9,076 matches
-
alunecându-i printre degete. În următoarea clipă se ridică brusc de la masă, supărat că pierduse, dându-și un pumn în cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de care te puteai agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dintre cei doi și îi zâmbi prietenește. - Cine era, frate, bunăciunea aceea? - Un suflet, - Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te-a adus unde ești în momentul de față. Nicky rămase pe poziția lui, dovedind un calm de neclintit. La restaurantul unde aveau o masă rezervată se mai afla încă o persoană de sex feminin. Carmen, nedumerită privi cu o curiozitate feminină spre acea persoană care îi însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din care nu putea să o salveze nimeni. Totuși îi părea destul de amabilă și chiar o întrebase cum călătorise. Emoționată, Carmen îi povesti frânturi din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dăruirea organizatorilor au fost contagioase, antrenând publicul care - fapt fără precedent aproape ! - a fost majoritar francez. “i, ca un semn că această inițiativă trebuie continuată, un bun nivel al discuțiilor de după proiecții : foarte animate, trădând un interes real, nu o curiozitate de circumstanță (un domn mai în vârstă a venit să vadă toate filmele, deși pe unele le mai văzuse : Filantropica și Marele jaf...). Cred că nu e cazul să analizez la rece Panorama ; e destul să spun că și-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
adunări simple cutare film a făcut cutare număr de spectatori, dar nimeni nu stă să-i întrebe pe spectatori dacă acel film chiar le-a plăcut... Este un simplu argument de marketing foarte înșelător, după cum se poate vedea. (Ca o curiozitate, și Blair Witch Project a fost minimalist, dar a avut succesul pe care-l știm !) Revenind la întrebarea ta, dacă scoatem din discuție minimalismul diacronic, să-i zic așa adică această sintagmă bună la toate în care intră și arhitectura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la morți... Dosarul numărului pe noiembrie este dedicat deci, ca și coperta, lui Resnais, cuprinzând printre altele un revelator dialog cu cineastul octogenar pe marginea celui mai recent film al său. Ceea ce frapează în cazul lui Resnais este această uluitoare curiozitate și prospețime a privirii, care-l fac să se uite, de pildă, la seriale americane (cineastul enumeră Millenium, The Shield, The Sopranos, 24), inspirându-se de acolo ! (Compozitorul Mark Snow, de exemplu, cel care a făcut muzica la Curs
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
afectiv, în primul rând). Deși încercări de a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a se vedea filmulețele suprarealiste ale lui Buæuel și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit camera subiectivă : personajul povestitor e sinonim cu camera de filmat), asemenea tentative au fost fără urmări
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
rău, boala sau orice altă suferință sunt imposibile. Atât abuzul de substanțe cât și ignorarea măsurilor contraceptive reflectă acest lucru. în continuare ne vom referi la principalele cauze ale consumului de droguri în rândul adolescenților, si anume: * Tendința de experimentare, curiozitatea; * Presiunea grupului; * Disponibilitatea drogului; * Mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dura); * Mass-media (anumiți idoli ai tinerilor care consumă droguri și beneficiază de o largă publicitate). * Presiunea grupului Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Zinberg, 1977) au evidențiat importantă influenței membrilor unui grup care sunt utilizatori experimentați și care îi învață pe „novici” cum să utilizeze drogul, ce reacții va avea la consumul acelui drog și cum să interpreteze această reacție. Pentru noii consumatori, curiozitatea și misterul învăluie prima experiență. * Influență mass-mediei Oamenii învăța să consume substanțe și prin intermediul publicității. Deși încă nu s-a demonstrat o corelație pozitivă între mesajele mass mediei și consumul de droguri, s-a observat totuși că anumite campanii publicitare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Bobotezei, Mitropolitul cu mare fast se duce să binecuvânteze apă adunată în vase în curtea Principelui Domnitor. La mijlocul bazinului este așezată o cruce mare de gheață și aceasta oficiere semnifică Iordanul. Unii chiar dintre catolicii noștri pentru a-și satisface curiozitatea participa la această slujbă religioasă, la care asistă chiar și Principele Domnitor în uniformă să. Schismaticii frecventează bisericile noastre la principalele slujbe religioase ale anului și în Iași vin de multe ori chiar și miniștrii statului. Căsătoriile catolicilor cu schismaticii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu privirea în altă parte, parcă aștepînd să ies. Livia, ce s-a întîmplat? Ești... Cred că ești supărată. Livia ridică privirea, învăluindu-mă: Am fost azi la dispensarul din Cartierul de Nord. Aveam cheile tale la mine și, din curiozitate, am urcat să văd unde locuiești... A, asta era, surîd eu. Sper că, la mine acasă, n-ai găsit nimic compromițător. Culmea e că nu am găsit nimic. Poftim?! Aceea nu se poate numi locuință, Mihai! exclamă Livia. Sînt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine sînt de viscol plin." Versurile sînt ale unuia care a simțit dimensiunea reală a dragostei. La vîrsta noastră, floarea sufletului său se stingea deja, dar lăsa lumii petalele veșnic proaspete, plantase în Eternitate o piatră kilometrică... Dacă ai avut curiozitatea să vezi cum stau, trebuia să cercetezi și cu cine stau. Păcat că din toate cărțile mele ți-a sărit în ochi doar una probabil pentru că-i mai voluminoasă și cu coperți pînzate... Scot batista din buzunarul pantalonilor și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gauloises denicotinizate“ - „ha, ha, ha!!! Mai serioasă ca la Buc[urești]“ - nu zău, te crede poire. Amuzant cum îl știi; și dacă nu aș avea mereu impresia că descopăr ceva nou la fiecare lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trecut prin cap o dată sau de două ori. Poate m-am jucat de câteva ori mâzgălind numele Becky Brandon în carnețel, să văd cum arată. Și poate am răsfoit Martha Stewart Weddings o dată sau de două ori. Doar din pură curiozitate. Poate, e adevărat, mi-am dat seama că Suze se mărită și ea e cu Tarquin de mult mai puțin timp decât sunt eu cu Luke. Dar știți cum e. Nu e mare brânză. Nu mă prea dau în vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn scutură vehement din cap. Ce fac eu nu e o profesie. E o vocație. Timpul pe care mi-l dedic... pasiunea cu care îmi fac treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
absolut oribil cu mine? Răspuns: de aproximativ o mie de ori. Și de câte ori am avut pe buze replica perfectă de tăiat macaroana? Răspuns: niciodată. Până azi! Îi văd pe Robyn și pe Antoine schimbând priviri între ei, și mor de curiozitate să-i întreb ce părere au de Alicia. Dar... nu e un comportament demn de o viitoare mireasă. Plus că, dacă vorbesc urât despre ea, s-ar putea să înceapă și ei să vorbească urât despre mine. — Așa! spune Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
restul întâlnirii? — Înțeleg. Mă bate ușor pe umăr. Te las în pace. — Apropo, arunc în treacăt, când ajungem la ușa de la intrare. Tocmai mă întrebam... În legătură cu clauza aia de penalizare din contractul tău. — Da! Robyn mă privește radioasă. — Așa, de curiozitate. Încep să râd. Ai colectat-o vreodată? — Ei, de câteva ori? zice Robyn. Se oprește, pierdută în reverie. O fătucă prostovană a încercat o dată să fugă în Polonia... dar, până la urmă, tot am prins-o... Pa, Becky! — Pa! zic, la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urmă de emoție. Dar care să fie oare acea emoție? Furia pentru faptul că sunt atât de nerecunoscătoare? Supărarea că totuși Luke nu are de gând să se mute în același bloc cu ea? O parte din mine moare de curiozitate și vrea să-i dea jos masca, să-i pătrundă în minte și să afle totul despre ea. Însă o altă parte din mine, partea mai rațională, mă sfătuiește las-o baltă, Becky. Las-o baltă. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ospitalitatea este proprie societăților/mentalităților tradiționale. Trebuie spus, de asemenea, că sentimentul de ospitalitate care operează În societățile tradiționale este În bună măsură determinat de considerente magice și rituale. „Cândva, străinul-xenos era nu numai un personaj ce inspira teamă ori curiozitate - scrie Andrei Cornea -, ci și un ins Înconjurat de o aură de mister. Cine e el de fapt, de unde vine ? și este el cu adevărat cel care spune că este ?” Poate că este un vrăjitor ambulant, un „solomonar” care testează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreică are, probabil, și o altă explicație. În general, bărbatul conferă o senzualitate diferită femeii considerate diferite (etnic, rasial, religios). Cu cât este o fată considerată mai „diferită”, cu atât mai mare este senzualitatea atribuită acesteia și cu atât crește „curiozitatea erotică” față de ea. În America de Nord, de exemplu, acest tip de surplus de senzualitate este asociat negresei ( În cântecele folk ale albilor, ea este alintată cu numele de Brown Sugar), iar În America de Sud sunt foarte populare cântecele de dragoste În care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
A. Gobineau, care a proclamat „inegalitatea raselor umane” și supre mația rasei ariene, a susținut că Dumnezeu a creat „rasa galbenă” Într-o Încercare ratată de antropogeneză. De aceea, oamenii din „rasa galbenă” ar fi ieșit extrem de urâți, lipsiți de curiozitate intelectuală și preocupați doar de satisfacerea nevoilor de bază (Essai sur l’inégalité des races humaines, 1853 ; <endnote id="cf. 541, p. 296"/>). Dacă se iau toate cuvintele-cheie referitoare la evreu din legendele și poveștile populare de mai sus (javră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
față de viața politică. În primii ani interbelici aproape că nu apar consemnări pentru o propriu-zisă viață politică, organizată pe partide politice. Doar vizitele unor personalități din viața politică românească produceau agitație printre locuitorii orașului, care se adunau mai mult din curiozitate. De exemplu, în anul 1921 a avut loc o întrunire naționalistă, la casa lui N.Buțureanu, anunțând formarea unui Comitet al opoziției naționale contra guvernului Averescu. Potrivit consemnării agentului de poliție, la adunare nu au fost decât vreo 30 de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu „Operă”, cărora le punem coronițe peste coronițe; de ceilalți lucrători în „cîmpul literaturii” ne amintim rar ori nu ne amintim deloc. Lipsește interesul pentru „metamorfozele” sau ratările unor proiecte, pentru cunoașterea factorilor care le-au provocat. Cercetătorii animați de curiozitatea față de cauzele obscure și de amănunte, în stare să dedice zile, săptămîni sau luni ca să le depisteze, sînt din ce în ce mai rari. Mulți din breaslă au manșetele și gulerele perfect curate. Scriu „eseuri”! N-au respirat niciodată aerul cu praf și bacterii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ar putea merge într-un număr viitor, comunică-i observațiile ca el să opereze modificările. Iartă-mi această scrisoare lungă și cam nervoasă din cauza oboselii. E miezul nopții. Complimente doamnei din partea soției și a Lăcrămioarei care se interesează cu multă curiozitate de Ileana voastră. Mare lucru să n-o deseneze „așa din capul ei”. Omagiul meu doamnei Ani. Te rog să-mi răspunzi cît se poate de repede la această scrisoare. Imediat dacă se poate. Cu multă prietenie, Mihai Drăgan P.S.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
e în floare și unii îl acceptă din interese pur personale. Cine știe ce-o mai fi! Soția mea mulțumește pentru urările trimise și îndreaptă spre doamna Ani numai gînduri de prietenie și afecțiune, la care adaug omagiul meu și curiozitatea de a o vedea pe Roxana. Vă doresc Sănătate și Succes. Mihai Drăgan P.S. Cred că o să-mi răspunzi repede. îmi rezervi o surpriză în Ateneu, nr. 2? </citation> (38) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”19 februarie 1969
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]