KorAP: Find »[drukola/base=amar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...330 331 332 ...378 >

9,447 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ea înăbușit după o pauză în care se luptă să nu izbucnească în plâns, și-apoi... Sunt mândră! spune ștergându-și lacrimile care nu i-au ascultat porunca și înălțând capul. Nu... nu cerșesc dragostea nimănui! Mă retrag, surâde ea amar. Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am putere să lupt... Nu știu cum să fac să... să... Maria, cu blândețe, cu un surâs amar, îi pune un deget pe buze: Șșș... Lasă unchiule... Nu mai e nimic de făcut... Nimic de spus... Nimic... Mă duc s-o ajut pe Sora. Maria îi zâmbește și pleacă. Țamblac a rămas cu caseta în mână. Cu asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

care l-am dat cu Tudor Vianu, la sfârșitul anului II, în mai 1957, s-a nimerit să cadă în ziua înmormântării lui Bacovia. Profesorul venise la examen, probabil, chiar de la cimitir; era îmbrăcat complet în negru și parcă mai amar și mai îndepărtat ca de obicei: pe fondul marii pierderi suferite de literatura română, mizeria noastră intelectuală i se părea, desigur, mai tristă și mai puțin demnă de cruțare ca oricând; din mantia melancoliei sale obișnuite (o melancolie a profunzimii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
cele două surori mai mari și unchiul Vanea cu soția (toți învățători de țară, în niște sate din sudul Ucrainei) se pregătiseră să vină la Bolgrad. Alegerea datei nu se dovedise însă inspirată: 22 iunie... Acum, în sfârșit, după atâta amar de vreme, întâlnirea avea loc. Se despărțiseră ca fete (ori chiar fetițe: sora cea mică, tanti Olga, avea pe atunci doar zece ani), se revedeau ca femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
împlinit 92 de ani. * Să faci critică literară aproape o viață de om și să treci pe lângă un Ion D. Sârbu, cum mi s-a întâmplat mie (și, din păcate, nu numai mie!) - iată un trist prilej de bogate reflecții amare! * Călcâiul vulnerabil al bătrâneții - descopăr cu mirare - este... ceafa. Niciodată tata nu mi se pare mai iremediabil bătrân, niciodată nu-mi este mai tare milă decât atunci când, întors cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil, i-am urat totuși, la despărțire, însănătoșire grabnică. În stația de lângă spital, așteptând troleibuzul care, evident, nu venea, mi-am amintit, nu știu cum, după atâta amar de vreme, un episod din studenție... Mă aflam la căminul de pe strada Matei Voievod, venisem în vizită la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
pe zăpadă și poartă bocanci de deținut. Crucificarea pare o problemă internă a Gulag-ului. * Omul nu ar putea trăi dacă nu ar ascunde în fundul sufletului său speranța minimă a nemuririi. Speranța că el va constitui, poate, excepția de atâta amar de vreme așteptată, că începând cu el, cu generația sa, cu cel mai nou rând de oameni trăitori pe acest pământ moartea va fi, în sfârșit, abolită. * Misiune ratată? Dumnezeul cel adevărat, infinit de bun, al Noului Testament, altul decât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută, cum elocvent ne arată fostul soldat hitlerist, ucigașul profesionist al bandei), cu multă înțelegere, încercând să surprindă orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative, cerând răzbunare. Dar, mai lucid

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

avem mereu nădejdea și speranța la El, rugându-L. În mână Lui să punem planul și viața noastră. Am născut trei copii. Dar pe nimeni n-am avut care să mă ajute și mult am plâns și am suferit cu amar. Am împărțit cu mine însămi durerea și amarul. Nimeni din jur nu mă vedea, cât de greu și ce modest trăiam. Doar Dumnezeu de sus vedea. în acele clipe grele de durere și suferința L-am văzut pe Dumnezeu lângă

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Mi-am amintit de un cântec pe care il cântă tata: „Pe Drum, cu spini încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar Milostivul Dumnezeu nu ne lasă

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Eu nu știu, nici sigură nu sunt dacă am facut bine sau rău. Așa e în viață, nu totdeauna alegi ce-i bun. Uneori am mai luat ce n-a fost tocmai bun și am plătit scump și cu lacrimi amare. Să ne dea Domnul înțelepciune la toti ca să alegem totdeauna ce este bun și ziditor. Și așa, cu tot felul de idei, am plecat de la acest popas. Slavă Domnului! Betania Că la 7 km de cetatea Ierusalimului este satul Betania

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
sia adus aminte că s-a împlinit ceea ce i se spusese cu puțin mai înainte. Apostolul și-a adus aminte că se lepădase de Domnul spunând că nu-L cunoaște. A plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
duhul. E bine și așa, oricum bucuria e mare la toti, și cei de acolo și cei de aici. Că Domnul Iisus pentru toți a primit paharul durerii. L-a luat de bunăvoie, chiar dacă a fost groaznic de greu și amar, l-a primit pentru noi ca să ne salveze. Ne-a Răscumpărat. Da! Mare Preț a dat. Scump Sângele Lui a fost Prețul! O, ce Durere! Ce scumpă a fost Răscumpărarea! Ce Sacrificiu Mare a făcut El pentru noi, că

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Domnul! Dacă ați ști să-L căutați, să răbdați... îl veți găsi ușor. Este aproape, lângă noi sau chiar în inimile noastre dacă-L primim și vrem. Prin multe suferințe și greutăți am trecut eu personal și prin multe lacrimi amare de durere, dar prin acele lacrimi L-am aflat pe El, care m-a scos din toate, toate. El a făcut și aceasta minune să merg în acest frumos pelerinaj pe care mi l-am dorit de copil. Și după

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Iisus Hristos. Și Scriptură iarăși zice Că de sunt cu Domnul Sfânt Nu mă mai întreb aice Nici de Cer, nici de Pământ. Ierusalim - 2003 Străină Străină a fost viața mea Și plânsul m-a-nsoțit în ea, A fost viața de amar Și de dureri fără hotar. Târziu de tot am întâlnit Un Om pe Cruce. L-am iubit. Era pe lume singurel Și reazem am aflat în El. în seara când L-am cunoscut Zăcea sub Cruce biruit De greutăți și

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
de dureri fără hotar. Târziu de tot am întâlnit Un Om pe Cruce. L-am iubit. Era pe lume singurel Și reazem am aflat în El. în seara când L-am cunoscut Zăcea sub Cruce biruit De greutăți și de amar Și de dureri fără hotar. O clipă am stat și am privit La Cel pe Cruce Răstignit Și abia atunci văzui și eu Cât a-ndurat Stăpânul meu. Eu sufăr c-am păcătuit, Dar El de ce a suferit? Eu port a

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
când Te-am văzut La ușa mea, Străine, Și să-Ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine, Dar glasul lumii-am ascultat Și Te-am lăsat afară Că lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară. De atunci trecut-au ani șirag Pe viața-mi amarata, Tu! tot ai plâns, Străine drag, La poarta zăvorâta. Târziu Ți-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa; Aud și-acum al ei ecou: „O, lasă-Mă în casa! Mă

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
de-nvingere împodobit cu glorii.” O, Iisuse, Domnul meu, Profetul din Nazaret. Auzită pe 7 octombrie 2001, la Bajura, de la o femeie în vârstă, care a trimis ajutor la Locurile Sfinte Visul Patimilor Domnului Iisus Iată, ziua de durere Plină de amar și jele, Iată, ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
ați făcut aicea parte, Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit, Vedeți dar, plângeți cu mine Pentru-al vostru singur bine! Plângeți-L neîncetat Pentru voi, El a Răbdat!” Așa Maica cuvânta, Rănile-I săruta, Si cu lacrime amare L-a dat pentru îngropare. Și L-a dat pe Iisus, într-un mormânt nou L-au pus, Cu piatră l-au întărit Și-au pus straja de păzit. Toată inima creștină Astăzi plânge și suspina, Plânge moartea lui Iisus

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]