9,140 matches
-
Mă privea printre capetele călătorilor. Îl priveam și eu. Nu Îndrăznea să se apropie și asta Îmi plăcea. CÎnd am coborît la capătul liniei se Întunecase de-a binelea, străzile erau pustii. Nu-i auzeam pașii În urma mea. Muream de curiozitate să știu dacă mă mai urmărește, dar n-am Întors capul. Abia cînd am ajuns În fața blocului meu, m-am simțit prinsă de braț. „Permiteți-mi să vă ajut, e riscant să umblați singură pe Întunericul ăsta... ați fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine pentru că În creierul meu nu va mai crește nici măcar scleroza? Veți avea voi curiozitatea, cînd Între noi va fi exclusă orice tranzacție comercială și nu voi mai fi În stare să vă fac nici un contraserviciu, să mă căutați totuși furibund, la modul cel mai absurd și nerentabil, Într-o mare tulbure, lîncedă, care aneantizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
va spune Cocoșatul, o aberație În comparație cu drama infirmității mele. Și totuși, acel strigăt stins al anonimatului, cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă interesează nici tipurile de orînduiri sociale ale mileniilor viitoare, nici soarta galaxiei Gutenberg, Înghesuită printre mărunțișuri Într-un uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un drum de nisip. În spațiul acela nu există timp. Totul a Încremenit În fericirea de atunci. Cu cît privesc mai mult imaginea, contururile Încep să se Însuflețească, apar culorile care se insinuează În omogenitatea materiei și creează separații, surprize, curiozități. Fiecare obiect contrariază și este la rîndul lui contrariat de ceea ce descoperă În preajma sa - de aici Începe fascinația. Ficțiunea Își arborează seducția ca un Început de iubire. Între 2 Mai și Vama Veche se Întinde pe o distanță de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau un străin care găsise una dintre cărțile mele de vizită și formase numărul din curiozitate. Dată fiind precaritatea legăturii, poate că nu existase nici un apelant, ci doar o defecțiune de sistem, o eroare în rețea. Oricine ar fi fost, în mod cert nu fusese Clio Aames. O noapte nedormită, petrecută cu ochii ațintiți la Fragmentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spusese unde să afla Infirmeria și mă simțisem ușurat să aud că era la o distanță de doar cincisprezece minute de mers pe jos. — Dar acum e închisă, dragule. Pentru Dumnezeu, de ce vrei să te duci tu acolo? — Din pură curiozitate, fusese tot ce reușisem să spun. Ea-mi zisese că arătam îngrozitor și îi răspunsesem c-o să mă simt mai bine după o plimbare. Nu păruse deloc convinsă de asta, dar probabil că hotărâse că nu mă cunoștea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele mele lălâi îmi va aduce, în cel mai bun caz, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cred, nu astăzi.“ — Pur și simplu așa simt, am zis cu voce tare. Ea îmi cântări cuvintele. — Pur și simplu așa simți. Adică, o știi în adâncul sufletului. Așa ceva? Încerca să mă ia peste picior, dar o anima prea multă curiozitate, în întrebarea exista o urmă de sinceritate. Simțeam că lucrul acela absurd mă supraveghea încă dintr-un ungher al minții. Da, chiar așa, am spus. În linii mari, cam așa ceva. Scout înclină din cap așa cum fac jucătorii de șah între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aur În bulgărul de pirită pe care-l ține În palmă. Avea sentimentul că ia și el parte la efortul de război... — Dumneata nu cunoști mila, nu-i așa? Îl Întrebă domnul Prentice privindu-l pieziș, cu un fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spună niciodată nimic. Doar m-a lăsat să fug tocmai ca să mă Împiedice să-ți spun... așa cum te-am amenințat... Anna te vrea așa cum ești. — E chiar atît de groaznic trecutul meu? Întrebă Rowe cu teamă, dar și cu o curiozitate bolnăvicioasă. Digby Îi șoptea la ureche: „E momentul să devii om Întreg!“ Dar Anna Îl sfătuise să fie prudent. Rowe simțea că se află la o răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
interesul pentru sex și remarcă frumusețea Annabellei cu un ochi oarecum distrat. Pe băieți nici nu-i băgă În seamă. De mult trăia Înconjurat de tineri, iar dacă ideea de a-i cunoaște pe fiii Janinei Îi trezise o vagă curiozitate, era probabil din obișnuință; de fapt, În mod evident, Îi erau total indiferenți. Îi lăsă În mijlocul proprietății, spunându-le că pot să-și ridice corturile unde vor; voia să se culce, de preferință fără a mai Întâlni pe nimeni. Fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai scund, durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bun venit și Mult succes! Imediat clasa s-a însuflețit, iar catedra a devenit un munte de flori multicolore. Pe bancă am descoperit manuale noi, cu coperți lucioase și colorate, pe care am și început să le răsfoim cu multă curiozitate. M-am bucurat mult de faptul că îi cunoșteam pe unii dintre colegi. Nu-mi aduc aminte prea bine ce am mai făcut în acea zi, dar știu sigur că eram copleșit de emoții și eram tare fericit că eram
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Buzea Triști pentru că ne-am despărțit de vară, am pășit în prima zi de școală. Este 15 septembrie, o zi frumoasă, cu soare blând, când toamnă a deschis porțile școlilor... În fiecare toamnă, primul drum către școală înseamnă emoții mari, curiozități și promisiuni că vom fi mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de colegi retrăim plăcerea zilelor care tocmai s-au sfârșit, povestim tot ce ni s-a întâmplat în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prima zi de școală. Împletesc în gând clipele de neuitat ale vacanței cu vorbele calde, sfătoase ale doamnei învățătoare. În jurul meu, același râu de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez de curiozitățile, poznele și spaimele anilor din urmă. Parcă înțeleg mai clar ce daruri sufletești primesc din acest loc, ce importanță au cuvintele doamnei învățătoare, cât de bogați putem fi citind. Și am chiar un sentiment de mândrie că mă aflu în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai mici aleargă după noi. La un moment dat, roțile rolelor s-au oprit agățate de niște foi. Atunci am căzut, ratând toată întrecerea din cauza lor. Erau două file rupte dintr-o carte. M-am așezat pe bancă și din curiozitate am început să le citesc. În ele era vorba despre un submarin, despre monștri și un anume căpitan Nemo. Mi-am dat seama că au fost rupte dintr-o carte științifico fantastică. Cele două pagini găsite mi-au stârnit curiozitatea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
curiozitate am început să le citesc. În ele era vorba despre un submarin, despre monștri și un anume căpitan Nemo. Mi-am dat seama că au fost rupte dintr-o carte științifico fantastică. Cele două pagini găsite mi-au stârnit curiozitatea și de aceea le-am păstrat, dorind să aflu misterul lor. Mă gândeam că la începutul școlii să i le arăt doamnei învățătoare. Am uitat însă de ele. Școala a început și doamna ne-a dat că temă să citim
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
bosonului Higgs, strămoșul nostru indestructibil, s-au amânat pe termen nelimitat. De atunci au trecut miliarde și miliarde de ani. Universul fiind În expansiune, ne-am Îndepărtat În mod constant de Ăl Bătrân și nici o specie dotată cu inteligență și curiozitate n-a mai apărut să caute bosonul. Ba nu, mint, la un moment dat, În sistemul soarelui violet Urwaqq s-au ivit niște indivizi, dar respectivii nu aveau capete, ci doar trunchiuri și membre, astfel Încât se plimbau toată ziua ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
receptor vocea aproape pierită. Vreo două butelcuțe de vodcă. — Îmi pare rău, Igor. Sunt extrem de jenată. E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-ar fi Început să joace cazaciocul pe cocoțate cu subsemnatul, cu doar o treime din numărul participantelor și În varianta lor princeps, ar fi fost chiar o experiență interesantă. — E-n regulă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
interesa pe nimeni. Dator să se ridice la imperativul vremii, artistul trebuie să creeze o poezie de idei. Așa făceau Neruda, Maiakovski, era singura cale spre sublim. Mie mi se părea că, falsificat de rețete, farmecul artei se ofilește. Dispărea curiozitatea față de o literatură care nu imagina realitatea, ci neantul rațional. Și totuși mă asaltau îndoieli: dar dacă ce preconiza Popescu era adevărat? Poate că exista și o altă scară de valori... Tocmai asta susținea dînsul. Mentorul ne vorbea de existența
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca niște papagali. Îl întîmpinară pe Goilav cu ochii țintă, trădînd curiozitate. - Ce treabă ai cu Aizic? Dacă vrei un ogheal fain, știu eu unul ieftin, aproape pe degeaba. Așa o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav. Dar am vorbit deja cu domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit, nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Adam a provocat mînie. Dar atât Oedip, cît și Adam au învins moartea, dezlegînd omenirea de neștiința ei. De asta au trebuit să sufere. Au fost blestemați, dar amîndoi au devenit eroi. Dînd naștere la omenire, Adam a perpetuat sămînța curiozității. Prin suferință, Oedip a dat Omului însăși măsura sa, căci dintotdeauna suferința a însoțit cunoașterea. Deși, lăsîndu-ne să o înțelegem, viața ne-a oferit poate bunul ei cel mai de preț. Cînd voi trece pragul, știu sigur că pe buze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]