9,452 matches
-
devenit unul din principalii furnizori pe toată durata războiului. De asemenea, coreenii au acționat adesea în calitate de mediator în comerțul cu armament între Iran și restul statelor din blocul comunist. Alți furnizori importanți au fost China și Libia. Principalii furnizori de armament ai Irakului au fost în ordine Uniunea Sovietică, China și Franța, care au totalizat împreună aproape 90% din valoarea importurilor de armament, după cum afirmă oficiali ai Stockholm International Peace Research Institute.(SIPRI) Conform datelor publicate de SIPRI, la un export
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Iran și restul statelor din blocul comunist. Alți furnizori importanți au fost China și Libia. Principalii furnizori de armament ai Irakului au fost în ordine Uniunea Sovietică, China și Franța, care au totalizat împreună aproape 90% din valoarea importurilor de armament, după cum afirmă oficiali ai Stockholm International Peace Research Institute.(SIPRI) Conform datelor publicate de SIPRI, la un export de armament către Irak în valoare totală de 29,079 milioane de $, între 1980 și 1988, 16,808 milioane de $ au reprezentat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Irakului au fost în ordine Uniunea Sovietică, China și Franța, care au totalizat împreună aproape 90% din valoarea importurilor de armament, după cum afirmă oficiali ai Stockholm International Peace Research Institute.(SIPRI) Conform datelor publicate de SIPRI, la un export de armament către Irak în valoare totală de 29,079 milioane de $, între 1980 și 1988, 16,808 milioane de $ au reprezentat arme importate din URSS, 5,004 milioane de $, importuri din China, iar 4,591 milioane de $ au reprezentat importuri din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
primul rând avioane Dassault-Breguet Super Étendard, împreună cu rachete Exocet. China, care nu era aliatul niciuneia din părți, având în acest război interese strict comerciale, a vândut fără discriminare arme ambelor părți. De asemenea, Irakul și-a procurat mari cantități de armament prin contrabandă sau prin firme comerciale pe care le cumpărase în țările occidentale, filiera tranzacțiilor fiind extrem de complicată și implicând adesea particulari și firme din până la 10 țări. Finanțarea tranzacțiilor cu armament a fost asigurată în parte din exportul de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
asemenea, Irakul și-a procurat mari cantități de armament prin contrabandă sau prin firme comerciale pe care le cumpărase în țările occidentale, filiera tranzacțiilor fiind extrem de complicată și implicând adesea particulari și firme din până la 10 țări. Finanțarea tranzacțiilor cu armament a fost asigurată în parte din exportul de petrol, restul din împrumuturi, principalii finanțatori fiind statele arabe din Golf, Arabia Saudită, Kuweitul și Emiratele. O filială americană din Atlanta, Georgia a celei mai mari bănci italiene, Banca Nazionale del Lavoro (BNL
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Kuweitul și Emiratele. O filială americană din Atlanta, Georgia a celei mai mari bănci italiene, Banca Nazionale del Lavoro (BNL), a girat un împrumut de 5 miliarde de $ pentru Irak, bani pe care acesta i-a folosit pentru achiziționarea de armament, în perioada 1985-89 (Afacerea Irak-gate, anchetată de FBI). Conform datelor publicate în Financial Times, firmele americane care au furnizat tehnologie militară Irakului au fost Hewlett-Packard, Tektronix și filiala din Ohio a societății Matrix Churchill. Egiptul a intermediat achiziționarea a 60
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
împreună cu Iordania, au ajutat la recrutarea de voluntari și mercenari pentru a lupta de partea Irakului, care au format Brigada Yarmouk. Alte țări, precum Iugoslavia și Portugalia, au vândut arme ambilor beligeranți. Între 1980 și 1987, Spania a vândut Iranului armament în valoare de 458 milioane de €, iar Irakului în valoare de 172 milioane de €. Vânzările de armament au inclus vehicule militare, elicoptere BO-105, explozivi și muniție. Un proiectil neexplodat cu încărcătură chimică, analizat de experții ONU, s-a dovedit a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au format Brigada Yarmouk. Alte țări, precum Iugoslavia și Portugalia, au vândut arme ambilor beligeranți. Între 1980 și 1987, Spania a vândut Iranului armament în valoare de 458 milioane de €, iar Irakului în valoare de 172 milioane de €. Vânzările de armament au inclus vehicule militare, elicoptere BO-105, explozivi și muniție. Un proiectil neexplodat cu încărcătură chimică, analizat de experții ONU, s-a dovedit a fi fost fabricat în Spania. Turcia s-a declarat neutră încă de la începutul conflictului, refuzând totodată să
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
proiectil neexplodat cu încărcătură chimică, analizat de experții ONU, s-a dovedit a fi fost fabricat în Spania. Turcia s-a declarat neutră încă de la începutul conflictului, refuzând totodată să respecte cerințele privind embargoul impus Iranului de către SUA. A vândut armament ambelor părți pe toată durata războiului, volumul total al exportului de tehnică militară către ambii beligeranți crescând de la 220 milioane de $ în 1980, la 2 miliarde în 1985. De asemenea, Turcia era extrem de implicată în Irak, în domeniul construcțiilor, cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
s-a apărat mai mult, folosind ceva mai eficient superioritatea numerică a gurilor de foc ale artileriei în apărare, concomitent cu utilizarea armelor de nimicire în masă. Nici una din țări nu a avut o doctrină militară clară în ceea ce privește dotarea cu armament anterioară războiului, astfel că de la început și până la sfârșitul războiului au trebuit să se descurce cu o tehnică de luptă relativ eterogenă, mai precis cu ceea ce puteau obține de pe piața de armament, personalul neavând cel mai adesea un antrenament suficient
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
avut o doctrină militară clară în ceea ce privește dotarea cu armament anterioară războiului, astfel că de la început și până la sfârșitul războiului au trebuit să se descurce cu o tehnică de luptă relativ eterogenă, mai precis cu ceea ce puteau obține de pe piața de armament, personalul neavând cel mai adesea un antrenament suficient în utilizarea tehnicii de luptă. În plus, Iranul a trebuit să facă față unei adevărate blocade în ceea ce privește armamentul de proveniență occidentală, ca și de piesele de schimb necesare. Improvizând mai mult, atacând
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
tehnică de luptă relativ eterogenă, mai precis cu ceea ce puteau obține de pe piața de armament, personalul neavând cel mai adesea un antrenament suficient în utilizarea tehnicii de luptă. În plus, Iranul a trebuit să facă față unei adevărate blocade în ceea ce privește armamentul de proveniență occidentală, ca și de piesele de schimb necesare. Improvizând mai mult, atacând mai mult și mai hotărât, Iranul a obținut adesea victoria în fața unor trupe irakiene superioare numeric și mai bine dotate, care luptau în defensivă, dar nu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
armei chimice asupra trupelor și populației civile, pasivitatea opiniei publice internaționale și intervenția americană. Pe toată durata războiului, Iranul a căutat să utilizeze la maxim tehnica de luptă de care dispunea, pentru a depinde cât mai puțin de importurile de armament, politică urmată și în prezent. Pistoalele mitralieră Hecker & Koch de 7,62 mm din dotarea trupelor de infanterie se produceau în Iran, ca și muniția necesară. De asemenea, existau numeroase pistoale mitralieră AK-47, de fabricație sovietică, nord-coreeană, cehă sau chineză
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
asemenea, existau linii de fabricație a proiectilelor de aruncător, grenadelor de mână și grenadelor antitanc. Iranul putea să repare și să întrețină aruncătoarele multiple de rachete de tip Katiușa și cele antitanc RPG-7. În consecință, cam tot ce ținea de armamentul din dotarea infanteriei era din producția internă. După ce Irakul a trecut în defensivă, la începutul anului 1981, Iranul a utilizat din plin numeroase forțe de infanterie, compuse din militari de carieră, gărzi revoluționare și voluntari, pentru a recupera teritoriul pierdut
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel de lansatoare de rachete au fost obținute din SUA prin contrabandă, cu precădere în 1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului operatorilor. În cursul atacului asupra peninsulei al-Faw din 1986 și contra-atacului de la Meheran din același an, trupele iraniene terestre au utilizat lansatoare de rachete
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
fanatizați de discursurile liderilor religioși, care se năpusteau în valuri (human waves) asupra pozițiilor fixe irakiene. Drept atacatori erau utilizați cei prea tineri sau cei prea în vârstă pentru a se înrola, cu o instrucție slabă sau inexistentă, cu un armament minimal sau cel mai adesea neînarmați, care trebuiau să se năpustească asupra irakienilor, pentru a-i copleși cu numărul lor, consumându-le muniția. Adesea, aceste valuri de atacatori erau compuse din copii fanatizați, care treceau fără nici o teamă prin câmpurile
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și liniile de aprovizionare. Utilizarea pe scară largă a dispozitivelor de vedere pe timp de noapte spre sfârșitul războiului, combinată cu infiltrări de trupe și atacuri surpriză, a produs irakienilor pierderi grele, chiar dacă se găseau în defensivă, iranienii compensând lipsa armamentului greu și a tancurilor prin mobilitate mai ridicată și atacuri mai îndrăznețe. În același context, numeroși comentatori din mass-media acuză Iranul că ar fi folosit minori în timpul războiului, atât în calitate de combatanți, cât și pentru deminarea terenului folosind propriul corp. Se
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
restul având resursa de zbor expirată. În luna octombrie a anului 2003, resursa ultimului MiG-29 a expirat, avioanele fiind conservate și scoase ulterior la vânzare. Romtehnica nu a vândut nici un avion MiG-29 până în prezent conform rapoartelor ONU privind transferurile de armament. Deși au existat planuri pentru revitalizarea avioanelor, acestea nu au fost luate în considerare, avionul fiind depășit din punct de vedere tehnic. Aerostar Bacău a propus Armatei Române modernizarea avioanelor MiG-29, printr-un proiect privat realizat în colaborare cu DaimlerChrysler
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
veridicitatea doborârii unui avion de rebelii separatiști în timpul conflictului din Transnistria) au fost vândute în Yemen. Statele Unite ale Americii au achiziționat 21 de avioane MiG-29 din Republica Moldova în 1997 pentru a preveni vânzarea lor către Iran (MiG-29 "Fulcrum-C" poate transporta armament nuclear). Un avion a fost livrat României în schimbul ajutorului logistic acordat Moldovei în Conflictul din Transnistria. Alte șase avioane MiG-29 "Fulcrum-C" rămase sunt în prezent de vânzare.
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
denumire NATO: Flanker) este un avion de superioritate aeriană sovietic construit de Suhoi. A fost conceput să concureze direct cu avioanele americane F-14 Tomcat și F-15 Eagle. Este foarte manevrabil, are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
de realimentare în aer, cârlig de apuntare, tren de aterizare întărit și aripi canard, în fața planelor principale. Următoarea generație Flanker include Șu-35 și Șu-37 dotat cu tracțiune vectorizată, ambele mult îmbunătățite față de Șu-27, cu aripi canard în fața planelor principale. Performanțe Armament
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
denumită "supercursa". Conform site-ul oficial, nemțescul Luftwaffe și austriacul Eurofighter, au viteza maximă posibilă fără reîncălzire între Mach 1,2 și Mach 1,5. În 2002, MBDA Meteor a fost selectat ca interval lung de aer-la-aer cu rachete de armament de Eurofighter Typhoon. Până Meteor va fi disponibil, Typhoon va fi echipat cu AIM-120 AMRAAM. În prezent, data lucrării interioare pentru Meteor se anticipează a fi august 2012. Consorțiul Eurofighter susține că avionul lor de vânătoare are o mai mare
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
cele mai bune nave, pe care se îmbarcaseră hopliții bine înarmați, purtând coifuri, platoșe și scuturi mari și rotunde. Aceștia vor fi luptătorii care, cu săbiile și lăncile lor, vor duce greul luptei împotriva infanteriștilor ambarcați ai perșilor, dotați cu armament mai ușor. În partea stângă a flotei persane, după direcția de înaintare, se află un detașament de infanteriști fenicieni îmbarcați, oameni care colindaseră Mediterana în lung și-n lat și călătoriseră și în apele de dincolo de aceasta. În dreapta sunt navele
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
turboreactorului german BMW 003. MiG-9 a fost un avion de vânătoare cu reacție din prima generație, având un succes moderat, principala problemă fiind blocarea motoarelor la altitudini mari din cauza aspirării gazelor rezultate după folosirea tunurilor automate. Mai multe configurații ale armamentului au fost testate, dar problema nu a fost rezolvată. Alte câteva motoare au fost evaluate, dar nu au fost folosite din cauza performanțelor superioare ale prototipului avionului MiG-15. Au fost construite în total 610 exemplare (inclusiv prototipurile), acestea fiind livrate Forțelor
Mikoian-Gurevici MiG-9 () [Corola-website/Science/308462_a_309791]
-
Zile și în Războiul din Bangladesh din 1971. În Uniunea Sovietică, MiG-19 a fost înlocuit de avionul MiG-21. În ciuda vechimii sale, MiG-19 s-a dovedit a fi manevrabil la altitudine joasă și are o rată ascensională surprinzător de mare, iar armamentul său greu - trei tunuri automate de calibrul 30 mm NR-30 - îl transformă într-un adversar redutabil în cazul luptelor aeriene apropiate.
Mikoian-Gurevici MiG-19 () [Corola-website/Science/308475_a_309804]