9,341 matches
-
(în engleză: "grapefruit" ; franceză: "pamplemousse") este un fruct citric mare, rotund, de culoare galbenă sau rozalie ("Citrus paradiși"), cu miezul zemos și amar, apreciat pentru conținutul bogat în enzime care stimulează digestia; se obține de la hibrizi dintre pomelo și diferite soiuri de portocal, putând avea pulpa galbenă, roz sau roșie. ul a primit un nume științific: "Citrus paradiși" abia pe la jumatate secolului al XIX-lea. Până atunci s-a
Grepfrut () [Corola-website/Science/306945_a_308274]
-
din molecule sunt uniți între ei). Pentru a descrie aceasta proprietate, Berzelius introduce conceptul de izomerie. Biochimia își are originile în chimia organică, dar debutează ca știință de sine-stătătoare atunci când, în 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871) descoperă prima enzimă, numită astăzi amilază. În 1896, chimistul german Eduard Buchner (1860 - 1917) explică mecanismul fermentației alcoolice. Un alt eveniment important îl constituie descoperirea genei și a rolului jucat de aceasta în transferul informației celulare, când asistăm la apariția unui domeniu nou
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
Chlorella. Rezultatele au arătat o inhibare reversibilă a procesului care depinde de presiunile parțiale ale monoxidului de carbon și ale oxigenului. S-ar părea că această inhibare a fotosintezei se datorează fixării monoxidului de carbon pe nucleul metalic al unei enzime care transportă oxigenul în procesul de fotosinteză. Inhibarea fotosintezei se accentuează sub acțiunea luminii.
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
în Statele Unite conține 1000-1100 părți dintr-un milion ioni de fluor proveniți dintr-unul din aceste ingrediente active. Această particularitate a condus la concluzia că pasta de dinți ieftină este la fel de bună ca cea scumpă. Ingrediente ca bicarbonatul de sodiu, enzime, vitamine, plante medicinale, calciu, apă de gură și/sau apă oxigenată fac adesea parte din amestec și sunt comercializate ca fiind benefice. Unii producători adaugă și agenți antibacteriali cum ar fi triclosanul sau clorura de zinc. Pasta de dinți este
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea neurotransmițătorilor sunt îndepărtați din fanta sinaptica de enzime pentru a nu se provoca o acțiune neintenționata. Efectul neurotransmițătorului este dat de receptorul pe care actioneaza. De exemplu, GABA poate acționa pe două tipuri de receptori inhibtori: GABA-A(rapid) și GABA-B(lent). Neurotransmițătorii pot provoca potențiale postsinaptice inhibitorii
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
o extensie a membranei nucleare. RE este locul traducerii informației genetice, și mijlocul de transport al proteinelor ce urmează să devină parte din membrana celulară (de exemplu receptori transmembranari) sau care urmează să fie secretate prin exocitoză (de exemplu neurotransmițători, enzime digestive, etc.). RE este format dintr-o rețea de tuburi și cisterne. RE este acoperit în parte de ribozomi (care produc proteine din aminoacizi, bazat pe codul genetic). Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" văzute sub microscopul electronic, această
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
substanțe sunt bogate în RE neted. Celulele din ficat sunt și ele bogate în RE neted. Aceste celule depozitează carbohidrații sub forma glicogenului. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei, o formă ionica de zahăr care nu poate ieși din celulă. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este nevoie. Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
o formă ionica de zahăr care nu poate ieși din celulă. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este nevoie. Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de hidroxil la substanțe, astfel încât ele devin mai solubile și mai ușor de eliminat din corp. Prezinta un sistem canalicular, care leaga plasmalema (membrana celulară) de citoplasmă
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
nu este fermentat, acest ceai, are în conținut cea mai mare cantitate de polifenoli, și cel mai mic conținut de cofeină, dintre toate tipurile de ceai. Producția de ceai verde este caracterizată inițial printr-un proces de încălzire, care ucide enzimă polifenoli oxidasa responsabilă pentru conversia flavanolilor din frunze în compuși polifenolici închiși la culoare, ceea ce-i da ceaiului culoarea neagră. Alt proces important este cel de rulare, în care frunzele sunt tăiate și răsucite. Forma finală de ceai verde depinde
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
sorbitol). formula 1 formula 2 Glucoza, în reacție cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al glucozei și acid clorhidric. Reacția de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul acid de metil. Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din glucoză rezultă alcool etilic și dioxid de carbon. formula 3 La scară industrială, glucoza se obține prin hidroliza amidonului în mediu acid: formula 4 O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la scară largă în toată lumea. Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 °C, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire. În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca "Aspergillus niger". Condițiile de reacție specifice sunt la un pH
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire. În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca "Aspergillus niger". Condițiile de reacție specifice sunt la un pH de 4
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire. În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca "Aspergillus niger". Condițiile de reacție specifice sunt la un pH de 4,0-4,5, o temperatură de 60 °C și o cantitate de carbohidrați de 30-35%. În aceste condiții, amidonul poate fi convertit în glucoză în
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
De aceea, rata optimă a mutațiilor pentru o specie este un echilibru între prețul plătit pentru o înaltă rată a mutațiilor, cum ar fi cele nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul enzimelor care refac ADN-ul. Unele specii, cum ar fi retrovirușii, posedă o atât de înaltă frcvență a mutațiilor, încât aproape orice urmaș posedă o mutație genetică. Astfel, acești viruși pot evolua rapid și pot evita contraatacul sistemului imunitar al organismului
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
transportorilor care elimină substanța medicamentoasă din celulă. Un alt exemplu îl constituie modul cum bacteria Escherichia coli își dezvolta capacitatea de a utiliza acidul citric ca nutrient, lucru observat în experimentele de laborator sau modul cum Flavobacterium dezvoltă o noua enzimă care îi permite să se dezvolte și în mediul format de produsele secundare obținute la fabricarea nylon-ului sau modul cum bacteria Sphingobium, prezentă în sol, dezvoltă un întreg mecanism metabolic prin care degradează "pentaclorofenolul", un pesticid de sinteză. Interacțiunea dintre
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
tutun au fost transportate în Australia împreună cu noi coloniști în 1788 și în anii de după colonizare, comportamentul fumat britanic a fost rapid adoptat de către persoanele indigene. Nicotina provine de la aminoacidul ornitină, prin condensări aldolice, sau de tip Mannich în prezența enzimelor ce au drept coenzima piridoxal fosfat.Reacția presupune 2 faze: Lichid incolor este antrenabil cu vapori de apă.Pe această proprietate se bazează izolarea sa din produsul vegetal în prealabil alcalinizat.Distilarea are loc sub vid pentru evitarea descompunerii.În
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
caracteristici pentru acizii carboxilici. Sunt prezente în majoritatea acizilor organici, ceaa ce îi face biodegradabili. Reacția de adiție a grupei carboxil la un compus se numește reacție de carboxilare; reacția de îndepărtare a grupei dintr-un compus se numește decarboxilare. Enzimele care catalizează aceste reacții se numesc carboxilaze (CE 6.4.1) și, respectiv, decarboxilaze (CE 4.1.1). Lungimea legăturii duble C=O din grupa carboxil poate fi calculată prin spectroscopie. Aceștia se denumesc prin prefixarea cu termenul acid și
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
ale inflamației în reumatism. Inflamația este un proces lung complex, reprezentat de fenomene de reacție ale organismului față de agresiunile fizice, chimice, infecțioase, sau față de reacțiile interne (alergie, autoimunitate). Ea poate fi împărțită în trei faze: Lezarea țesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este eliberat și astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 căi La locul leziunii tisulare por fi eliberate următoarele substanțe: Se face în funcție de criteriile terapeutie și chimic Se împart în următoarele categorii O nouă
Antiinflamator nesteroidian () [Corola-website/Science/302189_a_303518]
-
din acetil coenzima A și alte substanțe intermediare. Biosinteza colesterolului începe prin cuplarea a 2 molecule de acetil-CoA, care duc la formarea a unei molecule de acetoacetil CoA. Aceasta se combină cu o nouă moleculă de acetil CoA în prezența enzimei hidroximetilglutaril CoA sintaza și formează 3OH 3metil glutaril CoA, compus ce are în moleculă 6 atomide carbon(HMG CoA). În continuare acesta se reduce NADPH+H+ și a enzimei hidroximetilglutaril CoA reductaza la acid mevalonic (MVA), care suferă o fosforilare
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
se combină cu o nouă moleculă de acetil CoA în prezența enzimei hidroximetilglutaril CoA sintaza și formează 3OH 3metil glutaril CoA, compus ce are în moleculă 6 atomide carbon(HMG CoA). În continuare acesta se reduce NADPH+H+ și a enzimei hidroximetilglutaril CoA reductaza la acid mevalonic (MVA), care suferă o fosforilare în prezența mevalonat kinazei formînd mevalonat 5 fosfat. Acest compus se va transforma sub influența fosfomevalonat kinazei în mevalonat pirofosfat MVA-PP, compus care suferă o decarboxilare sub acțiunea difosfomevalonat
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
Submucoasa - conține țesut conjunctiv dens bogat în fibre elastic - se găsesc vase sanguine și vase limfatice -conține pe toată lungimea mucoasei glande mucoase(glande esofagiene propriu zise).Acestea secretă mucus(lubrefiaza suprafață epiteliului și favorizează alunecarea bolului alimentar) și lizozimi (enzimă cu rol bactericid) -conține plexul nervos Meissner format din microganglioni, fibre amielinice simpatice și parasimpatice cu rol în reglarea secrețiilor glandular Tunica musculara-formata din fibre muscular striate în porțiunea proximala și netede în porțiunea distal. Fibrele musculare sunt dispuse în
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
elastică, subțire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel interior. Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
ia naștere când bacteria ajunge în condiții nefavorabile de mediu. Acesta este o formațiune sferica sau ovoidala, ce se formează în interiorul celulei bacteriene. Comparativ cu formle vegetative, șporii au un conținut mai redus de apă, săruri de fosfor și potasiu, enzime, dar sunt mai bogați în ioni de Că și Mg. Formarea șporului poartă denumirea de sporogeneza și se desfășoară în trei etape: Sporul bacterian are dimensiuni variabile, iar diametrul poate fi mai mic sau mai mare decât a formei vegetative
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]