9,745 matches
-
va determina înrăutățirea condiției acestora. 8.2. Controlul social prin familietc " 8.2. Controlul social prin familie" Studiile de etnografie și antropologie culturală arată că și la cele mai simple populații există preocuparea față de cantitatea și calitatea viitorilor membri ai colectivității. Formele de liniaritate și structură a grupurilor domestice regularizează, mai mult sau mai puțin spontan, parametrii populaționali. În societățile complexe, statul este principalul instrument prin care cantitatea și calitatea populației necesare ca forță de muncă, forță militară, piață de consum
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
insidios (mass-media), există limite în circumscrierea a ceea ce se consideră normal, iar depășirea acestor limite în comportamentul familial este sancționată (juridic sau social). În societățile democratice de tip pluralist, limitele sunt destul de largi. Tendința de a controla familia în folosul colectivității subzistă însă. Divorțul sancțiune este un exemplu, dar și alte forme mai discrete de blamare a soților de către anumite instanțe (sub pretextul protejării copiilor) - ca fiind dezinteresați, leneși, nedescurcăreți, răi părinți etc. - se înscriu în același context. Controlul statului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Printr-o gamă largă de mecanisme, societatea exercită controlul asupra familiei și, prin familie, asupra unor fenomene sociale, dintre care foarte important este cel al natalității și cel al socializării. Prin primul se reglează predominant cantitatea noilor cohorte, prin socializare, colectivitatea pretinde și calitate: abilități intelectuale și profesionale și standarde morale. Societatea realizează socializarea în sensul dorit de ea prin școală, unde controlul este mai riguros, dar și prin familie. Deținând pârghiile de recompensă și pedeapsă, interacționând intens cu ființele umane
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
competiției și eficienței prezumtive a asistenței familiale nespecializate, am putea face următoarea gradație: a) Asistența (terapia) difuză, profesată de prieteni, vecini, rude, colegi, alte persoane. Ea era total neorganizată. b) Existența unor instanțe, instituții informale. Acestea au fost create de colectivitățile umane cu scopul expres de a asista și ajuta familia, în special pe cea tânără. Sfatul bătrânilor, sfătuirea tinerilor căsătoriți și mai ales instituția nășitului intră în această categorie. Față de primele (a), ele aveau un oarecare grad de organizare, legitimizare
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1949), Social Structure, Macmillan, New York. Murdock, G. (1967), Ethnographic Atlas, Univesity of Pittsburgh Press, Pittsburgh. Murstein, B. (1976), Who Will Marry Whom?, Springer, New York. Nadolu, B. (2004), Sociologia spațiilor virtuale, Editura Eurostampa, Timișoara. Neculau, A. (1985), „Valori și norme în colectivitatea studențească. Utilizarea diferențiatorului semantic”, în S. Chelcea (coord.), Semnificația documentelor sociale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Nicholas, M. (1988), The Power of the Family, Simon & Schuster Inc. H., New York. Nicholas, M. (2005), The Essentials of Family Therapy, Pearson, Boston. Oropesa
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în cadrul poporului român. Moldovenismul, în forma sa pervertită de personalități cu interese de altă natură decât patriotismul, se constituie și ca „ansamblu de idei sociale, istorice și politice false, potrivnice românismului și unionismului românesc, menite să șteargă din amintirea colectivității crimele atroce săvârșite de Rusia împotriva moldovenilor de la est de Prut, să creeze aparența deosebirii acestor moldoveni de români, să formeze imaginea unor moldoveni permanent subestimați de români, dar prețuiți de ruși și ocrotiți de Rusia, să-i determine pe
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
această întoarcere spre realitatea ignorată de abordarea utopică. Arta guvernării, în accepție conservatoare, înseamnă acest travaliu de adaptare la context a instituțiilor care pot încuraja creșterea libertății. Altoirea burkeană a autonomiei locale implică instituirea unui mecanism concret care să acorde colectivității ocazia de a fi o autentică comunitate, de a genera, în timp, reflexele de limitare a hegemoniei statale. În absența acestei prudențe atente la detaliu, împrumutul operat riscă să fie un element decorativ, parte a potemkiniadei românești. Subsidiaritatea, în termeni
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
orice ideologie există, în sens material, în și prin discursul care o exprimă, iar agenții (umani), mereu deja interpelați ideologic, dețin abilitatea de a modifica discursul, trebuie să ne îndreptăm atenția, consideră McKerrow, asupra "dimensiunii sociale sau a conștiinței unei colectivități care utilizează sau aderă la un discurs particular"779. Dacă aderăm la modelul tradițional (nemediat) orator-public, în practica critică, trebuie să avem în vedere caracterul deja construit, ca subiect, al publicului, în timp ce modelul, ca atare, implică discursul "într-o manieră
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
investigare; echipa de creație propriu - zisă. Animatorul echipei de creație trebuie să antreneze echitabil pe toți participanții, având grijă ca fiecare să-și onoreze rolul pe care l-a primit. Discuția panel Termenul panel înseamnă în engleză jurați. Participă o colectivitate mai mare, dar discuția propriu-zisă se desfășoară într-un grup restrâns (jurații), format din persoane foarte competente în domeniul respectiv. Ceilalți (pot fi zeci de persoane) ascultă ceea ce se discută, în tăcere. Ei pot interveni prin trimiterea către jurați a
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
îi sunt fixate prin propria sa natură și propriile sale țeluri supreme" (Treitschke 1916:99). Cei mai mulți însă dovedesc diferite grade de disconfort cu faptul că "marea majoritate persistă în ideea conturării unei distincții clare între bunăstarea celor care împărtășesc aceeași colectivitate cu ei și bunăstarea umanității" (Tucker 1977:139-40). Mulți se folosesc de limbajul tragediei, de exemplu, în titluri precum Truth and Tragedy (Adevăr și tragedie), Thompson și Meyers 1977) și The Tragedy of Great Power Politics (Tragedia politicii de forță
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o consideră superioară sau care corespunde intereselor ei de moment), iar uneori chiar de a lupta, impunând și altora decizia sa; altfel spus, hotărârea proprie nu mai este un simplu ecou al cerințelor sau al exigențelor impuse din exterior de către colectivitate. Prin urmare, existența unei norme morale exterioare nu este imperativă prin ea Însăși: conștiința individuală este aceea care va aprecia natura ei și o va accepta sau, dimpotrivă, o va refuza considerând-o aberantă. Întreaga etică a faptelor eroice realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, atunci când nu este În stare să pună ordine În scopurile sau În preferințele sale de peste zi). Μ Biologic, omul este o ființă mediocră comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
perenității unui aforism ca Lucian Blaga, atunci când a afirmat că acel aforism ne va Încânta mereu, care reușește să sugereze mai mult decât forma lui actuală a putut să spună. Μ Nivelul psihologic al unei personalități și chiar al unei colectivități se vede și din atitudinea față de limbaj. Să dăm, pentru aceasta, cuvântul filosofului Gabriel Liiceanu: „Cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără «partea de sus» a limbii, acolo unde ființa fiecăruia dintre noi ajunge să rostească cântând, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
neam. Informată de fluizii subtili ai liricii moderne, fragilă și anxioasă, în reflecția sa, precum orice expert autentic al sufletului, Ana Blandiana este, totuși, în primul rând, un exponent al tradiției. Puritatea severă, sentimentul tainei, gravitatea raportului dintre individ și colectivitate, dintre prezent și trecut, și nu, în ultimul rând, icoanele naturii patriei, alcătuiesc o corolă revelatoare asupra unui specific și al unei organicități"8. Ceea ce trebuie reținut și luat în considerare este, însă, faptul că titlul de exponentă a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avait vraiment l’air trop con, Șa en devenait une atteinte à l’image du pays” (pp. 276-277) Scriitorul s-a convins că publicul contemporan, devenit paradoxal o masă de indivizi izolați, după cum constată Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Se cuvine să ne amintim că supravegherea de proximitate este endogenă. Ea se exercită fără nici un fel de intervenție străină sau vreun emisar care să se amestece în treburile comunității; totul se gestionează într-o completă izolare de restul lumii, colectivitatea producându-și propria ei supraveghere. Avem de-a face, așadar, cu o supraveghere autogenerată și reproductibilă, ceea ce explică, mai ales în contextul statelor polițienești, aversiunea pe care unii o nutresc față de vecinii lor (spioni ai intimității, ai vieții de familie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
societățile de control. Teatrul rămâne esențialmente atașat propriului său echipament, în pofida anumitor grefe tehnologice mai mult sau mai puțin stridente. Aici, supravegherea se practică între oameni vii și vizează oameni vii. Indivizii sunt cei pândiți, trădați sau denunțați, și nu colectivitatea. Supravegherea este personalizată, intimă, imediată. Nefiind atât de dependentă de performanțele tehnologice, ea rămâne fizică și concretă: o supraveghere exercitată de unii semeni de-ai noștri, de oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Facla", mărturisea: "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu-l aude/ și ochii voștri rămân orbi mai departe,/ poeților, căzuți din timp ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu-l aude/ și ochii voștri rămân orbi mai departe,/ poeților, căzuți din timp ca frunzele pomilor moarte". Întreaga existență, cea domestică, a străzii, a colectivității, devine sursă de poezie și, cum spunea însuși poetul, sentimentele lui se identifică cu universul. Poezia înseamnă protest împotriva a tot ce este abuz și împotriva a tot ce dezumanizează. M. R. Paraschivescu a cântat mâna muncitoarei 2 care a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemelor lui de început. Adrian Păunescu este și un romantic; el face parte și din familia lui Heliade, fiind un poet al gesturilor enorme, angajat într-o teribilă confruntare cu existența. Ancorează poezia în problema destinului individului și a unei colectivități în istorie, dar descoperim în cuprinsul volumelor și un lirism discret, în afara ostentației atât de caracteristică poeziei sale. Poetul debutează cu volumul "Ultrasentimente" (1964), torențial, într-un vers larg și pletos, în care se cuprinde un cer de gânduri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe parcursul său imaginea unei lumi esentializate. Spatiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si oamenii. Ritmul existentei păstorești este dirijat de fenomenul transhumanței, iar acesta urmarește miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fără lirism: “Locuitorii aceștia de sub brad sunt niste făpturi de mirare. Iuți si nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
are și o funcție emoțional-socială raportată la ironie, pe când plânsul este o descărcare emoțională individuală. b. Euforia Euforia este starea de plăcere zgomotoasă, antrenantă, contagioasă, colectivă. Ea este expresia unei plăceri, a unei bucurii Împărtășită de un grup, de o colectivitate umană, având aceeași motivație. Euforia se manifestă zgomotos, ca o dispoziție emoțional-afectivă plăcută, generală. Este starea de deschidere, de depășire temporală, de optimism. Adesea, această euforie poate fi dată nu numai de o motivație afectivă și morală, ci este legată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Față de această situație, individul caută prin toate mijloacele de care dispune să se desprindă sau, cel puțin, să se diferențieze de masa de indivizi anonimă. Persoana tinde În mod permanent să-și afirme identitatea, prezența și voința de „a-fi-ea-Însăși” În interiorul colectivității și În relațiile cu aceasta. Este firesc că acest lucru nu este ușor și nici pe deplin posibil. Individul nu poate ieși din colectivitatea căreia Îi aparține. El trebuie să continue să existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anonimă. Persoana tinde În mod permanent să-și afirme identitatea, prezența și voința de „a-fi-ea-Însăși” În interiorul colectivității și În relațiile cu aceasta. Este firesc că acest lucru nu este ușor și nici pe deplin posibil. Individul nu poate ieși din colectivitatea căreia Îi aparține. El trebuie să continue să existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o formă sublimată să se desprindă de masă, obținând un anumit statut și rol social care să-l diferențieze de aceasta printr-o anumită situare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]