9,685 matches
-
nebănuit. Salutăm noua grupare pentru entuziasmul și talentul cu care a început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat războiului balcanic și previzibilei prăbușiri a „desuetului” Imperiu Otoman, pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imagine de insurgent nepublicabil în țară, foarte aproape în fapt de poza unui dandy avangardist. În ce-l privește pe Marcel Iancu, desenul pe care Vinea mărturisește a-l fi arătat lui Arghezi este un afiș pentru o seară Dada consacrată poeziei negrilor. Afișul va fi folosit mai tîrziu drept copertă pentru un număr din Contimporanul... Abstracție făcînd de simpatia pentru Tzara și Iancu, Vinea îi tratează cu destul dispreț pe insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca (încurajat la debut de Lovinescu, căruia tînărul Eduard Marcus îi datorează și pseudonimul) semnala entuziast apariția Istoriei civilizației române moderne: „Primele două volume, din cele șase consacrate ideologiei contimporane, ale D-lui E. Lovinescu (...) constituie un efort prețios - în nediletantismul de la noi, singurul - de înțelegere a preocupărilor moderne”. Să fie oare vorba - cum crede Emilia Drogoreanu în studiul ei despre futurismul italo-român, citînd teoriile lui Pierre Bourdieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare II 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1996, pp. 302-303). În lucrările sale consacrate fenomenului - Avangardismul poetic românesc, respectiv Avangarda în literatura română -, Ion Pop a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decor pentru film de Milița Petrașcu și numeroase decoruri avangardiste pentru spectacole de teatru... Numere speciale În perioada 1925-1927, Contimporanul a dedicat numere speciale arhitecturii moderne, teatrului și filmului nou, interiorului nou, suprarealismului francez, sculpturii lui Constantin Brâncuși, alături de grupaje consacrate avangardelor belgiană, poloneză, maghiară. A dezvoltat o întreagă rețea de relații și colaborări cu numeroși reprezentanți ai avangardelor europene și nu numai europene, promovînd creațiile și mișcările artistice înnoitoare din întreaga lume. În ciuda schimbărilor de formulă și a inconstanței aparițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr tematic notabil al „Contimporanului“ este cel consacrat arhitecturii moderne. Competența în domeniu a lui Marcel Iancu își spune, o dată în plus, cuvîntul. Pe prima copertă - schița unui „atelier la țară pentru I. Vinea” de M. Iancu. Construcția va fi ridicată mult mai tîrziu, servind în prezent drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
una între „uman” și „mecanic”, între „tridimensional” și „bidimensional”; tehnicile scenodinamice futuriste sînt invocate în sprijinul acestei „tridimensionalități” necesare, specifice actului teatral pur: „Interpretarea măestrită multicolor și biomecanic pentru epuizarea unei tridimensionalități absente cinematografului”. Arte decorative. Numărul 53 al revistei (consacrat lui Constantin Brâncuși) salută inițiativa dr. Fischer-Galați și a artistului plastic Andrei Vespremie prin care Academia de Arte Decorative „se solidarizează cu ideile Contimporanului” și cu tendințele europene vizînd „coborîrea” artistului în societate și a „experiențelor artei în viață”. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și animale, de astre și elemente, de instrumente și vehicule. Într-un sens mai general, toate sînt, de fapt, „instrumente” și vehicule” pseudoeducative: se folosesc la ceva, servesc la ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răsunet s-a dovedit a fi vizita lui Marinetti. Costin știe bine cîte „parale” avangardiste face liderul italian: membre de l’Academie Royale Italienne, „invitat oficial de Societatea italo-română, sub auspiciile guvernului român și ale legației italiene”, „primit ca un consacrat și ca un adept al lui Mussolini”, Marinetti a ținut conferințe cu caracter „retrospectiv” și a făcut figură de... bărbat încă bine. Triumful Futurismului oficial, sărbătorit de instituțiile românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Block No. 8-9 bogat număr de artă constructivistă poloneză reproduceri frumoase după Szczuka, Stazewski, Lypschitz, Malevitsch etc.”. Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“ de Marcel Iancu (adevăratul „promotor” autohton), din numărul 53-54 al Contimporanului, consacrat arhitecturii moderne. De reținut apropierea pe care autorul o face între constructivismul polonez și suprematismul rus: „Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia (Malevitch, Lisizky, Tatlin, Punin) unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cunoscut nici odată o vreme mai precară ca a noastră) s-a esprimat cel mai elocvent în formula lor suprematistă, care se pierde într-un complet neant formal pentru a pune numai problema materialului”. Numărul 59 semnalează un grupaj „consacrat constructivismului polonez” al revistei belgiene Anthologie din Liège, iar în nr. 65 este menționată elogios o importantă manifestare expozițional-arhitectonică internațională desfășurată la Varșovia: „Block 11 este un număr festiv consacrat expoziției de arhitectură modernă ce are loc actualmente în Varșovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a pune numai problema materialului”. Numărul 59 semnalează un grupaj „consacrat constructivismului polonez” al revistei belgiene Anthologie din Liège, iar în nr. 65 este menționată elogios o importantă manifestare expozițional-arhitectonică internațională desfășurată la Varșovia: „Block 11 este un număr festiv consacrat expoziției de arhitectură modernă ce are loc actualmente în Varșovia. Au luat parte la această expoziție Franța (G.I.A. Perret, Le Corbusier, Mallet Stevens, Lurcat), Hollanda (I.P. Oud, Ravenstein, Rietveld, V.D. Viugt), Belgia (Victor Servrancks, V. der Velde, Bourgeois), Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a modernismului ceh” și caracterizează lapidar participarea cehoslovacă la amintita expoziție internațională: La CEHOSLAVIQUE par Mr. Charles Teige expose des blancs-noirs rapellant un fauvisme dans l’abstrait tres vif et bien slave. (De remarcat accentul asupra „specificului” slav...) Numărul 53-54, consacrat arhitecturii moderne, conține reproduceri ale unor „proiecte de cinema” realizate de arhitectul cehoslovac I.E. Koula și o menționare ceva mai amplă a revistei Pasmo: „(redacția Cetnik, Halas, Kaejkar, Seifert, Sima, Teige, Vaclavek). Arhitectul Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de individualismul burghez și de onanismul intelectual care îl caracterizează”. În nr. 73 (februarie 1927) — o notă aniversară despre abstracționistul Kandinsky aduce din nou o nuanță rezervată față de „revoluția rusă”: „Wassily Kandinsky a împlinit 60 de ani. O viață întreagă consacrată artei abstracte. După o carieră de luptă în țara lui adoptivă Germania, a făcut parte din comitetele de artă sovietică, reunță însă deziluzionat de înlănțuirea revoluției ruse, se întoarse și luă o catedră la școala de artă nouă din Dessau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de plan secund” în impunerea avangardei literare românești nu trebuie ignorat. Un caz relevant este cel al lui Lucian Boz. Deși apărut abia în 1935 - la Editura Vremea - volumul Cartea cu poeți al criticului în speță interesează abordarea de față, consacrată primului „val” avangardist din România, din mai multe puncte de vedere: mai întîi, pentru că o parte din comentariile incluse se referă la autori ai avangardei anilor ’20. În al doilea rînd, pentru că tînărul comentator - secretar de redacție, pentru o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I, Ed. Cartea Românească, București, 1971, pp. 41-48), Nicolae Manolescu demontează sagace prejudecata clasicizantă: „Cînd spunînd cuiva te iubesc! ni se răspunde șapte, am înțeles că universul a început să se desfacă”, scrie G. Călinescu într-o „cronică a optimistului”, consacrată „Abstracționismului muzical”. Vasăzică, pentru autorul Bietului Ioanide, abstracționismul — în muzică, în pictură, în teatru — este o încălcare a legilor realului, spre deosebire de realism, care ar consta în respectarea lor”. În numele acestei concepții, G. Călinescu admite, în principiu, „absurdul” literaturii lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a obsesiei „corectării erorilor realității” de către „judecătorul” Urmuz, alias Demetru Dem. Demetrescu-Buzău. Legitimarea externă Urmuz a fost tradus pentru prima dată într-o limbă de circulație internațională în numărul pe august-septembrie 1931 al revistei expresioniste berlineze Der Sturm (XX, 8), consacrat mișcării de avangardă de la unu. Tălmăcirea în limba germană era semnată de Leopold Koskh, pe atunci socrul lui Victor Brauner. Ilarie Voronca îl va „populariza” pe autorul „Fuchsiadei” într-o conferință la Sorbona iar Mihail Cosma/Claude Sernet îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și doza de vocație ce intră în structura intimă a creatorului. Autorul nostru scrie neobosit, la fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate cam în aceeași manieră narativă ce implică aluvionarul lexico morfologicosintactico semantic,într-o pastă groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de silicon!!! Dar după cum am spus mai sus, eu fac alergie la silicon așa că văd eu cum trag din condei, această regulă de abia notată. Altă regulă, care iese la iveală ca untdelemnul deasupra apei: leagă-te de o vedetă consacrată. Cum să te legi? Cum te duce capul, numai ca în momentul, când se vorbește de acea persoană, să apari și tu ițindu te de după umărul său. Altă idee, care am notat-o: vino și tu cu ceva de acasă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-i vorbească de proiectul ei: organizarea unei reuniuni În care el să scrie dedicații pe romanul său. Și o făcuse În cuvinte foarte alese, de care era aproape sigur că le Învățase pe de rost. Aruncă o privire spre colțul consacrat librăriei și se Încruntă. Postamentul pe care Anne Îi așezase romanul chiar În dimineața aceea era acum gol. Atunci Îl văzu pe Gildas apropiindu-se de el, cu mersul nesigur al celor care au tras prea mult la măsea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după povești. Mmmm... Tipul ăsta avea darul să trezească În ea o furie surdă, pe care și-o stăpînea cu greu. Deschise un dulap din perete și scoase de acolo un mănunchi de chei. - Muzeul sitului Îi este În Întregime consacrat, vei găsi acolo textul legendei și tot ce se referă de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cărți ale scriitorului. - La urma urmei, trebuie să fim atenți, tipul ăsta nu e de pe aici... - Nici eu, adăugase Lucas pentru plăcerea de a-l pune În Încurcătură. Specialistului În crime ritualice Îi venea greu să se concentreze asupra dosarului consacrat familiei Kermeur, gîndurile Îl aduceau cu Îndărătnicie Înapoi la Marie. Un zîmbet fugar Îi scăpă cînd Își readuse În minte imaginea trupului ei cu rochia muiată de ploaie, cu sînii rotunzi Înălțați... Fete frumoase mai văzuse el destule, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îi stingherea. - Ipoteza amanților teribili e la fel de bună ca oricare alta. - Dar de ce l-ar fi omorît peYves? Îi ținu ea piept. Era deja scos din circuit. - Pentru cît timp? Se duse să claseze scrisorile Într-unul din dosarele consacrate afacerii. - Știi la fel ca mine că justiția este imperfectă - viciul de procedură a devenit obsesia nesuferită a polițiștilor care Își petrec mai mult timp verificînd că n-au Încălcat un alineat al Codului Penal decît propriu-zis anchetînd. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mama lui Gwen nu se fîstîcise deloc. - O scorpie, o catalogă Franck Caradec. Nimic nu pare s-o atingă. Totuși, oricît de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd Lucas Îi puse În față articolul În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]