8,539 matches
-
comandat de National Institute of Justice și realizat de o echipă condusă de Susan Ennet (1994)... și pe care chiar National Institute of Justice a încercat s-o deprecieze punându-i la îndoială validitatea științifică, lucru cât se poate de ciudat, căci acest studiu se baza pe o meta-analiză cuprinzând evaluări deja publicate care mergeau toate, cu o excepție de care vom mai vorbi, în aceeași direcție: ineficacitatea programului. Încă din 1991, fuseseră făcute publice douăsprezece studii care demonstrau această ineficacitate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
evaluation]. În terminologia lui Labov, setul de însușiri dintr-o NARAȚIUNE care aduc în prim-plan sau sugerează IDEEA; aspectele unei narațiuni care arată de ce situațiile și evenimentele reale merită a fi narate. În "Mi-am zis că era foarte ciudat", " Mașina s-a oprit. Mașina s-a oprit și a ieșit o femeie", "N-a spus nimic: pur și simplu stătea acolo" și " Ideea povestirii mele e că oamenii sînt în esență simpatici", de exemplu, meditația naratorului (accentuînd natura neobișnuită
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT,VIZIUNE. focalizat [focalized]. Obiectul FOCALIZĂRII; existentul sau evenimentul prezentat din perspectiva FOCALIZATORULUI. În "Ioana l-a văzut pe Petru sprijinindu-se de scaun. I se păru ciudat", Petru este focalizatul. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Martin 1986; Vitoux 1982. focalizator [focalizer]. Subiectul FOCALIZĂRII; deținătorul PUNCTULUI DE VEDERE; punctul central care guvernează focalizarea. În "Ioana l-a văzut pe Petru sprijinindu-se de scaun. I se păru straniu", Ioana
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
strânge sub titlul Părăvulii (cuvânt care în dialect înseamnă „anecdote”) versurile compuse până atunci. Succesul l-a îndreptățit să-și reediteze în două rânduri (1904, 1923) broșura, amplificând-o. Fiecare text pleacă de la o întâmplare reală, de la un tip caracteristic, ciudat, oricum memorabil, întâlnit în peregrinările prin munții și satele Macedoniei sau desprins din tradiția orală crușoveană. Culoarea locală, trimiterile la legende și personaje orientale, chiar mentalitatea dezvăluită sau sensul parabolelor le apropie de povestirile ce îl au ca erou pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
transferat de la un element important asupra unui detaliu. Deplasarea este, de asemenea, destinată criptării viselor, pentru a le face neinteligibile și deci inofensive. Procesul în discuție explică, în mare parte, sentimentul de ciudățenie pe care îl provoacă deseori visele. Este ciudat! Am visat o persoană cu care m-am intersectat o singură dată doar și care îmi este total indiferentă!» Deplasarea utilizează procedeul asociativ. În plus, după cum subliniază Freud, el «păcălește» admirabil cenzura, făcând important un lucru care nu este așa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri înverzite”; din nou sunt menționate două elemente care au legătură cu strângerea roadelor. Este ciudat că după Jud 9 și 21 (cf. 12.2.a) nu mai sunt pomenite via și strugurii. În Cartea Leviticului mai apare o aluzie istoricizantă: „pentru ca urmașii voștri să știe că i-am făcut pe copiii lui Israel să locuiască
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
termeni de examene și burse: doream să-i întrec pe ceilalți băieți, și aceasta îmi părea să fie calea prin care ar fi putut s-o fac în mod decisiv. Aveam aproape cincisprezece ani când (într-un mod mai degrabă ciudat) ambițiile mele au luat o turnură mai acută. Există o carte de "Alan St. Aubyn"16 care se numește Student la Colegiul Trinity 17 [t.n.], una dintr-o serie despre ceea ce se presupunea a fi viața într-un colegiu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Duhului de viață în Iisus Cristos, care m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții.” În Epistola lui Pavel către filipeni la 1,27 lucrarea canonică a zeloților, iudaizată după cea a geților, poartă numele de Evanghelia lui Cristos Ciudat este faptul că, deși Evanghelia păcii, sub diferitele ei denumiri cum apare în scrierile iudeo-creștine numite Noul Legămînt, care a fost scrierea canonică de propovăduire a pretinsei noi religii de către căpeteniile Frăției Noului Legămînt, Ia-cov, Chifa/Petru, Ioșua/Ioan/ și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
păzitor și participă la o sărbătoare acolo sus a preafericiților. Imaginea a fost descoperită pe o frescă ce decorează o necropolă vecină cu cea a unui preot de-a lui Sabasios, Vincentus, înhumat în catacomba creștină din Pretextat, fapt foarte ciudat la care nu s-a găsit nici o explicație logică. Nu-i nimic, o dau eu; este dovada de netăgăduit a furtului religiei geților de către tîrîturile ce își spuneau iudeo-creștini și care în sălbăticia lor fana- tică au profanat pînă și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pentru fiecare număr, cum se întâmpla în cadrul sistemelor egiptean și grecesc, fiecare simbol babilonian putea reprezenta o multitudine de numere diferite. Un singur cui, de exemplu, putea însemna 1, 60, 3 600 sau o infinitate de alte numere. Pe cât de ciudat pare acest sistem privirii omului modern, pentru popoarele antice era foarte logic. Era echivalentul din Epoca Bronzului a codului unui computer. Babilonienii, ca multe alte popoare, inventaseră ustensile care să îi ajute să socotească. Cea mai renumită a fost abacul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a șapte pachete combinate din celălalt magazin. Aceasta este proprietatea distributivă. Din punct de vedere matematic, spunem că 7 x 2 + 7 x 3 = 7 x (2 + 3). Totul are sens. Aplicați această proprietate lui zero și se întâmplă ceva ciudat. Știm că 0 + 0 = 0, deci un număr înmulțit cu zero are același rezultat ca și când ar fi înmulțit cu (0 + 0). Luându-l pe doi drept exemplu, 2 x 0 = 2 x (0 + 0), însă conform proprietății distributive noi știm
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dragă!“ i-a spus soția. „Toate șase sunt aici.“ „Nu se poate,“ i-a răspuns Sierpinski, „le-am numărat de mai multe ori: zero, unu, doi, trei, patru, cinci.“ JOHN CONWAY și RICHARD GUY, THE BOOK OF NUMBERS Poate părea ciudat să sugerăm că Dionysius și Beda au greșit când au uitat să îl includă pe zero în calendarele lor. La urma urmei, copiii numără „unu, doi, trei“, nu „zero, unu, doi“. Cu excepția mayașilor, nimeni altcineva nu a mai avut un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unui computer; avea o poziție numai a lui în șirul numeric. Un șir numeric fără zero nu mai putea exista, așa cum nu putea exista nici fără doi. Zero apăruse, în sfârșit. Însă chiar și indienii îl considerau un număr destul de ciudat, din motivele cunoscute deja. La urma urmei, zero înmulțit cu orice este egal cu zero; „păcălește“ orice alt număr. Și când împarți la zero, întreg iadul se dezlănțuie. Brahmagupta a încercat să înțeleagă ce înseamnă 0 : 0 și 1: 0
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
În vârful muntelui, mercurul s-a ridicat la o înălțime considerabil mai mică decât 760 de milimetri (Figura 22). Să fi fost oare natura mai puțin tulburată de vid în vârful muntelui decât în vale? Pentru Pascal, acest comportament oarecum ciudat a demonstrat că nu oroarea de vid ridica mercurul în tub, ci greutatea atmosferei, ce apăsa asupra suprafeței expuse la aer a mercurului din vas. Presiunea atmosferică exercitată asupra unui vas plin cu lichid - fie mercur, apă sau vin - va
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe i - așa numitele numere complexe - pentru a rezolva polinoame de gradul trei și patru. Și, în timp ce mulți matematicieni considerau numerele complexe drept o ficțiune convenabilă, alții îl vedeau în ele pe Dumnezeu. Leibniz credea că i este un amestec ciudat între existență și nonexistență, ceva ca un fel de încrucișare între 1 (Dumnezeu) și 0 (vid) în schema sa binară. El îl asemuia pe i cu Sfântul Duh: ambii au o existență eterică și puțin substanțială. Dar nici măcar Leibniz nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în sus și în jos din ce în ce mai repede, pe măsură ce se apropie de respectivul punct, trecând de la pozitiv la negativ și invers. Iar în imediata apropiere a punctului singular, ea poate lua aproape orice valoare imaginabilă, în mod repetat. Însă, oricât de ciudat s-ar purta aceste puncte singulare, ele nu mai reprezentau un mister pentru matematicienii care învățau să analizeze infinitul. Maestrul anatomist al infinitului a fost Georg Cantor. Deși s-a născut în Rusia, în 1845, Cantor și a petrecut cea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
z... Pentru așa ceva nu este nevoie de nici o șmecherie. Fiecare mulțime este în mod evident egală cu ea însăși. Dar ce se întâmplă când începem să scoatem numere din mulțime? De exemplu, ce se întâmplă când renunțăm la 0? Este ciudat, dar eliminarea lui 0 nu modifică deloc mărimea mulțimii. Recurgând din nou la modelul de așezare, ne putem asigura că fiecare persoană are câte un scaun și că toate locurile sunt ocupate:z... Mulțimea are aceeași mărime, chiar dacă am renunțat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu fiecare grad în plus sau în minus, câștigați sau pierdeți un anumit procentaj de volum. Legea lui Charles descrie relația dintre volumul unui gaz și temperatura sa. În anii 1850 însă, William Thomson, un fizician britanic, a observat ceva ciudat la legea lui Charles: năluca lui zero. Cu cât temperatura coboară, cu atât volumul baloanelor devine mai mic. Dacă temperatura continuă să fie micșorată în mod constant, baloanele se strâng tot în mod constant, dar nu pot să se micșoreze
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu era o reușită extraordinară. Un zero în mecanica cuantică conduce la presupunerea că întregul univers - inclusiv vidul - este plin cu o cantitate infinită de energie: energia în punctul de zero absolut. Aceasta, la rândul ei, duce la cel mai ciudat zero din univers: forța-fantomă a nimicului. În anul 1900, niște experimentatori germani au încercat să clarifice conceptul de catastrofă ultravioletă. Prin măsurători meticuloase efectuate pentru determinarea radiațiilor emise de corpuri la diferite temperaturi, ei au demonstrat că formula Rayleigh-Jeans nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vârsta acesteia - iar pe baza deplasării ei Doppler, i se determină viteza. Comparând rapiditatea de recesiune a galaxiilor în diferite epoci ale trecutului, astronomii au reușit să afle cât de repede se extinde dimensiunea spațiu-timp. Rezultatul lor a fost foarte ciudat. Viteza de expansiune a universului nu descrește. Poate chiar să crească. Informațiile obținute de la supernove spun că universul devine din ce în ce mai mare, cu o viteză care, de asemenea, este tot mai mare. Dacă este adevărat, sunt slabe șanse să se ajungă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ecuația 1 din ecuația 2. Rezultă a2 - b2 = a2 - ab (ec. 3) Putem descompune în factori ambele expresii ale ecuației; a2 - ab este egal cu a(a - b). De asemenea, a2 - b2 este egal cu (a + b)(a - b). (Nimic ciudat până acum. Această afirmație este perfect adevărată. Folosiți numere în loc de litere și convingeți-vă singuri!) Efectuând înlocuirea în ecuația 3, obținem: (a + b)(a - b) = a(a - b) (ec. 4) Până aici, toate bune și frumoase. Acum împărțiți ambele expresii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui vînător de iluzii; sufletește, e un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu, în slavă cu sensul de bucuros, trecut prin formele Răducanu, Răducu, Răducăniță; cel care nu a știut să se bucure este și un vas, un recipient (cană, căniță, cănuță) în care călăuzitorul destinelor a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
jos / Și-mi dă o guriță, angel radios."; Mare farsor, mari gogomani e o pastișă după antidinasticul N. T. Orășanu; N. Davidescu catalogat drept denigrator recunoștea în proza Între două povețe reflexe din Demonul perversității de Edgar Poe... Încurcată moștenire, ciudat clironom, dar que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient! La porțile Orientului unde totul e mahala: Bucureștiul e "oraș de putregai material și moral" (corespondență) iar O plimbare la Căldărușani îi dă prilejul să observe cu răutăcioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
minor al) relațiilor publice; îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de zece mii de dolari bucata, într-o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral-religioasă, fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]