13,186 matches
-
vizitat de regele Solomon și considerat de unii ca fiind adevărata țară a făgăduinței promisă de Dumnezeu poporului evreu. Mai mult, primul istoric cunoscut din Kashmir, Kalhana, consideră că numele țării provine de la Kashyapamir, în sanscrită "Țara lui Kashyapa", considerat bunicul lui Manu și părintele omenirii, corespondentul lui Adam din Bi-blie. Să arătăm că și potrivit tradiției islamice, Adam venise din India, pentru a face de 40 de ori pelerinajul la Ka'ba, piatra ce fusese așezată la Mecca, cu 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încă se mai stăruie că "n-ar fi exclus" alt loc de naștere, deși, pentru aceste două probleme, cercetările documentare au bătut pasul pe loc. Din aceleași cauze, n-a fost spulberat un lung șirag de neadevăruri cu privire la Vasile Iurașcu, bunicul poetului, care, de fapt, n-a fost de viță boierească și nici moșia Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spunea că sunt foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea numai 9 ani cînd a auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
moșia Joldești și tocmai de aceasta te miră faptul că toți cercetătorii biografiei eminesciene, fără nici o ezitare, s-au lăsat induși în eroare de ifosele boierești ale lui Matei Eminescu și au transmis din unul în altul afirmația greșită că bunicul poetului a fost proprietarul moșiei Joldești! În al doilea rînd, te miră și stăruința cu care Augustin Z. N. Pop perseverează în greșeală. După ce îl vede pe Vasile Iurașcu "trăind într-o deplină răzeșie la Joldești"23, domnia sa vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sare tocmai în Țara-de-Jos, "la Ursu Iurașcu, cel căpitan de Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache lurașcu, căsătorit cu Maria, fiica pitarului Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria Kogălniceanu"26. Acest amănunt genealogic ne obligă la o scurtă reflectare. Scarlat Callimachi a domnit în Moldova, cu cîteva întreruperi, între 1806, august 12 și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
precizarea" lui Augustin Z. N. Pop, tatăl lui Vasile Iurașcu s-ar fi căsătorit între aceste două date: 1806 și 1819. Dar însemnările autografe, pe care ni le-a lăsat Vasile Iurașcu le vom vedea mai departe arată că el, bunicul lui Eminescu, era căsătorit în 1803, în 1804 a avut primul copil, pe Marghiolița, iar în 1805 i s-a născut al doilea copil, în 1806 i s-a născut al treilea copil, deci Vasile Iurașcu era căsătorit și avea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ici-pe colea, Augustin Z. N. Pop și-a modificat prima spiță genealogică, luîndu-se după avocatul Iurașcu, dar, și de data aceasta, spița sa tot fantezistă a rămas, în părțile ei esențiale. Ea nu este susținută documentar nici măcar pentru părinții și bunicii lui Iurașcu, fără a mai vorbi de legătura cu Iurașcu pîrcălab de Hotin, care a fost pur și simplu uitat. Noul său arbore genealogic, pus la finele aceluiași volum, pornește de la Iurașcu din Peletuci, din ținutul Bacăului, care în 1647
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1647 era vătav. De la fiul acestuia, Nicolae Iurașcu, autorul pornește un ram, pe care îl pune și pe Vasile Iurașcu, cu o soră, Zamfira. De data aceasta, lui Vasile Iurașcu i se dă alt tată, pe Ion Iurașcu, iar de bunic, pe un Apostol, despre care nu ne spune de unde i-a scos, căci nu ne prezintă și documentele care să susțină această filiațiune. Totuși, luînd de bază acest arbore genealogic, George Munteanu crede că "pe linia maternă știrile sigure (s. n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de familie. Este o muncă istovitoare și zădarnică această dibuire, printre atîtea sute de familii, cu numele de Iurașcu, răspîndite prin toată țara Moldovei și care cel mai adesea nu sunt înrudite între ele. Pentru a ști cine a fost bunicul lui Eminescu, este mai nimerit să apucăm cu cercetările pe altă cale, mai ales că ne vin în ajutor și documente inedite. Moșia Sarafinești intrase în proprietatea Mănăstirii Moldovița, încă de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu Voievod 33. La puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
50. Acest sat, dimpreună cu Tureatca și cu Nahorenii de alături, prin succesiune, au fost în stăpînirea neamului Iurașco, fost pîrcălab de Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit în acest sat, pe moșia neamului Iurașcu, dar nu putea dovedi că și el aparține, prin descendență, acestei familii. Iar originea lui Vasile Iurașcu este și mai neclară. El și-a zis pe țărănește: Iurașc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
numeau aceștia. În schimb, rangul boieresc de stolnic vom arăta mai departe cum l-a obținut l-a făcut pe un nepot al său să-l creadă de viță boierească. Găsind, întîmplător, prin documente, un nume Iurașcu, asemănător cu numele bunicului său, cu bogata sa fantezie și cu multe ifose boierești, l-a considerat pe bunicul său descendent din Iurașco părcălab de Hotin!! O pretenție tot așa de copilărească și de ridicolă, ca și aceea a unui oarecare să-i zicem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
obținut l-a făcut pe un nepot al său să-l creadă de viță boierească. Găsind, întîmplător, prin documente, un nume Iurașcu, asemănător cu numele bunicului său, cu bogata sa fantezie și cu multe ifose boierești, l-a considerat pe bunicul său descendent din Iurașco părcălab de Hotin!! O pretenție tot așa de copilărească și de ridicolă, ca și aceea a unui oarecare să-i zicem Ștefan, care s-ar pretinde descendent din Ștefan cel Mare!... Că Vasile Iurașcu era venit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tratatul de la Adrianopole (1829, sept.), un rus, Jeltuhin, general de intendență, ar fi trecut iar pe la Sarafinești și i-ar fi adus Donțului patru valuri de pînză de borangic, lui Iurașcă o pușcă cu două țevi de Damasc, iar pentru bunică-sa, Paraschiva, o alisidă de aur masiv, care a trecut în zestrea Ralucăi. "Și continuă Matei Eminescu de cîte ori o punea mama la gît, amintea că e adusă din Țarigrad și dată mamei sale, de generalul Jeltuhin 68. În
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că e adusă din Țarigrad și dată mamei sale, de generalul Jeltuhin 68. În altă scrisoare, trimisă tot lui Corneliu Botez, unde e vorba de portretul mamei sale, Matei Eminescu mai adaugă: Colierul de aur de la gît e acela adus bunică-mia de generalul Jeltuhin, iar briliantele de la cercei și inelele sunt de la Donțu. Tata le-a dat unui giuvaergiu, în Iași, de le-a refăcut, ca formă, adică forma părților de aur, căci de la Donțu aveau altă formă"68. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce-i scria, din Botoșani, doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce-i scria, din Botoșani, doamnei Cornelia Emilian, la 3 febr. 1888: "Judecă, scumpa mea mamă, dacă sărăcia este o rușine. Bunicii și străbunicii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vînt, ci numai în urma multor nenorociri... familia noastră era ca un exemplu, între proprietarii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Alfons, recomandîndu-se "Eminescu rumänicher Schriftsteller, adică Eminescu, scriitor român". Apoi el i-a prezentat, pe amîndoi regii, mamei sale, pe care o considera prințesă a Moldovei 6. A doua oară era pe pragul de a fi declarat nebun. Numai atunci, bunicul său, Vasile Iurașcu, era "Vasile Jura, boier de neam din Moldova, din timpul lui Alexandru Mușat cel Bun", iar tatăl său a devenit "George cavaler de Eminovici, castelan ereditar al Regnului Poloniei"7. În celelalte ocazii, fiind deplin conștient, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
va spori inevitabil în deceniile următoare. Faza III este contemporană fenomenului Power Age, era dominată de seniorii metamorfozați în hiperconsumatori emoționali de produse și servicii. A trecut vremea când pensionarii erau epuizați și mai aveau puțini ani de trăit, când bunicii se mulțumeau să se ocupe doar de nepoți. Crescuți în societatea de consum, seniorii călătoresc, pleacă la celălalt capăt al lumii, vizitează orașe și muzee, frecventează cursuri de informatică, fac sport, vor să arate mai tineri. Bulimia consumeristă nu mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
voiaj oferă reduceri sau servicii speciale celor de peste 60 de ani. Mărcile de produse cosmetice (Roc) lansează campanii publicitare centrate pe întinerirea feței, promițând „zece ani mai puțin” femeilor de 50 de ani. Spoturile publicitare care îi prezintă alături pe bunic și pe nepoțel, în care apar bărbați și femei de 60 de ani sunt tot mai frecvente. Unele firme recrutează angajați seniori, considerând că această clientelă care a trecut de 50 de ani preferă să fie în contact cu vânzători
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îl învăț eu minte. Nu voi vorbi nici eu.” Așa că m-am trezit între doi bărbați foarte încăpățânați, care tăceau amândoi și se provocau unul pe celălalt să vorbească primul. În cameră era o tăcere mormântală, excepție făcând doar ceasul bunicului care ticăia in fundal. I-am privit pe amândoi și mi-am dat seama că știau ce se petrece, dar că nu vroia niciunul să renunțe. Habar nu aveam cum am fi putut rezolva această situație. Mă simțeam de parcă trecuse
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
nord, femeile rămân acasă cu socrii sau cu părinții lor, au grijă de copii și/sau cresc pe lângă casă animale mai mici, cum sunt porcii, găinile și albinele. Familia tipică din Los Parangueos este un grup alcătuit din trei generații: bunicii, copiii lor și nepoții lor. Bătrânii și copiii au grijă de una sau două vaci, de măgarii folosiți la transportatul recoltei și de câteva capre. Animalele domestice servesc drept capital lichid sau imprevistos pentru plata medicamentelor în caz de boală
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
cu seamă adolescenți), participarea lor afectivă la actul de cult lipsește sau este minimă. Manifestări asemănătoare sunt semnalate și în alte localități din țară, mai ales în mediile urbane dezvoltate. Sunt și situații în care preoții ortodocși îndeamnă părinții și bunicii să vină la biserică împreună cu copiii sau nepoții lor. În cazuri mai rare, copii și tineri fac parte din corurile parohiilor ortodoxe sau participă la cântarea omofonă. În cazuri izolate, sub masca acțiunii de catehizare, au apărut și încercări de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
creadă că „s-ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți nu o văd, o prezență de ordinul invizibilului, percepută doar de către cel condamnat să viețuiască într-o noapte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
invizibil în stare să trezească o „spaimă neobișnuită, nefirească” și care-l face pe orb să se înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intrat pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn impalpabil, imaterial al prezenței morții. Numai bunicul orb știe că printre ei se află cineva, că acolo s-a așezat cineva, bunicul orb căruia moartea a și început să-i dea târcoale; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin greaua încercare a tenebrelor și au
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]