12,606 matches
-
Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe un pat nemțesc de spital, între alți răniți, care priveau neclintit, de sub pături de culoarea feldgrau, în plafonul vopsit în alb. Unde mă aflu? gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alb. Unde mă aflu? gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden, Kameraden, încercară ei să comunice cu rănitul, despre care aflaseră, între timp, că nu e german, ci doar un amărăștean dintr-o armată aliată. Cu chiu, cu vai, Iuga a priceput că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de agitațiile țigăncii: Muierilor le e frică de nălucile șotioase, care se arată în casele pustii..., a fost sublinierea sa. Gigel-ciobanul nu reținuse și o addenda emisă de Kalia: muierilor le era și mai frică de medicul înveșmântat în alb, ca o stafie, bărbat școlit, dar neputincios în a cunoaște misterele nașterii, a cărui neștiință medicală socialistă se poticnise, evidențiindu-se, pe când încerca să nimerească luna, în care cumetrelor le fuseseră însămânțate lăuntrurile și măruntaiele. Vizavi de eșecurile doctorului legal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dispăruseră în perioada când impetuozitatea brutală a transformării socialiste a agriculturii le aneantizase pentru a face loc tractoarelor cu șenile, iar cuștile de ogari și cele pentru dulăii-barzoi fuseseră dezmembrate în grătare și grilaje pentru creșterea porcilor din rasa Marele alb. Din fumurile senioriale ale cocoanei fostului proprietar, coborâtor în linie dreaptă al fanarioților, și din belșugul vechiului conac în stil neoclasic, nu rămăseseră decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de recruți, ce fuseseră recluzionați în cazarmă, pe toată perioada de dinainte de depunerea jurământului militar. Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și de parașute cu imaginație bolnăvicioasă! conchise, pe loc, Vladimir. La întoarcerea acasă, în orașul natal, înveșmântat în albul zăpezii timpurii, pe parcursul unei dispute bahice de la restaurantul Miorița, avută cu Calaican, care-i reproșa, ca de obicei, faptul că nu se decide să pornească spre Țara Sfântă în hagialâc, Vladimir emisese părerea: Acum, referitor la nevastă-sa, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din sărite, cu maleta-diplomat strânsă la piept, trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se citește numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În interes de serviciu. Deși nu de ea Îmi păsa mie În primul rând, fiindcă eu mă dădeam la negru: mai aveam să-i spun Încă atât de multe! Iar el se dădea la blondă, iar ea se dădea la alb. Și albul eram eu, Îmbujoratul de Absolut, votcă și energizant, vorbindu-i lui Alexi despre o altă blondă și golind Înc-un pahar. Confuz? Mda... fiindcă n-ai fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de serviciu. Deși nu de ea Îmi păsa mie În primul rând, fiindcă eu mă dădeam la negru: mai aveam să-i spun Încă atât de multe! Iar el se dădea la blondă, iar ea se dădea la alb. Și albul eram eu, Îmbujoratul de Absolut, votcă și energizant, vorbindu-i lui Alexi despre o altă blondă și golind Înc-un pahar. Confuz? Mda... fiindcă n-ai fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai fi Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În adăposturile neîncălzite ale copiilor. Pentru acești copii năpăstuiți, o altă distracție, atestată În zona Podgoria de acest antropolog extrem care era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
antropolog extrem care era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe care o știe din totdeauna: funcționari grăbiți, slujnice venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își descrisese cu lux de amănunte dificilul raid efectuat pe o rută extrem de periculoasă, București Entebbe. În dimineața când s-au întâlnit la padoc pentru prima oara, Smaranda se manifestase cu vădită antipatie față de Marius. În timp ce strunea splendidul armăsar pursânge alb ce scormonea agitat pământul, rostise glacial cu ochi teribil de sarcastici: Domnule, nu știu când ați văzut pentru prima oară harnașamentul unui cal. Poate luni, cel mult câțiva ani. Din punctul meu de vedere consider că sunteți depășit în privința cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a exploziei se va propaga cu viteză amețitoare asemeni unui letal val tsunami care va pătrunde cu efecte devastatoare peste tot unde se afla stăpână umbra sinistră a vulturilor cu zvastica în gheare. V Chioșcul mic și cochet, vopsit în alb imaculat, ridicat într-o frumoasă armonie cu splendidul parc, era locul unde familia Marinescu lua vara câte o gustare și o cafea la adăpost de căldura toropitoare soarelui din lunile verii. Acum, sub cupola de lemn acoperită cu viță, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații, pornește fără grabă. Pe albul metalic al zăpezii, umbra lui alunecă lin ca într-o oglindă, "Nu e tocmai vremea potrivită pentru reușita misiunii din noaptea aceasta. Niște nori ar fi bineveniți. Ei, om trăi și om vedea." Căpitanul este deja în drum. Pare la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rana urâtă în urma căruia se căptușise cu cicatricea. Atunci nici prin cap nu-i trecuse că într-o zi va figura ca detaliu de recunoaștere într-o fișă a Gestapo-ului. Trece ușor cu degetele peste pleoape. În ultimul timp albul intens al zăpezii începuse să-i jeneze puternic ochii. Uneori, pete mari, negre, îi dansau haotic în fața ochilor, împiedicându-l să vadă bine. Probabil de la oboseală, au încercat să-l încurajeze unii, dar el știe mai bine. Rănit de explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lemn a unei grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe ceafă, se dă pământ! Se dă pe dracu bă Ghiță! Toți niște hoți. Răspunsul aduce pe fața lui Ghiță o expresie de uimire comică. Hotărât nu se așteptase la asemenea vorbe. Așa să fie oare? Da' scrie negru pe alb aici la gazetă, adineauri citi dom' caporal. Soldații întorși de pe front au dreptul la pământ, două pogoane. Marin își scoate tabachera ieftină, din tablă, cumpărată probabil la un bâlci sau târg, și începe răbdător să-și răsucească o țigară: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]