8,414 matches
-
ale Asiei și a ajuns chiar și în Occident. La fel în cazul creștinismului: chiar Noul Testament include recomandarea ca noua doctrină să fie răspândită și în rândul neevreilor. Din acest motiv, Sfântul Toma ajunge până în India, iar Sfântul Pavel devine „apostolul neamurilor”. Ambele religii au scrieri sacre considerate canonice precum Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
depune mărturie pentru Hristos poate fi regăsită în paginile Noului Testament. De fapt, rolul creștinilor în timp și conceptul germinal de istorie a Bisericii, Hristos mistic, prelungirea lui Hristos în timp și spațiu, este identificată în cuvintele cărții biblice Faptele Apostolilor: „Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului”. (Fap. 1, 8). Până la sfârșitul lumii, până la marginea pământului, creștinul este, prin
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în mod cert în alt sens decât cel de „martor”<footnote Cf. W. Bauer, K. and B. Aland Wörterbuch zum Neuen Testament, 6th edn Berlin, 1988, s. v. μάρτυς,colls. 10011002. footnote>. În Evanghelii și în special în cartea Faptele Apostolilor, cuvântul este utilizat pentru a-i desemna pe cei care au fost martori la suferința lui Hristos și pe cei care au fost martorii Învierii Sale. Prin urmare, cuvântul constituie, în multe cazuri, doar un alt mod de a descrie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
este utilizat pentru a-i desemna pe cei care au fost martori la suferința lui Hristos și pe cei care au fost martorii Învierii Sale. Prin urmare, cuvântul constituie, în multe cazuri, doar un alt mod de a descrie un apostol. În Apocalipsă, Iisus Însuși apare ca martor credincios (ὁ μάρτυς ὁ πιστός), o expresie neobișnuită, care ar putea reflecta profunda cunoaștere pe care o poseda Sfântul Ioan despre greaca clasică, pentru că expresia poate fi urmărită până la poetul Pindar<footnote Apoc
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
niciodată”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, p. 316, 317. footnote>. Ceva cu totul deosebit și de-a dreptul nemaiîntâlnit s-a petrecut în Edesa Mesopotamiei. În orașul acesta - ne istorisește Casiodor - se afla biserica apostolului Toma, nu mai puțin vestită decât împodobită. În ea, pentru respectul ce i se arăta, se țineau deseori întruniri. Voind să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Actele martirice subliniază că „cu cât cei ce au crezut în El, care nu săvârșesc nici o nedreptate, sunt uciși pe nedrept și fără judecată, cu atât mai mult Dumnezeu înmulțește numărul lor”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului și Prea Lăudatului Apostol Apollonius cel numit și Sakkeas, 24, p. 99. footnote>, adică numărul creștinilor. Într-adevăr, cu cât erau mai persecutați și mai torturați creștinii, cu atât mai mult creștea și numărul lor și „sângele martirilor hrănea din belșug pe atleții tot
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 9, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 173. footnote>. În acest sens, merită să fie amintit și episodul de pe drumul Damascului, când lui Saul, prigonitorul creștinilor de atunci - Sfântul Pavel, apostolul neamurilor de mai târziu -, I se arată Mântuitorul și nu-l interoghează în felul în care ne-am fi aște pptat cu toții: „Saule, Saule, de ce rigonești creștinii?”, ci „ Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, în înțelesul că dacă cineva nește creștinii
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
era un suport util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, succesorul său În fruntea partidului fiind Nicolae Ceaușescu, ajuns În această poziție printr-un concurs de Împrejurări. O lungă scrisoare a lui Gheorghe Apostol trimisă Scînteii, oficiosul partidului, În aprilie 1968 și nepublicată pînă acum, este Încorporată În „Concluzii” (numerotate ca al 13-lea capitol al lucrării). Este un document foarte interesant, găsit În Arhivele Serviciului Român de Informații de un prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poate veni decât pe calea Revelației”<footnote A. MICHEL, Mystère, în Dictionnaire de Théologie Catholique, Tome X, 2ᵉ Partie, Paris, 1928, col. 2586. footnote>. În același sens, Mântuitorul Hristos le vorbea ucenicilor despre taina Împărăției cerurilor (Mc. 4, 11), iar Apostolul Pavel despre taina ascunsă de veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o indisolubilă legătură cu iubirea. Pare
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
am îndepărtat de Dumnezeu; poate însemna că suntem atrași mai aproape de El Și ne este permis să trecem printr-o experiență care va distruge ultimele bariere dintre noi Și El. Prin amara experiență a „ghimpelui din carne” a învățat Sfântul Apostol Pavel cea mai importantă dintre toate lecțiile spirituale - că slava lui Dumnezeu îi era suficientă, că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciunea umană (II Cor. 12, 7-10). Suferința este un instrument prin care Dumnezeu poate smulge poleiala noastră de
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
să fie răstignit pe Crucea Sa, dându-ne puterea de a ne-o purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele. Pentru un creștin nu există alte arme decât „armele luminii” (Rom. 13, 13), de care vorbește Apostolul Pavel și pe care le recomandă efesenilor să le folosească în „zilele rele” (Efes. 6, 10-13). De veghe la căpătâiul celui suferind Iubirea dezinteresată și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
împărtășim de harul și darurile Lui. În cadrul credinței creștine se utilizează un număr de imagini pentru a reliefa bogăția acestei teme: spre exemplu, utilizarea de către Sfântul Apostol Pavel a imaginii legale a adopției (înfierii). Această imagine este utilizată de marele apostol pentru a exprima relația dintre credincioși Și Iisus Hristos (Rom. 8, 15; 8, 23; 9, 4; Gal. 4, 5; Efes. 1, 5). Conform legii romane, un tată poate înfia copii în afara familiei naturale Și le poate conferi statutul legal al
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
suntem moștenitori ai lui Dumnezeu Tatăl Și comoștenitori cu Hristos. Și ce înseamnă aceasta? Înseamnă că putem, la momentul potrivit, să ne așteptăm să moștenim tot ceea ce a primit Hristos ca moștenire de la Dumnezeu. Și ce a primit Hristos? Conform Apostolului Pavel, în primul rând suferința (în cazul Domnului, asumată pentru păcatele întregii lumi), apoi slava; fără suferință nu există slavă. Prin credință am ajuns să împărtășim acest tipar al moștenirii divine, trasat de Hristos pentru noi; suferința, urmată de slavă
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
al cărei redactor este de asemenea. Împreună cu Mihail Sadoveanu, D. Anghel și Ilarie Chendi înființează revista „Cumpăna”. A debutat, sprijinit de C.D. Fortunescu, în mai 1892, cu poezia Izvorul, în „Revista școalei” de la Craiova și, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul și alte poezii de Al. Petöfi (1896). Între anii 1899 și 1901 călătorește în Franța și Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat și la „Viața”, „Viața românească”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” ș.a. Concomitent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Oprescu, București, 1969; Opere, I-IV, îngr. Ion Roman, București, 1970-1981; D. Anghel și St. O. Iosif, Scrieri, I-II, îngr. și pref. Ion Roman, București, 1982; Poezii, îngr. I. Roman, repere istorico-literare Aurora Slobodeanu, București, 1983. Traduceri: Al. Petöfi, Apostolul și alte poezii, București, 1896, Poezii alese, Craiova, 1897; Heinrich Heine, Romanțe și cântece, București, 1901; Paul Verlaine, Traduceri din..., București, [1903] (în colaborare cu D. Anghel); Henric Ibsen, Poezii, București, 1906 (în colaboare cu D. Anghel); Goethe, Dragoste cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
din morți”. Această parte a Crezului utilizează și sintetizează afirmații mult mai vechi ale credinței creștine, dintre care multe se găsesc și în scrierile Noului Testament. Un exemplu ce datează de la mijlocul primului secol se găsește într-o scrisoare a apostolului Paul. Vorbind despre evanghelie, Paul afirmă: „Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit și eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost înmormântat și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și i s-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și l-ați ucis pe cel care conduce la viață” (Fap 3,13-15). Acuzațiile lui Petru presupun (pe bună dreptate) colaborarea dintre evrei și autoritățile romane în interogarea și condamnarea lui Isus. Același lucru îl auzim din nou în Faptele Apostolilor în cadrul interpretării Ps 2, în care apare întrebarea cu privire la conspirația națiunilor împotriva Domnului și a Unsului său. În rugăciune, apostolii mărturisesc: „Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
colaborarea dintre evrei și autoritățile romane în interogarea și condamnarea lui Isus. Același lucru îl auzim din nou în Faptele Apostolilor în cadrul interpretării Ps 2, în care apare întrebarea cu privire la conspirația națiunilor împotriva Domnului și a Unsului său. În rugăciune, apostolii mărturisesc: „Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu păgânii și popoarele lui Israel” (Fap 4,27). Această temă are ecou într-o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
gândești că principalii martorii ai acestui eveniment extraordinar erau femei, și nu în ultimul rând una cu o reputație neobișnuită, ca a Mariei Magdalena. Și totuși, în toate cele patru povestiri evanghelice se află în centrul atenției: ele sunt primele apostole, primele care le spun celorlalți că Isus a înviat din morți. Conform cu ceea ce am notat mai devreme în această carte, e pur și simplu imposibil de crezut că tradiția a început în forma exclusiv masculină pe care o găsim în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
extremă stângă. El a realizat o comparație cu accente critice între doctrina comunistă și doctrina liberală. Comunismul dogmatic a creat, potrivit georgiștilor, un partid care cerea adepților săi supunere necondiționată și sărăcie. Recompensele așteptate de comuniști (mândria de a fi apostoli ai cauzei, fericirea de a fi utilizați în folosul comunității) confereau acestui partid o aparentă superioritate morală. Punând în antiteză trăsăturile pozitive ale doctrinei liberale, autorul apreciază comunismul drept o doctrină "simplistă, [...] de regizare și de pasivitate"746. Dincolo de faptul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Tob Tobia Zah Zaharia Noul Testament Ap Apocalips Col Epistola către coloseni 1Cor Epistola întâi către corinteni 2Cor Epistola a doua către corinteni Ef Epistola către efeseni Evr Epistola către evrei Fil Epistola către Filipeni Flm Epistola către Filemon Fp Faptele Apostolilor Gal Epistola către gălățeni Iac Epistola lui Iacob În Evanghelia după Ioan 1In Epistola întâi a lui Ioan 2In Epistola a doua a lui Ioan 3In Epistola a treia a lui Ioan Lc Evanghelia după Luca Mc Evanghelia după Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.” (BS) ci și pe legómenoi theoí (1Cor 8,5), „așa-zișii dumnezei”. În evanghelii, (ho) theós îl desemnează pe acela care, în Faptele Apostolilor și în scrisorile apostolice, este numit „Dumnezeu Tatăl”: theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤i (Rom 15,6): „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs (2Cor 1,3): „Tatăl milostivirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îngerii însărcinați să aducă pedepse pe pământ. În Ap 7,2, îngerul „ține pecetea Dumnezeului celui viu”, iar la 15,7, cei șapte îngeri primesc șapte cupe de aur „pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor”. Apostolul Pavel folosește o expresie mai amplă pentru a sublinia existența lui Dumnezeu în contrast cu nimicnicia idolilor, când le scrie tesalonicenilor: epestrépsasthe pròs tòn theòn apò tÄÎn eidÀlÄn douleúein theÄÎi zÄÎnti kaì alQthinÄÎi: „v-ați întors la Dumnezeu de la idoli ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
românești); „unus” (Vg); „un seul”, „unique” (1Cor 8,4) (BJ); „one” (RSV). În afară de citatul din Dt 6,4 în traducere grecească, la Mc 12,29, se spune despre Dumnezeu că este unic în următoarele contexte: - În Rom 3,30, după ce apostolul Pavel afirmă că Dumnezeu nu este numai al iudeilor, ci și al păgânilor, adaugă: eíper hežs ho theós... „fiindcă unul este Dumnezeu”. - În 1Cor 8,4, vorbind despre cărnurile jertfite idolilor, pornește de la premisa: hóti oudèn eídolon en kósmÄi kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]