8,708 matches
-
Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind colaborator, propagandist și negociator din partea Romei în tratativele cu liderii evrei, aceștia i-au tratat opera cu suspiciune, ca fiind scrisă de pe poziții filo-romane. Opera sa de bază, „Antichități Iudaice” (în ), are 21 volume și descrie istoria poporului evreu de la origine până la Primul război evreo-roman (anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul "Testimonium Flavianum" în trei pasaje
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul "Testimonium Flavianum" în trei pasaje despre Iisus sau creștinism și i-a descris decesul, după cum
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
poarta Amont, poarta Aval și Manneporte nu este legată la origine de eroziunea maritimă, ci de acțiunea unui râu de coastă paralel cu plaja, care și-a săpat șanțul în faleză. Conform descoperirilor arheologice, zona a fost populată încă din Antichitate. Cu toate acestea, nu se cunosc detalii legate de viața și rolul istoric al satului, nici măcar vechiul său nume. Activitatea a fost dintotdeauna legată de pescuit, înainte de dezvoltarea satului ca stațiune balneară in secolul al XIX-lea și înainte de dispariția
Étretat () [Corola-website/Science/319268_a_320597]
-
nici măcar vechiul său nume. Activitatea a fost dintotdeauna legată de pescuit, înainte de dezvoltarea satului ca stațiune balneară in secolul al XIX-lea și înainte de dispariția pescarilor la sfârșitul secolului al XX-lea. O veche legendă atribuie fondarea satului vikingilor. În Antichitate, Étretat era legat de Jvliobona sau Iuliobona (Lillebonne) printr-un drum roman. Mai multe urme ale acestui trecut galo-roman au fost regăsite: un apeduct de trei kilometri distrus în prima jumătate a secolului al XIX-lea, monede, vaze, un cimitir
Étretat () [Corola-website/Science/319268_a_320597]
-
însoțită de cele două fiice ale sale, Charlotte și Alexandrine și fiul cel mic, Charles, și a fost întâmpinată de către tatăl ei la Palatul Charlottenburg - reședința pe care Napoleon și comandanții săi au deposedat-o de tablouri, statui, manuscrise și antichități. La 19 iulie 1810, în timp ce-și vizita tatăl la Strelitz, regina a murit în brațele soțului ei de o boală neidentificată. A fost înmormântată în grădina Palatului Charlottenburg. Frederic Wilhelm nu s-a recăsătorit până în 1824, când a
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
cinematografică panoramică. Acțiunea filmelor epice istorice se desfășoară în trecutul istoric și se axează pe personaje care schimbă cursul istoriei. Acțiunea unui număr de filme epice istorice, în special cele făcute în anii 1950 și 1960, se desfășoară în perioada antichității, în special în Grecia, Roma și Egiptul Antic. Filmele epice istorice sunt de regulă mai grandioase decât alte genuri epice, folosind platouri elaborate și mii de figuranți. Exemple notabile de filme epice istorice sunt "Lawrence al Arabiei", "Land of the
Film epic () [Corola-website/Science/315741_a_317070]
-
a înființat compania Burroughs Adding Machine, care a devenit ulterior Burroughs Corporation. Mama scriitorului, Laura Hammon Lee, a fost fiica unui ministru a cărui familie se presupune a fi legată de Robert E. Lee. Tatăl lui conducea un magazin cu antichități și cadouri în St. Louis apoi în Palm Beach, Florida. În copilărie a trăit în St. Louis pe strada Pershing Ave. Face școala la John Burroughs în St. Louis unde își publică și primul eseu numit "Personal Magnetism" care a
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
homosexuali împreună cu Richard Stern, un prieten bogat din Kansas. Termină studiile la Harvard în 1936 conform Ted Morgan Literary Outlaw. Părinții lui după terminarea studiilor au decis să-i dea o rentă lunară de 200$ din câștigurile de la magazinul de antichități și cadouri Cobblestone Gardens o sumă destul de mare în acele vremuri. A fost îndeajuns să se întrețină și într-adevăr i-a asigurat supraviețuirea pentru următorii douăzeci și cinci de ani acești bani venind cu regularitate. Renta pe care o primea era
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
de 76 ani,la 18 decembrie 1968 la câteva luni după un grav accident vascular cerebral. Manuscrisele ei, crezute la un moment dat pierdute, au fost regăsite, ele fiind depozitate de prietena ei, Suzanne de Saint Mathurin, la Muzeul de Antichități Naționale din Saint-Germain-en-Laye.
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
După încheierea studiilor la Oxford a plecat în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic, și a studiat la Școala arheologică britanică din Ierusalim. În anul 1925 s-a alăturat profesorului John Garstang, directorul Școlii amintite, precum și director al Serviciului Antichităților din Palestina mandatară, și a întreprins excavații în două din peșterile de pe cursul inferior al Wadi al Amud (ebr. Nahal Amud - Părîul stâlpului): Magharet ez Zuttiye Paleontoloaga Dorothea Bate a identificat în fosilele din aceeași grotă și bogata faună care
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
de artă, folosind noua limbă italiană literară, „rinascimentistă”, "„Dolce Stil Novo”" (în ), limba lui Dante Alighieri descrisă în "Dante Alighieri: Al principio del cammin di Italiana lingua". În această limbă el a scris "Comentariile" (), trei volume despre istoria artei din antichitate, de la Vitruvius și Plinius cel Bătrân și până la vremea sa, la propria sa autobiografie (traduse în limba engleză de Ludwig Goldscheider în 1949), prima autobiografie a unui artist. Ghiberti a decedat în 1455, la vârsta de 77 de ani, în
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
următoarele principii: Balneo-FizioKinetoterapia, ca disciplină terapeutică complexă, cuprinde tradițional mai multe ramuri: Mai nou, au apărut ramurile interdisciplinare spa, wellness și lipocare (îngrijirea țesutului adipos). "Sano per aqua" (SPA)-sănătate cu ajutorul apei- arată importanța apei în terapie, observație făcută din antichitate. Calitățile curative și igienice ale apei, proprietățile nămolurilor, algelor, esențelor vegetale, pietrelor vulcanice și sărurilor marine reprezinta o bogăție care încă rămâne s-o descoperim în complexitatea sa. Baia era disponibilă doar bogaților, care dispuneau de cameră privataă. Ulterior au
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
reconstruite datorită informațiilor provenite din surse latinești și modul de pronunțare al multor dintre ele rămâne și va rămâne incert. Un exemplu poate să fie valoarea fonetică adevărată a consoanei marcate în text cu "đ" (supranumite „tau galic” deja în Antichitate) și descrise în mod foarte ambiguu. Pronunțarea propusă este cea care domină astăzi în lumea de știință. Conform informațiilor adunate de la surse scrise, galica s-a bucurat de sistemul vocalic destul de bogat și asemănător latinei clasice: a cuprins cinci vocale
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
care primesc recunoaștere după o perioadă de obscuritate și neglijare”. Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive. Tema Cenușăresei ar putea să fi apărut încă din antichitatea clasică: Istoricul grec Strabon ("Geographica" Cartea 17, 1.33) a consemnat în secolul I e.n. povestea fetei greco-egiptene Rhodopis, considerată a fi cea mai veche versiune a poveștii. Servitoarea Rhodopis („fata cu obraji roșii”) își spală hainele într-un pârâu
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
pentru a vedea cui i se potrivește și Rhodopis este singura care o poate încălța. Faraonul se îndrăgostește și se căsătorește cu ea. Povestea reapare ulterior la Aelian (ca. 175-ca. 235), ceea ce arată că tema Cenușăresei a rămas populară în antichitate. O altă versiune a poveștii, "Ye Xian", a apărut în "Yǒuyáng Zázǔ" de Tuan Ch'eng-Shih în preajma anului 860 e.n. Aici, fata frumoasă și harnică se împrietenește cu un pește, reîncarnarea mamei ei, omorâtă de mama vitregă a fetei. Ye
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
face pe Zâne să înceteze căutările disperate pentru a găsi "monstrul marin" care l-a salvat,Rikki accepta să iasă cu el și, se îndrăgostește și ea de el. În episodul "În trecut...", Rikki vede în vitrina unui magazin de antichități un colier care seamănă cu al lui Cleo.Află că i-a aprținut Juliei,o prietenă - sirenă de-a domnișoarei Chattam. Zâne i-l cumpăra. În ultimul episod "O Răsucire În Coadă",Zâne afla adevărul despre sirene și se despart
Rikki Chadwick () [Corola-website/Science/316762_a_318091]
-
mai periculoase și cele mai mari puteri dintre sirene. În sezonul 2 își descoperă altă putere: poate crea foc. Ea și-a descoperit puterile astfel: Ea deține colierul Juliei Roberts,cel roșu. L-a găsit în vitrina unui magazin de antichități.
Rikki Chadwick () [Corola-website/Science/316762_a_318091]
-
grosime și curbura putea mări obiecte și text. În secolul XV au apărut lentilele concave, pentru miopie, iar în secolul XVIII brațele ramelor de ochelari. i propriu-ziși, ca și mijloc de corecție vizuală, se pare că nu au existat în antichitate. Anume Plinius, povestește în scrierile sale că Nero, care după toate caracterizările vremii era miop, pentru că nu vedea bine la distanță, urmărea luptele dintre gladiatori privind print-un smarald. Pe de altă parte, există o figurina descoperită de arheologii japonezi
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, reguli, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc și-a pierdut progresiv destinația militară. La sfârșitul secolului
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
coloanele sonore sunt comercializate pe suporturi audio, izolate de film. Muzica de film se înscrie în lunga carieră a muzicilor însoțitoare, veche de mai multe milenii. Acompanierea teatrului de către muzica de scenă și de dans s-a produs începând din Antichitate - o trecere în revistă cuprinde: teatrul greco-roman, teatrul european medieval, teatrul japonez Kabuki, opera, baletul, comedia muzicală. Privitor la aceste situații de relaționare a muzicii cu teatrul, compozitorul american Richard Davis remarcă: „"[cele două] pot fi separate în entități izolate
Muzică de film () [Corola-website/Science/315080_a_316409]
-
vastă activitate în domeniul arheologiei, epigrafiei și numismaticii românești. Între anii 1954-1959 a fost student de excepție al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Încă de atunci i s-a precizat opțiunea pentru studiul istoriei antice, cu precădere a antichității clasice. A urmat în anii III-V secția de arheologie și istorie veche, activând și în cercul studențesc de specialitate, a devenit membru al Societății de Studii Clasice și a participat la o serie de campanii arheologice. După terminarea studiilor
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
importante în reviste de specialitate ale Europei și a studiat în cabinetele numismatice ale principalelor instituții de profil din Bulgaria, Grecia, Germania, Italia, Franța, Anglia și S.U.A. Ca invitat, a susținut o serie de conferințe pe teme de numismatică a Antichității, în cadrul unor renumite instituții academice din Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Lecce, Istituto Italiano di Numismatica) și Franța (Universitatea Paris-Sorbonne, École Pratique des Hautes Études, École de Hautes Études en Sciences Sociales). La Padova a predat și un curs
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
Bas Dauphiné" sau "Dauphiné du Midi" ce corespundea regiunii premontane. În Haut Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: În Bas Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: Până în 1713 următoarele regiuni actualmente în Italia aparțineau de Dauphiné: Teritoriul Dauphiné a fost ocupat în Antichitate de triburile galilor "Allobroges", "Ségovellaunes", "Voconces" și "Tricastins". La destrămarea Imperiului Carolingian teritoriul revine efemerei Francii de Mijloc apoi a regatelor de Provence și apoi Burgundiei. În urma destrămării acestuia, teritoriul este incorporat în Sfântul Imperiu Roman iar puterea teritorială revine
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
de pictorii evului mediu târziu. Această revoluție culturală ce se întinde de-a lungul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, care a debutat în Italia, a stimulat interesul pentru cultura clasică și a redat încrederea în individ. Realizările antichității au fost apreciate la justa lor valoare, dar și cea a potențialului uman. Un exemplu în acest sens îl constituie frescele realizate în cadrul bazilicii Santa Maria del Carmine (Florența) în jurul lui 1427 de către Masaccio (1401 - 1428), unul din marii inovatori
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]