9,278 matches
-
de la numele voievodului. Ea se află la circa 300 m nord de locul unde tradiția consemnează existența cetății construite de Sas Vodă și a fost considerată ca fiind capelă Curții Domnești din Siret. Istoricul Nicolae Iorga a atribuit ctitoria bisericii domnitorului Petru al II-lea Mușat (1374-1391), pe baza studierii materialului de zidărie și a tehnicii folosite. Acesta a avut pentru un timp reședința domneasca în orașul Siret. Cercetările arheologice efectuate la începutul secolului al XXI-lea aveau să confirme datarea
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
cărora au fost găsite discuri ceramice smăltuite, identice cu cele care decorează paramentele monumentului, fapt care subliniază contemporaneitatea construirii bisericii cu perioada de funcționare a acestor locuințe. Alături de biserică au fost cercetate și numeroase morminte, datând din secolele XV-XVIII. Totuși, domnitorul Petru Mușat a fost cel care a mutat capitala Moldovei la Suceava și în afară de dania pe care a făcut-o Bisericii catolice Sf. Ioan din Siret, nu au mai fost găsite legături ale acestuia cu Șiretul, pe când Sas Voievod este
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
zilele lui Șerban Vodă Cantacuzino, o bisericuță din lemn, despre care găsim referiri în "„Istoria Bucureștilor”" de Ionescu-Gion și în "„Din vechiul București între anii 1789-1791”" de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creștinătății, o a doua biserică, iar după răzmeriță a fost ridicată, în iulie 1757, sub domnia lui Constantin - Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, așa precum aflăm dintr-un act al
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Botoșana, care derivă de la „botușu” ce se întrebuințează la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore; la acea dată, satul Botoșeni aparținea fiicei lui Luca Arbore, Odochia. La 25 octombrie 1615, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) a cumpărat de la
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore; la acea dată, satul Botoșeni aparținea fiicei lui Luca Arbore, Odochia. La 25 octombrie 1615, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) a cumpărat de la Anastasia, fiica Odochiei lui Luca Arbore, satul Botoșani cu 700 de unghi ungurești și l-a dăruit Mănăstirii Solca care l-a stăpânit până în anul 1785. Începând din anul
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
fost publicat un articol destul de elogios, semnat de Dan Perjovschi, la adresa prototipului pentru Statuia împăratului Traian din București: În anul 1995, o asociație a veteranilor din Bacău a avut inițiativa de a ridica în centrul orașului o statuie ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare. La concursul de proiecte, aproape 30 de sculptori și-au prezentat machetele. Concursul a fost jurizat de o comisie de specialiști de la Inspectoratul Județean de Cultură, care a dat câștigătoare originalei machete prezentate de Vasile Gorduz. În
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
Sfintei Mănăstiri Râșca” (1901), "„Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia Bogdănești, înconjurătoare mănăstirii... îi dă zestre alte pământuri domnești, luate din trupul pământurilor mănăstirii Neamț”". Încercarea de reconstruire a mănăstirii nu reușește astfel că în anul 1542, domnitorul Petru Rareș a strămutat vechiul așezământ monahal, mai la deal, întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, în secolul al XVII-lea, dar acestea sunt de scurtă
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 267, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
lemn din Dărmănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 244, având codul de clasificare . Satul Dărmănești este atestat documentar încă din secolul al XV-lea. Printr-un act din anul 1430, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întărea boierului Vlad Adiș stăpânirea a câtorva sate, între care și Pătrăuți cu trei cătune, unul dintre ele fiind locul unde au fost Grecii din Dărmănești. În anul 1499, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a confirmat
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
Printr-un act din anul 1430, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întărea boierului Vlad Adiș stăpânirea a câtorva sate, între care și Pătrăuți cu trei cătune, unul dintre ele fiind locul unde au fost Grecii din Dărmănești. În anul 1499, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a confirmat Țeței și Vascăi, nepoatele lui Stoian, fiul lui Dărman, dreptul de stăpânire a trei sate, între care „un sat pe Suceava anume Dărmăneștii”. În secolele următoare, pământul satului a trecut pe la mai mulți proprietari
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
atestă Cronica parohiei. Datarea perioadei de construcție a monumentului este susținută și de istoricul de artă Nicolae Stoicescu. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul cere strămutarea satului Râșca de pe vatra Mănăstirii Râșca, pe motiv că satul strică moralul vieții ascetice. Domnitorul Constantin Ipsilanti (1799-1801, 1806) dă poruncă de strămutare a satului, mănăstirea fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască locuințe. O
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi făcut Rădășenii sat domnesc. După
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi făcut Rădășenii sat domnesc. După tradiție, ar mai fi existat o biserică la locul numit Siliștea
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Alungat din tronul Moldovei de Constantin Movilă, Ștefan Tomșa s-a refugiat și adăpostit în satul Rădășeni; revenind la scaunul țării, amintindu-și de ajutorul primit, va fi înălțat aici o biserică. O variantă vorbește numai de punerea temeliei de către domnitor, construcția de lemn ridicându-se de către săteni, edificiul fiind deja inaugurat în vremea celei de a doua domnii a voievodului”". Într-o anaforă de judecată între Mănăstirea Slatina și locuitorii satului Rădășeni din 20 aprilie 1743, din timpul domniei lui
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
li-i locul strâmt, și n-au unde se hrăni, le-au dat și o bucată de loc din hotarul târgului Băii...”" Arhimandritul Timotei Aioanei presupune că Tomșa ar fi pus numai temelia bisericii, bazându-se pe faptul că un domnitor nu ridica biserici de lemn, ci din piatră și cărămidă, și chiar și boierii ctitoreau biserici de zid și nu de lemn. Astfel, Tomșa ar fi fost alungat din scaun în 1615 după punerea temeliei, iar locuitorii satului Rădășeni ar
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
pre(a) luminatului domn Ion Ioan Neculai voevod pren silința cinstitului părinte chir Ioasaf egumen(ul) Putnii le(a)t 7252”". Anul construcției este redat în era bizantină: 7252 - care se traduce prin anii 1743-1744 ai erei noastre, în vremea domnitorului moldovean Ioan Nicolae Mavrocordat (1743-1747). Biserica de lemn a fost inițial ridicată în satul Vicovu de Jos. Lăcașul de cult a fost adus în Bilca în anul 1818 și așezat în livada lui Ion Bălan, unde s-a constituit ulterior
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
tătarilor din ultimul sfert al secolului al XV-lea a dus la distrugerea bisericii. Ca urmare a acestui fapt, satul Horodnic și-a pierdut privilegiile, trecând în proprietatea mai multor boieri, cum ar fi diacul Vadici (1582). În anul 1597, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a cumpărat satul și l-a dăruit Mănăstirii Sucevița. La sfârșitul secolului al XVI-lea se înalță aici o biserică parohială de lemn care a rezistat până la începutul secolului al XVIII-lea, când a ars. La
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
-lea. Mult timp a fost o localitate neînsemnată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, terenul actualului sat Iacobești se afla în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
din județul Suceava din anul 2015 la numărul 398, având codul de clasificare . Satul Rudești a fost întemeiat în secolul al XVI-lea pe malul râului Verehia, istoricul Teodor Bălan (1885-1972) găsind un document din 2 aprilie 1623 prin care domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea i-a întărit lui Mihai Tăutul, pârcălabul Hotinului, dreptul de proprietate asupra a jumătății de sus a satului Grămești și a jumătății de jos a satului Rudești. Numele satului este menționat și în alte documente
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un groș și jumătate din grivnă” de povară - la dus și „câte doi groși” de povară la întoarcerea din Ardeal. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432), printr-un document din 18 noiembrie 1409, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, împreună cu veniturile vămii ("„satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
Bălinești este înălțată pe un teren mai înalt, care domină valea Siretului, aflându-se la o distanță de 12 km de orașul Siret. Ea a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu, diplomat al domnitorilor Ștefan cel Mare și Sfânt (1457-1504) și Bogdan al III-lea (1504-1517). Logofătul avea în zonă moșii întinse și o curte boierească. Data începerii construcției nu este cunoscută. Pe pereții bisericii au fost găsite grafite din anul 1494, iar patru
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
aparținut de comuna Cotnari și din 1950 aparține de comuna Ceplenița. Zlodica este o veche așezare menționată în documentele Principatului Moldovei din secolele XV-XVI. În trecut, satul se afla în mijlocul unor podgorii. El era străbătut de drumul Hârlău - Târgu Frumos, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) construit un pod (practicabil și astăzi) peste gârla pârâului ce curge prin valea satului. Documentele istorice atestă faptul că în anul 1604 aici se aflau viile boierului Nestor Ureche. În 1605, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
drumul Hârlău - Târgu Frumos, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) construit un pod (practicabil și astăzi) peste gârla pârâului ce curge prin valea satului. Documentele istorice atestă faptul că în anul 1604 aici se aflau viile boierului Nestor Ureche. În 1605, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit Mănăstirii Dragomirna două fălci de vii pe dealul Zlodica. Mai târziu, după cum atestă un document din 4 aprilie 1663, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) a donat mănăstirii lui Aron Vodă din țarina Iașilor peste două
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
faptul că în anul 1604 aici se aflau viile boierului Nestor Ureche. În 1605, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit Mănăstirii Dragomirna două fălci de vii pe dealul Zlodica. Mai târziu, după cum atestă un document din 4 aprilie 1663, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) a donat mănăstirii lui Aron Vodă din țarina Iașilor peste două fălci de vii din Zlodica. De asemenea, aici își avea viile și mitropolitul Sava. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată la
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]