8,737 matches
-
concretizează în tratate și monografii și peste 300 de lucrări publicate în reviste din țară și străinătate. Este autorul unei „Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
Ștefan Antohi, 1964), iar sub redacția sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secția de anatomie patologică a IML București și apoi la Institutul „Victor Babeș” din București, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
sa apar tratatele de „Medicină legală” (1967), „Anatomia patologică” (1980), „Dicționar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secția de anatomie patologică a IML București și apoi la Institutul „Victor Babeș” din București, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou-născut, pneumopatia intrauterină
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), „Imunopatologie” (1984) și colaborează la volumul „Methods in Enzymology” (New York, 1983). Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secția de anatomie patologică a IML București și apoi la Institutul „Victor Babeș” din București, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou-născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicația cu alcool metilic, tanatogeneza
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și apoi asistent la Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-a numărat printre fondatorii Institutului de medicină local, a predat histologia (1945-1946), anatomia patologică (1946-1957) și biologia medicală (1957-1974) În 1951 a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-a numărat printre fondatorii Institutului de medicină local, a predat histologia (1945-1946), anatomia patologică (1946-1957) și biologia medicală (1957-1974) În 1951 a organizat și condus primul colectiv de cercetări medicale din Timișoara, in cadrul Academiei Române, iar în anul 1952, împreună cu profesorul Gheorghe Lupașcu, a organizat Baza de Cercetări științifice a Academiei Române în Timișoara
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de embriologie experimentală, Biologie medicală, Probleme de morfopatologie , Anatomia topografică a embrionului uman). A scris un „Curs biologie generală.” Cercetările sale, în mare parte efectuate pe embrion de găină, s-au centrat ,între altele, pe biologia heterogrefelor embrionare, determinismul cauzal al formării organelor axiale (somitogeneză), reproducerea experimentală a malformațiilor
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Sorbona cu teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în țară și este numit la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
țară și este numit la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Normală „Vasile Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A publicat numeroase manuale de științe ale naturii pentru învățământul secundar precum: "Elemente de geologie" (1883), "Noțiuni de botanică" (1887), "Noțiuni de mineralogie" (1887), "Introducere în științele naturale" (1887), "Zoologie, anatomie și fiziologie animală" (1903).
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
decan al Facultății de Științe, după ce a reușit să definitiveze construcția noului sediu din Copou („Palatul Universității”), inaugurat, cu participarea Regelui Carol I și a Regina Elisabeta, în toamna anului 1897. În timpul rectoratului său a fost construit și Institutul de Anatomie al Facultații de Medicină din Iași. A ajutat la întemeierea Observatorului Astronomic din Iași. Membru corespondent al Academiei Române din 1889, președinte al Ligii Culturale din Iași și al Congreselor Corpului Didactic, conservator și junimist convins, a fost membru activ al
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române. După absolvirea școlii primare în orașul natal, urmează liceul și facultatea de medicină la Iași, fiind extern, intern și preparator la Institutul de anatomie. În 1909 obține doctoratul în medicină și chirurgie cu teza "Absența congenitală a tibiei", sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. După un scurt stagiu la circumscripția sanitară Oancea, devine medic secundar prin concurs în clinica de boli genito-urinare iar, din 1911
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
multe alte muzee din România și de peste hotare. Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Ștefănescu, a fost adus aici în 1911. În 1914, tot în prezența regelui Carol I au fost inaugurate noile secții ale muzeului: Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparată, Antropologie, Etnografie generală și (o premieră în lume) Ecologie (sub formă de diorame), care ocupau alte 11 săli. Muzeul are de suferit din cutremurul din 1940 și din bombardamentele americane, sovietice și germane din 1944, an în care Grigore
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
lei pentru copii, studenți și pensionari. Vizitatorilor le este interzisă imortalizarea exponatelor din muzeu cu aparate foto profesionale, însă aceștia pot folosi camere de amatori sau semiprofesionale. Muzeul găzduiește uneori expoziții temporare de mare succes, cum este cazul celei de anatomie umană "Human Body" dintre datele 22 martie și 30 iunie 2013. Dumitru Murariu, actualul director al muzeului, a fost unul dintre susținătorii constanți ai renovării instituției. Multimedia
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
o complicație a otitei medii acute. Durerea este rareori prezentă. Toate trei pot fi asociate cu pierderea auzului. Pierderea auzului în cazul OME, din cauza naturii sale cronice, ar putea afecta abilitatea copilului de a învăța. Cauza OMA este legată de anatomia din copilărie și funcția imunitară. Pot fi implicate bacterii sau virusuri. Factorii de risc includ: expunerea la fum, utilizarea suzetelor și participarea la grădiniță. Apare mai des la persoanele care sunt nativi americani sau la cele ce au sindromul Down
Otită () [Corola-website/Science/308515_a_309844]
-
(n. 1 martie 1868, Iași - d. 30 martie 1934, București) a fost un botanist român. S-a ocupat cu cercetarea anatomiei plantelor, a contribuit fundamental la cercetarea mixomicetelor din România și a întocmit unele determinatoare de floră. A studiat dezvoltarea tegumentelor semințelor unor plante din familia Geraniacee, Lythraceae și Oenotheraceae și structura anatomică a hibrizilor obținuți pe cale sexuală. A absolvit liceul
Marcel Brândză () [Corola-website/Science/308545_a_309874]
-
Cybaeidae). Cea mai notabilă deosebire de alte animale constituie construcția plasei din mătase. Dimensiunile păianjenilor diferă: cel mai mic este "Patu digua" de 0,37 mm, iar cel mai mare - "Theraphosa blondi" - 90 mm, inclusiv picioarele - 250 mm. Morfologia și anatomia păianjenilor include multe caracteristici în comun cu alte arahnide. Corpul este împărțit în două regiuni, au opt picioare articulate, chelicere, pedialpi, aripile și antenele lipsesc. ii posedă, de asemenea, mai multe trăsături care ii disting de alte arahnide. Toți păianjenii
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat păianjeni în timpul împerecherii, uciderea prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
nostru. Rothbard credea că era necesară stoparea noilor războaie, iar cunoașterea modului în care guvernul a sedus cetățenii pentru a intra în războaie precedente era important. El și-a extins aceste opinii în două eseuri "Război, pace și statul" și "Anatomia statului". Rothbard a folosit descoperiri ale teoreticienilor elitismului Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca, și Robert Michels pentru a construi un model al personalului statului, obiective și ideologie. Într-un necrolog pentru istoricul Harry Elmer Barnes, Rothbard a explicat de ce cunoștințele istorice
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
n. 1856, București - d. 21 mai 1918) a fost un sculptor român. A studiat la București cu Karl Storck, apoi a terminat Școala de arte frumoase din Paris cu sculptorul Fremiet și Falguiere. Tot acolo a dat și lecții de anatomie la Facultatea de Medicină. De la Paris a plecat la Roma (1885 - 1886) și apoi la Florența. Primele lucrări pe care le-a expus la Paris, „Mihai Nebunul” (1885) și „Învingătorul” (1889), astăzi distruse, exprimau temperamentul său frământat, romantic, înclinația spre
Ștefan Ionescu-Valbudea () [Corola-website/Science/308584_a_309913]
-
ea efectuată în tradiția evreiască, este mai dureroasă și din alte puncte de vedere decât cele legate de particularitățile sistemului nervos al sugarului în raport cu acela al adultului sau copilului ieșit din perioada neonatală (de nou născut): cercetătorii spun că din cauza anatomiei penisului, cu cât o circumcizie se face la o vârstă mai mică, cu atât ea este mai dureroasă; în perioada neonatală doar 4 procente dintre bebeluși au prepuțul retractabil, în timp ce la 3 ani deja 90 la sută dintre copii au
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
Bernoulli și Johann II Bernoulli. S-a născut la Groningen. Având aptitudini multilaterale, a dus mai departe tradiția familiei, dedicându-se problemelor fundamentale ale științei acelei epoci. Astfel, s-a ocupat de medicină, filozofie, matematică, mecanică. A fost profesor de anatomie, botanică și fizică la Universitatea din Basel. Între 1725-1733, a lucrat la Academia de Științe din Sankt Petersburg. A fost membru de onoare al acestei academii, în publicațiile căreia a tipărit 47 de memorii științifice. A purtat corespondență cu Antioh
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
iar Daniel a fost de acord cu condiția ca tatăl său să-l invete matematica în mod privat, care au continuat pentru ceva timp. [4] Daniel a studiat medicina la Basel, Heidelberg, și Strasbourg, și a obținut un doctorat în anatomie și botanică în 1721. [5] A fost un prieten contemporan și apropiat al lui Euler Leonhard. El a mers la St. Petersburg, în anul 1724 ca profesor de matematică, dar a fost foarte nefericit acolo, și o boală temporară în
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
acel sport. Mai târziu, tatăl său l-a înscris înt-o ligă locală de baseball, unde Cobain juca intenționat prost, pentru a fi eliminat. În schimb, lui Cobain îi plăceau cursurile de artă. Obișnuia să deseneze în timpul orelor, inclusiv fetuși și anatomie umană. Cobain era prieten cu un coleg homosexual, și pentru asta era uneori agresat de elevi homofobi. Acea prietenie i-a făcut pe unii să creadă că și Cobain era homosexual. Într-un jurnal personal, el a scris fraza „"I
Kurt Cobain () [Corola-website/Science/308127_a_309456]