noapte, separatorul va funcționa, repet eu. Deci e-adevărat, arată directorul cu privirea spre Tamara, aveai soluția... Ți-a plăcut doar să faci așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]