KorAP: Find »[drukola/base=atârna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...330 331 332 ...349 >

8,705 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

deschis - cu un zid în partea de vest. La sud-est, se înalță un catarg de vreo 50 de picioare, în vârful căruia se află o platformă pentru hrănit păsările. Se spune că păsările duc mesajele împăratului la spirite. De perete atârnă un obiect ciudat. Pe măsură ce mă apropii, îmi dau seama că e un sac de bumbac de culoarea țărânei. Călugărul explică: — Sacul i-a aparținut părintelui fondator al dinastiei, regele Nurhachi. Înăuntru sunt osemintele tatălui și bunicului regelui care au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă de trei picioare făcută din fâșii de piele împletite. Când încep să danseze, fac cerc în jurul meu. Gura le miroase a usturoi. Cântă îmitând sunete de animale. N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de magazine și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
patroanei, înclinându-mă ușor. Ea linge acul de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
deloc îngrijorat cu privire la posibilitatea de a se scufunda, căci ochii îi sunt complet închiși, iar gura sa zâmbește ușor. Are în mâini celebra cupă a înțelepciunii. În dreapta tabloului se află un raft albastru pentru cărți, plin până la refuz. Din tavan atârnă până la pământ două lampioane decorate cu caligrafii. Totul e sculptat și îmbrăcat cu aur. Prin toată încăperea sunt imagini cu dragoni și cocori, iar pe panouri aflate de o parte și de alta a ferestrelor stă scris: Noroc an după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
chema să te ia de aici. Face o mișcare spre ușă. Îi permit firii mele să preia controlul. Disperarea mi-a ațâțat dorința de a lupta, și teama mă părăsește brusc. Văd cu ochii minții o sfoară de spânzurătoare care atârnă de un căprior din palatul meu imperial, dansând precum mânecile fluturânde ale zeiței lunii. Bucuria de a deține controlul e neașteptată, dar reală. Mă dau jos din pat și mă strecor în cămașa de noapte. — Să aveți parte de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ajute să dorm. — Pot să iau qin-ul Domniei Voastre? Se întinde după instrument și mi-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când să ne redobândim frontierele? Vânturile din Yang-chou au venit să-mi usuce lacrimile. Împăratul Hsien Feng ascultă în tăcere și începe să plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau un pic din fermitatea ei, mușcând mai adânc în piele. Apoi, brusc, într-o zi, ridurile au schimbat întregul peisaj al chipului ei. Pielea îi atârna de parcă ar fi fost trasă spre pământ. Mama nu mai era o femeie tânără. În tăcere, mă dau ușurel jos din pat. Pun qin-ul pe masa de lângă perete. Mă îmbrac cu cămașa și mă uit pe fereastră. Privesc fix la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
eunucului-șef Shim. Înainte ca soarele să răsară, mă aflu înapoi în Palatul Frumuseții Esențiale. După ce mă spăl, ies din cameră în grădină. Vremea e senină și soarele strălucitor. Trandafirii și magnoliile încep să înflorească. În curte, de crengile copacilor atârnă zeci de căsuțe pentru păsări. La ora asta, eunucii vin ca să dreseze păsările imperiale, care provin din întreaga țară. După o peroadă de dresaj, cele mai bune vor fi trimise împăratului Hsien Feng, iar acesta le va trimite la rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
intrat pe gura de vărsare a fluviului Zhu Jiang și au tras în gărzile noastre din Canton, zic eu, aducându-mi aminte ce mi-a povestit tata. Majestatea Sa privește în gol, pupilele sale fixând capul de dragon sculptat care atârnă din tavan. — 27 iulie... cea mai tristă zi din viața tatălui meu, articulează el. A fost ziua în care... barbarii au distrus forțele noastre navale și au cucerit Kowloon. Împăratul își trage umerii și tușește fără să se poată stăpâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă uit direct la ea, privesc deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea o pasiune pentru magnolii. Chiar și bolnavă, purta o rochie brodată cu flori mari, roz de magnolie, care acopereau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lui rămâne multă vreme lipită de pământ. Când se ridică, un eunuc merge și desface cu grijă buzele doamnei Jin, îi pune în gură o perlă mare, prinsă pe o ață roșie. Apoi îi închide gura, lăsând capătul aței să atârne pe bărbie. Perla e simbolul esenței vieții, și reprezintă puritatea și noblețea. Ața roșie, care va fi legată de către fiul ei, simbolizează dorința lui de a nu se despărți de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul Kung îngenunchează din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fi superstițioasă, aș crede că numele în sine e o previziune. Celebrarea a început a doua zi după ce s-a născut și va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane roșii. Toată lumea e îmbrăcată în roșu și verde. La palat sunt invitate cinci trupe de operă pentru a da spectacole. Tobele și muzica inundă aerul. Reprezentațile se țin lanț zi și noapte. Beția e ca acasă printre bărbații și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Yun! — Trezește-te, Nuharoo! Trebuie să fi avut un coșmar. Stătea lângă patul meu, îmbrăcată într-o rochie verzuie transparentă, suspină Nuharoo. Avea sânge pe tot pieptul. Gâtul îi era tăiat dinspre față, ca de un topor, iar capul îi atârna pe spate, prins de gât doar printr-o bucată subțire de piele. Nu puteam să-i văd fața, dar îi auzeam vocea. Zicea: „Trebuia să fiu spânzurată, nu decapitată!“. Zicea că a fost trimisă de judecătorul lumii de dincolo ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și învățat Kuei Liang, socrul prințului Kung, e îmbrăcat într-o robă gri. A sosit de la Peking în dimineața asta și trebuie să se întoarcă înapoi de îndată ce înregistrează ultimele cuvinte ale Majestății Sale. Barba albă a lui Kuei Liang îi atârnă pe piept. Stă în genunchi, ținând o pensulă de scris gigantică. Din când în când, înmoaie pensula în cerneală ca să o mențină umedă. În fața lui se află un teanc de hârtie de orez. Chow Tee, care stă lângă el, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
decenii înainte de a ne cunoaște în sfârșit. Am spus atunci Curții că nu voi putea să mor liniștită dacă nu-i mulțumesc bărbatului care m-a ajutat să țin cerul laolaltă. Crizantemele sălbatice de culoarea sângelui înfloresc cu duiumul. Plantele atârnă peste garduri și acoperă pământul din curtea mea. Încă zguduită de conținutul unei scrisori recente trimise de prințul Kung, nu am nici un chef să admir florile. În scrisoarea sa, prințul descrie o zi din viața lui - a doua zi după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
roșu de trei pe nouă picioare, acoperit cu o față de masă din mătase galbenă brodată cu flori de primăvară. În spatele biroului erau două jilțuri aurite, capitonate, pentru mine și Nuharoo. În fața locului în care urma să stăm noi se afla, atârnând din tavan, un paravan transparent din mătase galbenă. Era un gest simbolic care spunea că nu noi suntem cele care conducem, ci Tung Chih, al cărui tron era plasat în centru, în fața noastră. În dimineața ceremoniei urcării pe tron, majorității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
că este ocupată cu noua ei pasiune, colecționarea cristalurilor europene: — Uite cât de fascinanți sunt acești copaci din cristal! Mi-a arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
acești copaci din cristal! Mi-a arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit. Grețos. —Bette! l-am auzit pe Simon strigând din holișorul destinat cutiilor poștale, plasate discret. Tu ești acolo, Bettie? Ieși din hol În echipament alb de tenis, cu un săculeț de forma rachetei atârnându-i pe umerii lați, și mă prinse Într-o Îmbrățișare de urs, așa cum nici un bărbat heterosexual n-o mai făcuse. Era un sacrilegiu să sar peste vreo seară de joi, care, pe lângă că era foarte amuzantă, Îmi oferea și cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
Mi se părea vag cunoscut, deși nu știam exact de ce. Tricoul său de un verde pal era destul de mulat Încât să arate că ar fi putut ține oamenii afară dacă ar fi vrut, dar jeanșii mai largi, spălăciți, care-i atârnau pe șolduri sugerau că nu se lua prea În serios. Tocmai când hotărâsem că avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
foarte mișto“ și m-am furișat afară când nu era atentă. Holul lui Philip era mai lung decât tot apartamentul meu și a trebuit să mă iau după sunetul vocii lui ca să găsesc camera. Tablouri abstracte În multe culori erau atârnate pe pereți, iar podelele de lemn cu pete negre - lemn adevărat, nu parchet newyorkez - scoteau În evidență mobila masivă, cu schelet metalic. Toată casa părea o mostră de podele Ligne Roset, de parcă ar fi fost scoasă direct din expoziție și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
tu chestia asta? O faci pe inaccesibila. Ei bine, mie Întotdeauna mi-au plăcut jocurile, așa că am hotărât să intru În joc și să te găsesc singur. Am văzut-o pe Elisa prăbușindu-se pe canapeaua din spatele lui, cu gura atârnând destul de dizgrațios și cu o expresie șocată pe chip. —Să intri În joc? l-am Întrebat. — Fetele nu prea fug de mine, dacă Înțelegi ce vreau să zic. Hei, frate, Îmi faci și mie rost de un Tanq cu tonic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
picolo, chelner, manager de noapte, barman, tot ce vrei -, iar când am absolvit mi-a făcut trampa pentru un an de ucenicie la un restaurant franțuzesc, menționat În Michelin. Totul i se datorează lui. Eram vag conștientă că gura mea atârna destul de neatrăgător, deschisă, din cauza șocului produs de această informație, dar Sammy mă salvă grațios de mine Însămi, continuându-și povestea. Probabil că te Întrebi de ce lucrez ca paznic la Bungalow, ha? Rânji. —Nu, deloc. Dacă ție Îți convine... Ăă... vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]