9,246 matches
-
Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului sentimentul sufocării, al suprasaturației: "Ninsoarea de departe/ de sus, de jos/ din dreapta, din stânga/ Sunt până în piept în zăpezi/ și poate ca nu există a ninge/ arde sus pasărea predestinată/ invadează pământul cenușa ei". Omul, în raport cu obiectele eliminate în absențe, se află într-o falsă existență: "Omul dinăuntru putea fi cel ce flutura în sus/ ori ceea ce flutura jos puteau fi cele două elemente." În acest context sunt fericiți cei ce nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curcubeie". Se întoarce la tradiție, la obiceiuri și ceremoniale vechi, la folclor: "Întoarce-te la casa geamului deschis" ("Poezie"). În poemul "Cât infern" pune problema "cuvintelor". Fiecare cuvânt este semnul unei părți din civilizație; În cuvânt sălășluiesc infernul, mirajul și cenușa; cuvintele ard, sunt stele mișcătoare, de aceea căutarea cuvintelor, întruchiparea lor îi dau sfâșieri și trăiri de calvar. Ioan Alexandru cântă raiul "începutului", și anii trec fără să i se dezvăluie lucrul în sine. "Legat de ceafa mea ca hoitul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asistăm la plecarea pământului spre alte lumini; atunci, se desprind din țarină dragostele oprite, sufletele fraților ce s-au ucis, pietrele de răzoare. Participăm la o moarte organică a lumii satului, a țărânei și la o renaștere din propria-i cenușă. Poetul se trezește într-un adevărat Eden, pentru că, iată: Căile pământului s-au lăsat de-a pururea la fund cu oasele ucișilor pentru pământ/ strălucind ca piatra albă de pe prund"/. Primul volum se constituie ca un preludiu al celorlalte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scoarța pământului este de vină/ Cu lipsa ei de stabilitate." Lucid, vorbește despre valoarea relativă a operei literare: "Nici nu știi/ Când se cască sub masa ta un vulcan/ și după o zi de muncă/ Te poți iscăli direct pe cenușă" ("Creație"). Cuvintele sunt neputincioase în fața universului: "într-o zi mă voi ridica de la masa de scris/ și voi începe să mă îndepărtez de cuvinte". După o suită de poeme programatice ("Retroversiune","Fuge","Sepia"), ne asigură că lumea nu va reuși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sărăcie și, de nedreptățile suferite, se răscoală. Astfel, întâmplarea legată de o goană după curci îi dă poetului prilejul să explice numele Piscului cu Bojii, mănăstire de călugări greci, care au luat pământul sătenilor și locul a fost prefăcut în cenușă. Drumul până în pisc este zugrăvit ca în marile romane: "Treceam Mătăsoaie, dam în vâlceaua lui Niță,/ Răzbeam în poiana Popii,/ Coboram coasta în vâlceaua cu izvoarele/ Suiam iar printre stejarii bătrâni, dând cu piciorul/ în ciuperci,/ Mânătărci otrăvite/ Pălăria șarpelui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câștigă vidul, nici alfa, nici plantele/ cine, atunci, câștigă, cine trăiește pulsul ce uriaș echilibrează întreaga noastră pierdere". Modul de existență preferat este singurătatea, în ciuda faptului că ne aflăm în fața cuiva incapabil să înfrunte un univers întreg ("Mod"). În poemul "Cenușă și melci" întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
martori și fără dovezi", pentru că, așa cum spunea altădată Macedonski, "nu a făcut nimic demn de a vă smulge mila"; de o mie de ani, se cântă la fel. O anume boală cuprinde lumea, cauza este civilizația, poluarea, foamea și sărăcia. Cenușa și infernul ca semn al dezagregării, apariții întunecate ale ființei noastre sunt citate cu orgoliul sublim al ființelor alese: Am auzit infernul, fiți pregătiți,/ la întoarcere/ se va mai auzi odată/ ca o redeșteptare a unui stejar/ ce a căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ambele încercând să izoleze persoana de orice tip de solidaritate ar fi bântuită; alcoolicul nu mai poate spera în înțelegerea "colegilor de obicei", în sprijinul mutual al celor ce continuă să bea, deoarece îi vede pe mai toți turnându-și cenușă în cap și autoculpabilizându-se; tot așa, cei ce visau să nu se mai lase prinși de curentul principal lansat de partid se retrăgeau culpabili când priveau la alții cum se declară vinovați. De fapt, ambele categorii nu fac decât să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sunt oameni cu îndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri în care se practică încă schimbul de produse: “Avere aveau cât le trebuia, poclozi în casa, piei de miel în pod, oi în munte. Aveau și parale stranse într-un cofăiel cu cenușa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza și carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau faina de papusoi.” Romanul lui Sadoveanu are un caracter miticbaladesc, zugrăvind o civilizație pastorală milenară
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de plumb”, „monede de plumb”(„lei de plumb”)8), „medalii de plumb”, „soldați de plumb”, „apă de plumb”9), „sigilii de plumb”, „litere de plumb” (în aliaj cu antimoniu), „camere de plumb” (pentru obținerea acidului sulfuric)10), „candelabre de plumb”, „cenușă de plumb”, „deșeuri de plumb” etc. Evident, o parte din aceste lucruri aparțineau și atunci arheologiei, dar altele continuau să fie în uz. Ca toți crîșmarii din vremea aceea, tatăl lui Bacovia folosea, desigur, „litrul de plumb”, ca măsură în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ferim de faimoasa Henriette și de Eminovici (ofițerul)278 întru cît ei făcuseră dovada că vor să tragă un ce profit, din aceste ajutoare". Miercuri 3 iunie 1887, un mare incendiu a izbucnit în centrul Botoșanilor, prefăcînd în ruină și cenușă trei sute zece case și lăsînd fără adăpost vreo două mii de familii. În timpul acelui incendiu, Eminescu era internat în spitalul Sf. Spiridon, așa că relatările Henriettei, din 4 iunie 1887, către Cornelia Emilian, n-au fost corecte: "Cea mai mare nenorocire. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Island și au închiriat un bungalou mic din lemn acolo. Pe la sfârșitul vacanței lor de vară s-au mutat într-o altă parte a insulei, în satul Somesville, într-o căsuță de lângă un mic cimitir unde se află acum și cenușa lor. Lui Yourcenar i-a revenit curajul; ceva se trezea în ea, principiul creativității în mijlocul liniștii mării. Ar fi putut fi un loc primitiv din arhipelagul grecesc care ieșea din Marea Ionică. Aceasta era America pe care Yourcenar o putea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
limitând-o doar la actul de a concepe o răzbunare crudă, inumană. Astfel, când află de moartea lui Patroclu, ??178 durerea lui Achille devine „înspăimântătoare”: întins pe pământ, refuzând orice hrană, smulgându-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la propria-i moarte. Apoi, când aceeași durere îl readuce totuși la viață, gândul lui „e numai măcel și sânge și vaier de moarte”: „Iar dacă eu am să intru
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ (...) În timp ce încerc să pătrund înăuntru./ Cât să-i dau portarului? am întrebat chiar portarul,/ în timp ce acesta se făcea că nu-i el omul/ Trei sute de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se zguduia de râs în altă parte. / Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu cenușă/ unde aveam o pereche de zaruri/ și-o pereche de mănuși negre.// Dar aici nu era nevoie de zaruri,/ nici de cărți, nici de cenușă./ Pentru că pretutindeni era numai cenușă" etc. Dincolo, nucleul parabolei din Nouă variațiuni pentru orgă este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se zguduia de râs în altă parte. / Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu cenușă/ unde aveam o pereche de zaruri/ și-o pereche de mănuși negre.// Dar aici nu era nevoie de zaruri,/ nici de cărți, nici de cenușă./ Pentru că pretutindeni era numai cenușă" etc. Dincolo, nucleul parabolei din Nouă variațiuni pentru orgă este asigurat de mecanica transferului identitar. Deși poate fi citit și în cheie intertextuală (amintind, vag, de tratările cele mai cunoscute ale temei în fantasticul romantic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altă parte. / Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu cenușă/ unde aveam o pereche de zaruri/ și-o pereche de mănuși negre.// Dar aici nu era nevoie de zaruri,/ nici de cărți, nici de cenușă./ Pentru că pretutindeni era numai cenușă" etc. Dincolo, nucleul parabolei din Nouă variațiuni pentru orgă este asigurat de mecanica transferului identitar. Deși poate fi citit și în cheie intertextuală (amintind, vag, de tratările cele mai cunoscute ale temei în fantasticul romantic sau realist Lermontov, Poe, Maupassant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă barbă și seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. El transcrie în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de verbul din blândul cuvînt..." (Carul Mare). Natura aparte a acestei lirici îmbibate de sacralitate a fost observată încă de la început de puținii comentatori statornici (și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care totu-i făcut, ascultă de verbul din blândul cuvînt..." (Carul Mare). Natura aparte a acestei lirici îmbibate de sacralitate a fost observată încă de la început de puținii comentatori statornici (și, fără excepție, de elită) ai lui Nicolae
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiul mamei mele broasca nu sunt/ Să mă târăsc pe pământ/ Să mă lipesc de pământ/ Să mă clatine vântul/ Să mă clatin sub vânt// Libertatea mă așteaptă la ușă/ Ca un animal mirosind a mosc/ Câine alb tăvălit în cenușă/ Dintr-o Alaskă pe care numai eu o cunosc". Luciditatea raportării la modele recunoscute ale poeziei românești sau universale (din texte nu lipsesc nici ecouri din Goethe, Baudelaire, Trakl sau Rilke) se pierde cu totul într-o categorie aparte de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragoste din mileniul III, Editura Pim, Iași, 2010. Romane: Iadul de lux, Editura Junimea, Iași, 2004; Suburbii municipale, vol. I, Editura Augusta, Timișoara, 2005; Suburbii municipale, vol. II Mormântul călugărului ioanit, Editura Augusta, Timișoara, 2007; Suburbii municipale, vol. III Arderea cenușii la templu, Editura Augusta, Timișoara, 2008; Suburbii municipale, vol. IV Ultima cină a Palatinului, Editura PIM, Iași, 2010. Mai multe premii, între care: Marele premiu la Festivalul Național de poezie de la Suceava "Nicolae Labiș"(1975), Premiul revistei "Luceafărul" (1978), Premiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]