9,387 matches
-
cu o intensitate sporită: A murit bapțea! De data aceasta, au înțeles perfect. S-au repezit amândoi pe scări în camera bunicii. Ea era acolo și parcă o aștepta pe mama să-i relateze cele petrecute. Așa credea mama, în disperarea ei. Dar bapțea era moartă. Plecase fără să-și ia rămas bun de la fata ei. Cele două bătrâne și lumânările aprinse vorbeau de la sine un limbaj al tăcerii. Mama stătea în genunchi al marginea patului și săruta cu lacrimi mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zice... In scurt timp, informația a prins contur sub forma unei lozinci sau a unui slogan care era rostit mai tare sau mai încet pe străzile târgului: "Vin americanii!!!". Sintagma aceasta, alcătuită din două cuvinte, era strigată, țipată, urlată cu disperare, cu toată forța, cu venele gâtului umflate, cu ochii bulbucați și aprinși ca ai consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unei întrebări de structură binară, ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și să intre la fabrică, pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele, precum și banii pentru medicamentele bapței și pentru achitarea chiriei. Adio, școală! Adio, copilărie! Mama intrase deja în rândul celor care se luptau zi de zi, cu disperare, pentru supraviețuire. Dar din dar se face rai. Cu anevoie veți întâlni în literatura beletristică, religioasă, ori apocrifă o succesiune de cuvinte atât de simple, dar îmbinate atât de armonios, cantabil și seducător, având în același timp o atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot motiva de asemeni apariția unui text important. Corect ar fi să spun că mă simt apropiat de o bucată care s-a dovedit a rezista timpului. Hazardul e și el o parte a creației. Problema e să știi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot motiva de asemeni apariția unui text important. Corect ar fi să spun că mă simt apropiat de o bucată care s-a dovedit a rezista timpului. Hazardul e și el o parte a creației. Problema e să știi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam Urmele tălpilor tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut încă? Sunt mai bine de 20
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o parte conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și conținutul ei simbolic, să zicem, iar când simbolul ajunge "la strâmtoare" dezlănțuind zborul metaforic al sugestivității, străduindu-te, totuși, să "te ții" de succesiunea, evoluția, avatarurile, culmile și disperările operelor respectivei personalități, iar pe de altă parte, ce pot fi și plurale (reale și ireale) alte părți diferitele perspective și retrospective de interpretare ale textelor, probate istoric, dar mai ales valoric-transtemoral. A.B.Prin ce faceți, dar și prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nevoia să disjung: De ce scriu?, am mai fost întrebat. Și nu pot da alt răspuns, că ar însemna să nu mai știu de ce scriu. Scriu să-mi protejez fragilitatea ființei. Scriu să am un leac prin care să-mi vindec disperarea când sunt învins de nedreptățile vieții. Scriu, sperând că pentru un timp aș putea să înving provizoratul meu pe pământ. Scriu să mă salvez din precaritate; să salvez nu trupul, care după trei ore de la căderea în neființă se schimbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de șosele În fața cărora nu știu pe unde să o iau. Un agent de circulație postat Într-o cabină Înaltă e disperat de Întârzierea mea. Ne facem doar semne zadarnice. Când mă uit Înapoi și văd convoiul de mașini, pricep disperarea lui. O mașină veche, descoperită, trece pârâind pe lângă noi. E plină de studenți. Și-au pus pe cap un polog și Înaintează spre cascada de apă ce-i lovește din plin. Drumul pe care mi l-am ales mă scoate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
banii, fără a-mi controla pașaportul, am străbătut atâtea țări și acum aștept dispozițiile Ministerului. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 153 A doua zi, Înapoi spre frontieră, de necaz, am făcut prima victimă, o gâscă, În disperarea sătencii patroane. La vamă Încep tratativele. Aflu că directorul general e bunul meu preten Mircea Vulcănescu, coleg În campaniile monografice cu prof. D. Gusti. Dar Mircea rămâne de neînduplecat ca și Mircea cel Bătrân, În fața lui Baiazid. Îmi face Însă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
La scurtă vreme, în luna iulie, s-a produs un alt incident care avea să conteze decisiv în decizia autorităților de a opri torturile și de a le șterge urmele: uciderea doctorului Ion Simionescu la Canal, provocată de acesta din disperare. Imediat după tragica sa moarte, care a avut răsunet și în afara țării, au început cercetările legate de ceea ce se întâmpla în închisori. Piteștiul a fost desființat ca centru de tortură în luna următoare, Țurcanu și ceilalți fiind transferați la Gherla
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acele legi sunt singurele importante pentru tine. Așa că trebuie să-ți urmezi destinul, să străbați calea ce trebuie parcursă și să-I urmărești semnele. Altfel, riști să ți se arate, dar să nu-L vezi și, în loc să fii un fericit, disperarea te va cuprinde. Personajul: Oricare dintre noi poate ajunge vreodată în situația acestui personaj, anonim, până acum. Dar, întrucât cunoștința cu acest iranian am făcut-o în împrejurări speciale, atunci când mi s-a oferit nesperata șansă de a ajunge pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
repar‑tizată de la București. Vine la primul ei job și Ăsta ime‑ diat a dat să se culce cu ea. Da, chiar a încercat s-o trântească pe jos în fața scaunului directorial. Deasupra era portretul lui Ceaușescu. Biata fată, în disperare de cauză, neștiind ce să facă, cum să se salveze, i-a spus : „Cum, aici, sub portretul Tovarășului faceți chestia asta ?“-. La care Ăsta i-a dat o palmă și s-a răstit la ea :„MĂi, curvo, asta-i replica
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
jumătate din numărul oamenilor care veniseră la el cu misiune din așa-zisul grup de la Oxford, care transmiteau informații, scrisori la Europa Liberă. Unul dintre ei, negăsindu-i casa, că și spionii Ăștia erau destul de nepricepuți, erau intelectuali voluntari, în disperare de cauză, l-a întrebat pe milițianul de la ambasada libiană, vecină, care, din câte ne-am dat noi seama din dosare, n-a raportat niciodată cazul. Se ajunsese într-un așa hal, că toată lumea supraveghea pe toată lumea. Nu erau computere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
independent, apare săptămânal cu începere de la 30 august 1931, redacția și administrația în Cernăuți - Palatul Național, Piața Unirii nr.3, redactor responsabil George A. Vasiliu, Tipografia „Mercur”, strada Regina Maria nr.27. În editorialul „Drumul nostru” redacția scrie printre altele: „Disperarea crescândă ce a pus în ultimul timp stăpânire pe masele populare și prăbușirea structurii economice, care a caracterizat tendințele sociale în epoca postbelică, au determinat și au produs în opinia publică o dezorientare generală, chiar mai mult, o dezechilibrare psihologică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în rândul salariaților publici. El va fi organul de comunicare între slujbașii diferitelor autorități, glasul public al celor obijduiți, săraci și nevoiași, va fi strigătul de alarmă a soartei lor, mijlocul de a face să răsune la urechile celor surzi disperarea lor.” Ziarul era socotit organul salariaților și pensionarilor publici din Cernăuți. De aici actualitatea altor titluri: „O învățătoare înnebunește din cauza mizeriei”; „Să ne apărăm drepturile” - de avocat Zeno de Herbay, secretarul general al Federației funcționarilor publici din Moldova de Sus
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
spus: Nicolae Alexandrovici, conform deciziei Consiliului din Urali vei fi împușcat împreună cu toată familia ta. Fraza a fost atât de neașteptată pentru țar, încât acesta nu a putut decât să zică: „Ce?” Apoi, fulgerător, se întoarse cu mâinile întinse în disperare spre familia sa. În aceeași clipă Jurowschi a tras câteva focuri de revolver asupra țarului. Victimele cădeau una după alta. Numai două fiice ale țarului și o servitoare nu fuseseră atinse. Ele alergau de jur împrejurul odăii în plânsete și strigăte disperate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Mureșanu, Aurel Marin, alții ca Mircea Străinul mai ales proză, Liviu Rusu și Barbu Slușanschi scriau eseuri, Paul Constantinescu dezvolta problema Specificului național în muzică. Grupul bucovinean, în Iconar, cultiva o lirică „sumbră, întemeiată pe ideea morții, complement al filosofiei disperării” (nr.7/1936). Publicația avea și articole de atitudine directă, aniversări, comemorări, cursive despre credință ca: „Maglavitul și alte semne și minuni”, însoțit tot de un citat biblic: „Dacă voi veți tăcea, pietrele vor striga”. Se adaugă o bogată bibliografie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noastre studii... V-am plictisit însă destul cu preocupările mele. Aș vrea să vă spun cât de mult m-a interesat articolul dvs. din Cahiers du Sud1. Este admirabil de clar și foarte, foarte sugestiv. Când vă citesc, mă apucă disperarea din pricina mijloacelor mele! Îmi spun atunci că ar trebui să rămân la literatură și, cel mult, la filosofie! (Studiezi toată viața un text „clasic” și devii cineva...) În realitate, de ani buni de zile am atins câte puțin din toate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
va scrie, dar mă îndoiesc că a făcut-o, de vreme ce n-am auzit nimic despre asta de la dvs. Am încercat să înțeleg ce se petrece și poate că am înțeles ceva: încearcă să găsească un profesor permanent și doar în disperare de cauză vor recurge la un visiting professor. Întrucât nu le ascunsesem entuziasmul meu pentru New York, își imaginează poate că sunt disponibil. Dar, pe de altă parte, le-am spus că nu pot - sau: nu încă - să părăsesc Chicago. Aici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rog din toată inima să vă gândiți la acest lucru. În ceea ce privește posibilitățile de a câștiga bani în plus: și aici puteți ține conferințe (uneori, destul de bine plătite) și scrie articole pentru ziare (suedeze, bineînțeles, întrucât cunoașteți nivelul celor americane). În disperare de cauză, vă rog să vă gândiți la această alternativă: să veniți pentru un trimestru (1 octombrie - 15 decembrie, 5 ianuarie- 15 martie, sau 25 martie - 5 iunie) și să ne recomandați pecineva pentru celelalte două trimestre. Vai! Dumézil nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la o formă finală și să le pună pe amîndouă la adăpost în fața unei eventuale noi confiscări. Jurnalul este prefațat de un Testament politic în care încearcă a soluționa căile de ieșire dintr-un univers concentraționar cum, cu amărăciune și disperare, ne aducem aminte că devenise România sub regimul comunist. Sînt enumerate și explicitate trei soluții cu caracter practic și accesibile orișicui (să nu ne închipuim că au fost prea mulți care să le fi utilizat și aplicat) și o a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lovește mai tare, și loveam, într-adevăr mai tare, de multe ori aveam o satisfacție, ca să vă spun sincer, deveneam un automat, un robot, fără creier, fără nimic... Sau eram paranoic, nu schizofren, nu mai știu ce eram, lucram la disperare, trăiam bine, așa vedeam eu, și ăștia erau dușmanii poporului, trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier din lagăr, cu speranța că va scăpa de a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai veneau, doamnă!? M-am dus pentru că ei nu mai veneau. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]