9,163 matches
-
el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între timp, în atriu își făcură apariția demnitarii care ieșiseră în tăcere din sala de spectacole. Cineva întrebă în șoaptă: — Unde e Callistus? Cu o clipă înainte, Callistus se afla alături de Împărat; acum însă dispăruse. Se temură că avea să-i trădeze. Luând o hotărâre ireversibilă, Cassius Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de țigară. De la începerea facultății în sus, da, și viața, părea să-i capete un sens. Pe parcursul studiilor universitare, sensul acesta indica ceva care-l va face să se simtă cu un cap mai sus decât restul lumii. Tatălîi devenise demnitar. Asta făcea să i se pară că toată lumea-i a lui, numai a lui, și, că, prin preajmă, puțini mai sunt ca el. Apoi s-a căsătorit. Cu doamna Iulia Hurdubae, fata primarului de atunci, al municipiului Dersca. A ocupat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
înfocat luptător postdecembrist, care ai condamnat comunismul, citind în fața Parlamentului cele scrise de un comunist notoriu, un fost neica nimeni oarecare, devenit peste noapte din jidanul Bercovici, „românul” Tismăneanu? Doamne, și ce te mai aplaudau unii fii de foști mari demnitari comuniști, precum limbricul acela de H.R. Patapievic,i cadorisit de tine cu postul de director al Institutului Cultural Român! Cred că în cazul acesta, dacă statul și-a luat mâna de noi, ar trebui măcar așa de obraz, vorba ceea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
însă, șansa lor de a se ridica mai repede la cer și fără aripi este considerabilă! Natura („mama natură”!) are multe feluri de a se răzbuna și a-i pedepsi pe cei care îi tulbură echilibrul ecologic! Vezi câte-un demnitar, fanfaron, căruia îi plac... băile de mulțime - mulțime pe care o va batjocori la prima ocazie, când „băile” cu pricina dau să-și închidă porțile! Artistul adevărat mulțumește „Celui de Sus” în numele semenilor lui, pentru darurile și talentul ce i
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu catifea roșie pe dinăuntru, deosebit de bine lucrat, adevărată capodoperă a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l rezervase chiar pentru el, ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încuviință celălalt. De-aia n-ar fi rău să-l mutăm pentru o vreme pe la guvern, ca să-nvețe și el, mă, o meserie, că nu știe să facă nimic!... E revoluționar de profesie! Ciubotă, cizmă!... Nando Rossi îl ascultă pe demnitar mai întâi mirat, apoi începu să zâmbească. Dar vezi tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se grăbiră să răspundă la salut, dând să se ridice în picioare. Dej le făcu semn să se așeze la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel din dreapta se așezase Maurer). Privirile celor trei demnitari se opriră curios și întrebător asupra intrusului. Un tovarăș italian! îi lămuri șeful partidului. Faceți cunoștință!... Nando Rossi își declină identitatea și dădu pe rând mâna cu fiecare. Drăghici îi răspunse cu reținere, Constantinescu flegmatic, Ceaușescu afabil în aparență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gânduri. Era momentul pe care îl așteptase cu răbdare Nando Rossi, care până atunci se mulțumise să tacă și să asculte. Am urmărit cu atenție tot ce-ați spus aici despre social-democrații lui Titel Petrescu, își făcu el auzit glasul. Demnitarii de partid își întoarseră cu oarecare nedumerire și iritare privirile spre el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și bărbatul cu pălărie din față devenea amenințătoare. Se regăseau de fiecare dată la primul afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe orice vreme. În această privință, modelul său declarat era un demnitar rus cu barbișon ca Voitec al nostru și ochelari. Domnul Moduna fusese activist la Raion și luptase pentru colectivizare. Când socialismul a Învins definitiv atât la orașe cât și la sate, drept recompensă, a primit o decorație de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu Fritz Vogel și Bill Koenig în spatele lui. Millard se uită țintă în ochii ahtiatului după publicitate. — Prea multă reclamă strică, Ellis. Dacă ai fi polițist, ai ști. Loew se înroși și își apucă brelocul Phi Beta Kappa. Sunt un demnitar ce menține legătura între poliție și societatea civilă, învestit special de către Primăria orașului Los Angeles. — Ești civil, domnule consilier, replică Millard, zâmbind. Loew se zbârli, după care se întoarse spre Tierney: — Căpitane, ai trimis pe cineva să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
siguranță se juca. Neputând respinge din start măgulitoarea ei propunere, Îi răspunse În termeni neangajanți și acceptă să o Întâlnească. Ellen Terry Îl primi Într-un salonaș la teatrul Lyceum, unde, În antracte, se serveau aperitive capetelor Încoronate și altor demnitari aflați În vizită, iar discuția avu Într-adevăr ceva dintr-o audiență acordată de o regină a scenei. În ciuda faptului că trebuie să fi avut, după calculele lui, aproape cincizeci de ani, era Încă frumoasă și celebra voce, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Robert Floyd. - Și dumneavoastră, doamnă Cocondy, ați putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume? - Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prin octombrie 1922, plănuiam să mă căsătoresc, pentru a doua oară, cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bărbat aspru, gură împleticită. Limbă nepricepută la mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și dumneavoastră, doamnă Cocondy, ați putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume? - Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prin octombrie 1922, plănuiam să mă căsătoresc, pentru a doua oară, cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bărbat aspru, gură împleticită. Limbă nepricepută la mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când pronunța vechiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcel și Relu Înmiresmatul. Adulmecară aici, își vârâră boticurile umede și mucilaginoase în gențile ministeriale, burdușite cu rapoarte, se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Karaj și Jajrud, care înlesneau locului o îndestulare ca a oricărui ținut cu surse de apă. Stejarii bătrâni și stradelele în pantă dădeau încă zonei un aer vetust, iar averile îmbogățiților de război și vilele ascunse de ziduri ale noilor demnitari încercau să se piardă sub acest aer patriarhal. Lavasanul creștea încet: era scump să trăiești acolo, între familii ale vechilor dailamiți, precum clanul lui Seyed Hamed Miri sau Ali Parvin, care erau școliți și cu stare. Ei îi aduseseră și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărora am dorit să obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că îl va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru, pentru a asista la acest moment de eliberare. Era vreme frumoasă, o superbă zi de primăvară, când își făcu apariția demnitarul, înconjurat de propria-i gardă. Dar, în clipa când trecu de poarta Vaticanului, un fulger a brăzdat cerul, urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de sfârșit de lume. Surpriza o dată depășită, am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din perspectivă științifică. Istoria este mai Înceată, are nevoie de răbdare și de timp, Însă oamenii nu au nici una, nici alta, și asta Îi poate arunca ușor În greșeală. Să nu ne grăbim, deci, cu etichetările, cum spunea un Înalt demnitar chinez, Ciu-En-Lai mi se pare, atunci când a fost Întrebat, prin ’60-’70, ce părere are despre Revoluția franceză. „E prea devreme pentru concluzii, se zice că ar fi răspuns el, n-au trecut Încă nici două sute de ani de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cerut această permisiune când a publicat În revista Pravo, celebrul articol „Baia de sânge de la Chișinău“, În care condamna rolul jucat de poliție În Încurajarea pogromului de la Chișinău din 1903. Printr-un decret imperial i s-a luat titlul de demnitar În ianuarie 1905, dată după care a retezat orice legătură cu Guvernul țarist și s-a lansat ferm În politica antidespotică, continuându-și În același timp dificila activitate juridică. Din 1905 până În 1915 a fost președintele secției ruse a Asociației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
respecta neabătut principiile În viața personală și În chestiunile publice. La un banchet oficial din 1904 a refuzat să bea În sănătatea țarului. Se spune că a dat cu nonșalanță un anunț la ziar pentru a-și vinde uniforma de demnitar al Curții. Din 1906 până În 1917, a fost alături de I.V. Hessen și A.I. Kaminka, editorul unuia dintre puținele cotidiene liberale din Rusia, Rech (Graiul), precum și al revistei de jurisprudență, Pravo. Pe plan politic era „Kadet“, adică membru al K.D. (Konstitutionno-demokraticeskaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin tonul acesta fals al adevărului deținut de unul, doar de unul singur. Dacă n-ar fi fost ei atunci, la momentul potrivit, chiar s-ar fi ales praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cunoaște omenirea poate fi întregită ca „drept al Omului”... După aproape o lună de teren în Bulgaria, într-un sat locuit și de numeroși vlasi, ne con sideram oarecum experți în problemă. Mi s-a părut așadar firesc cînd un demnitar de la Ministerul Afacerilor Externe s-a consultat cu o colegă de-a noastră în privința statutului și identității vlasilor : sînt ei români sau bulgari ? Nici, nici, e vorba de „identități situaționale”, de contexte și istorii etc. Pentru ei, între ei, sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]