KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...330 331 332 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817

petrecerile mari era chemat Anghel Balica, cu taraful lui de cântăreți era cel mai vestit din Fălticeni. Am dansat și eu în tinereța mea foarte mult, că mi-a fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la Piatra Neamț, fost Ministru de finanțe numai cu 4 clase primare, dar cu deșteptăciune foarte mare și cu Inspectorul Școlar Cosmovici [33]. Și mirele a adus din Târgul Neamț 30 de domnișoare, care toate trebuiau dansate. Și eu aveam ordin de la tata meu: "La orice petrecere te-i duce măi Ghiorghi, să joci toate fetele, că toate au inimă și toate ar vrea să joace, că de, îs tinere și tare le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
joci toate fetele, că toate au inimă și toate ar vrea să joace, că de, îs tinere și tare le place să joace ". În 1903 aveam numai 19 ani, dar ori le-am învârtit ori nu. Două dansau foarte bine: Domnișoara Singhel și Brustureanu, și celelalte mai greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
fost și jocul. Tare mi-a mai plăcut să joc, și vals, mai ales acele făcute de Johann Strauss [35]. Aș fi dansat fără oprire, așa de tare mi-a plăcut. Și mai ales când nimeream câte o doamnă sau domnișoară, care putea să danseze și ea foarte bine. Pot să zic că am fost pătimaș. Și-i spuneam soției mele că mi-a fost drag să dansez și ea zicea "Foarte bine că ți-a plăcut, că dansai foarte frumos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru Mihăilescu care s-a însurat și a luat o domnișoară din familia Teișanu. La nuntă a venit Dna Ileana preoteasa Preotului Mihăilescu cu Dra Marița Mihăilescu, cu ginerele Gh.Zegleanu cu soția Vochița care a fost de frumuseță rară. La nuntă m-a durut capul și mi-au descântat niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
zi înainte la Fălticeni. Și am trecut pe la Dl Petru Cucescu învățătorul din comuna Baea. Și Dna lui Marița, o dnă foarte frumoasă mă oprea ca să nu mă duc, ci să stau la nunta lor, că măritau pe Aglaia o domnișoară de mare frumuseță și cuminte și deșteaptă și înțeleaptă cu învățătorul Gheorghe Popescu din comuna Boroaia, care în loc să facă un an de armată, a făcut doi, că unul a stat închis deoarece tot fugea de la cazarmă. Și Dl Petru Cucescu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
părut foarte departe. Eu eram învățător în Bogata și în Sasca Mare era Ion S. Danielescu de loc din Fărcașa. Când a venit m-a întrebat ce planuri am ? Și i-am spus că vreau să iau în căsătorie pe domnișoara Aurelia Ciocan fiica învățătorului din Rădășeni. Și ducându-ne amândoi la Rădășeni, eu vorbeam cu învățătorul V.Ciocan iar el vorbea cu domnișoara Ciocan. Eu plecam luni dimineață de mai să nu se vadă afară ca să ajung la timp la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
m-a întrebat ce planuri am ? Și i-am spus că vreau să iau în căsătorie pe domnișoara Aurelia Ciocan fiica învățătorului din Rădășeni. Și ducându-ne amândoi la Rădășeni, eu vorbeam cu învățătorul V.Ciocan iar el vorbea cu domnișoara Ciocan. Eu plecam luni dimineață de mai să nu se vadă afară ca să ajung la timp la școală. Iar el venea pe amiază, ori sara, ori a doua zi, ori miercuri ori chiar și joi. L-am pus pe Neculai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
zis, de ar da Dumnezeu să zică că mi-o dă, că am să zic: că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Rădășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Radășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Radășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și N.Stoleriu s-a făcut foc și m-a întrebat: Da mă rog cine-s eu ". Și i-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot și el și preoteasa numai bunătate. Și acolo a venit brigadirul Silvic de la Găinești județul Suceava cu Doamna și cu o cumnată a lor, sora Doamnei brigadirului și o chema Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o horă săltăreață. Și s-au prins toți în horă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o horă săltăreață. Și s-au prins toți în horă adică și domnișoara Aneta Grigorescu. Și zicea popa: "Uite măi Rădășanu,câte parale face un picior de-a Anetei? Dar amândouă? Și vorba lui Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri nu se văd picioarele așa de frumoase ca la ghilit pânzele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
câte parale face un picior de-a Anetei? Dar amândouă? Și vorba lui Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri nu se văd picioarele așa de frumoase ca la ghilit pânzele, cum le-a văzut el. Și era frumoasă domnișoara Aneta Grigorescu ca din poveste. Nici până atunci și nici de atunci încolo n-am văzut o fată așa frumoasă și durdulie. Și la 15 August 1908 s-a făcut mare serbare la Baea urmată de bal. La bal a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Era și frumoasă și dansa și foarte bine. Și tocmai în 1922 când am dat eu la liceu, pe Bogdan cel mai mare al meu, m-am dus să cumpăr o carte de muzică de la Dna Aneta L.Băncilă fosta domnișoară Aneta Grigorescu din 1908. Dar nu mai era aceea de atunci frumoasă și durdulie ca o zână din povești ! Era bolnavă de ficat și foarte slabă și foarte supărată și distrusă. Soțul ei Diaconul Leon Băncilă, mare dirijor de cor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
nu aveam, că a fost un an prost pentru albine. Stătea pe strada Rădășeni în casele Catihetului, preot V.Grigorescu și mai avea și 4 copii foarte mici. Și am plecat cu ochii în lacrimi, de cum am știut-o pe domnișoara Aneta Grigorescu și cum a ajuns ! Tare-și mai bate joc soarta de unii oameni ! Și în vremea când nu aveam clasă lucram la stupi într-un antreu al școalei, ori scriam articolașe pentru Vestitorul Satelor și numai degeaba nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
vânt, nu bate și te dai singur la brazdă și așa am făcut și am eșit bine. Dar vorba lui Anton Pan: cu fața la icoane și cu ochii la cucoane. Mai mult ascultam muzica și mă uitam cum dansau Doamnele și Domnișoarele, că era la un bal foarte frumos la școală în Baea și foarte puțin ascultam de ce-mi spune inginerul horticol. Și în dragostea pentru pomicultură am comandat și un tratat de pomicultură în limba franceză. Și cu dicționarul am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim amândoi ? Și ea mi-a răspuns că da. Asta a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Costică, cum mi-a spus mie și acela a zis, că n-o trebuit să-i spui că te duci după el, ci că ai să te mai gândești, ca să te ia mai cu greu. Atunci eu i-am spus: Domnișoară, eu n-am vreme de umblat de-a însuratului, ci chiar vreau să mă însor. Și i-am spus rămâi sănătoasă și cu mult noroc, că eu m-oi duce în alt loc. Și biata fată s-a măritat după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
a fost învățătoare până ce a murit și și-a învățat cele 2 copile. Și când ne întâlneam vorbeam unul cu altul, nu eram sfădiți, nici mânioși. Și prin Septembrie m-am dus la Boboești să văd dacă-mi mai place domnișoara Eugenia Vasiliu, că în 1908 când am fost nu mi-a plăcut, că o sfădise măsa, că o lumânare, i-a picurat o bluză manias și deci ea era foarte supărată și nici de feli voioasă. Și într-o sâmbătă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
am venit oleacă pe la dv. ". Și am mers la școală cu toții și preotul Mihai și preoteasa Aglaia și Eugenia. Și Tacu avea un patifon și a cântat un vals și el a jucat cu Maria, soția lui, și eu cu domnișoara Eugenia Vasiliu. Și am îndrăgit-o îmbrăcată cu catrință pe Eugenia. Era sprintenă și foarte voinică. Era soția pe care am visat-o eu cum să fie. Și aici m-a îndemnat și tata și cuscru Vasile Porcariu din Rîșca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
sprintenă și foarte voinică. Era soția pe care am visat-o eu cum să fie. Și aici m-a îndemnat și tata și cuscru Vasile Porcariu din Rîșca și bădia Grigoriță Florescu. Și am vorbit că vreau să iau pe domnișoara Eugenia în căsătorie. Și că n-am venit numai să-i ischitesc. Și pare că am mai zis că să nu-i făgăduiți mult și să nu-i puteți da; ci să spuneți că-i dați atâta cât puteți că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
să nu-i puteți da; ci să spuneți că-i dați atâta cât puteți că eu nu mă supăr. Și când mi-am luat rămas bun de plecare am zis: am să mai vin pe aicea și preoteasa Aglaia, mama domnișoarei a zis: "poftim." Și la Sfântul Dumitru, m-am dus cu tata la Boboești și am dat mâna, adică am logodit. Și preotul Mihai Vasiliu, tata domnișoarei Eugenia, a zis că-i dă zestre 1000 de lei. Și tata a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
plecare am zis: am să mai vin pe aicea și preoteasa Aglaia, mama domnișoarei a zis: "poftim." Și la Sfântul Dumitru, m-am dus cu tata la Boboești și am dat mâna, adică am logodit. Și preotul Mihai Vasiliu, tata domnișoarei Eugenia, a zis că-i dă zestre 1000 de lei. Și tata a zis că să mai pune încă 200 de lei. Și preotu a zis că nu mai poate, că n-are de unde, că și mia aceea n-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
crâșmar Todiriță Vasiliu-Cărășină, care ținea în căsătorie pe Marița, sora preotului Vasiliu, o femee foarte frumoasă și foarte deșteaptă și răzbătătoare. Și eu cică m-am înroșit și-am zis tati: "Tată aici nu suntem în târgul vitelor. Părintele dă domnișoarei cât poate da și el da". Și preuteasa s-a dus în casă și a spus: "Omul ista care vrea să te ia pe tine, îi iute, dar tu ai să trăiești bine cu el că ești molcăluță 37". Eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]