9,181 matches
-
și urîm. Cum te face să te simți? Sentimentul care mă copleșește e furia. Ne urîm pe noi Înșine pentru că n-am fost În stare să fim altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau o persoană senzuală, te supui stimulilor crezînd că sînt bornele kilometrice spre pămîntul făgăduinței. Dar nu e deloc așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie ce încă nu s-a trezit din haosul mării. Plutește în valurile potolite și se apropie domol de malurile lovite de furia naturii. Oamenii îmbarcați încă nu dau crezare faptului că au supraviețuit, dar și că au asistat la un asemenea spectacol al culorilor. Acum soarele liniștește marea agitată, dăruind bucurie, liniște și speranță.
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
epocilor trecute, pluti deasupra capului său într-un ritm perfect, unic, cu mișcările lui. Czinczar spuse cu încăpățânare: - Ar fi o greșeală să ucizi un bărbat zdravăn, fie el sclav sau nu. Clane răspunse: - Zeii cer capitularea. Czinczar continuă cu furie: - Prostule, îți ofer sistemul solar! Monstrul din cutie nu ți-a schimbat părerea câtuși de puțin? - Mi-a schimbat-o. - Dar atunci... - Nu cred - spuse Clane - în aranjamentele de conducere comună. Urmă o pauză. Apoi Czinczar spuse: - Ai ajuns departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fiu sincer, ideea îmi displăcea. - De ce n-ai adus-o aici, cu dumneata? - Pentru că eu aveam nevoie ca acel copil să se nască acolo și atunci Femeia deveni albă ca varul. Aproape că nu reușea să spună ce gândea, din pricina furiei: - Domnule Maynard, nu cred că mai doresc să rămân sub acoperișul dumneavoastră. Maynard rămase înlemnit. - Doamnă, dumneavoastră chiar credeți povestea pe care v-o spun? Ea clipi de câteva ori și spuse "Aha!" Apoi, se lăsă pe spătarul scaunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
parte dintre femeile puternice doar cînd sînt singure. Pentru tine nu-i problemă să te lase un bărbat. Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sînt singure. Pentru tine nu-i problemă să te lase un bărbat. Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tine nu-i problemă să te lase un bărbat. Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O societate civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dimineață cu fața spre un citat din Mihai Eminescu: " Poți avea totul fără să ai nimic și poți să ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
constă fericirea mea? Ea este alcătuită din multe sentimente, atât plăcute, cât și mai puțin plăcute. Și toate aceste sentimente mă fac, ca la sfârșitul zilei, să pot zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
asupra celor ce deranjau bunul mers al învățământului. Se părea că sunt pe drumul cel bun - demascând anumite abateri ce semnalam, până când, într-una din zile colegul, roșu ca un rac, până la rădăcina părului capului, cu o mină schimbată de furie, izbucnește strigândumi vehement: - Ce ai cu copilul meu, de nu mai încape în această școală de dumneata? Ce vrei de la el și ce vrei de la mine?... Se lasă o mică pauză... el cu privirea tulbure, eu cu un calm desăvârșit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul în unul dătător de speranțe de viață pentru cei ce n-au căzut victime ale confruntării pe teatrele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
așteaptă mașina care le va duce la groapa de gunoi de la marginea orașului... Mâna îi tremura. Luă o gură din pahar, apucă ușor colțul pledului și îl trase dintr-o singură mișcare, una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de tine, de ce? Femeia roti ochii prin curtea plină de apă. De data asta a exagerat, chiar că a băut prea mult... Îl ajută să se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Roșu De-am privi cerul mereu la amurg Acoperit de nori bruni, încărcați de furie, Poate am realiza că și-apusul e-un început Pentru cei ce văd în noapte ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
la biroul din centru al editurii Scholastic. Dacă nici asta nu avea să producă rezultate, altceva nu putea nici atât. Mirandei nu-i păsa că noi Îi falsificam semnătura - o scutea de mărunțișuri plictisitoare - dar s-ar fi Învinețit probabil de furie dacă ar fi aflat că eu compusesem ceva atât de politicos, atât de adorabil, În numele ei. Cu abia trei scurte săptămâni În urmă mi-aș fi anulat imediat planurile dacă m-ar fi sunat Miranda și mi-ar fi cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele mele? Am crezut că o să leșin de furie, dar am inspirat adânc și am plonjat direct În miezul problemei. — Miranda, Îmi pare rău dacă nu e momentul cel mai potrivit, dar sun ca să mă asigur că ai primit cărțile cu Harry Potter. Am primit mesajul În care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clasa lui, care Încă nu scosese nici un cuvânt În clasă și, fie că o amenința, fie că o mituia, fie că lucra personal cu ea, Alex nu reușise să o facă să vorbească. Aproape că‑și ieșise din minți de furie atunci când un funcționar de la protecția socială o adusese În clasă după ce descoperise că, deși avea nouă ani, nu fusese niciodată la școală, și pe Alex ideea de a o ajuta Îl obseda de atunci. — Ei bine, se pare că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei, În așa fel Încât au rămas la vedere numai buclele negre. — Ce se petrece aici? a Întrebat Lily cu voce răgușită, străduindu‑se să‑și mențină ochii deschiși. S‑a Întors și m‑a văzut pe mine tremurând de furie În pragul ușii, pe Alex În diversele lui posturi de autoritate masculină și pe Băiatul Ciudățoi care se precipita să‑și lege șireturile adidașilor lui Diadora albastru cu galben‑canar, ca să iasă dracului de acolo Înainte ca lucrurile să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului nu am fost informată că voi să primi un nenorocit de premiu la dineul de azi? a șuierat ea, iar fața i s‑a contorsionat de o furie cum nu văzusem vreodată. Neplăcere? Sigur. Insatisfacție? Tot timpul. Enervare, frustrare, nefericire generalizată? Firește, În fiecare minut din fiecare zi. Dar nu o văzusem niciodată atât de total cătrănită. — Ăă, Miranda, Îmi pare foarte rău, dar biroul lui Briget a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Înconjurată de o armată de oameni care se prefac că mă plac doar pentru că erau obligați să o facă. Mi‑am scos celularul din poșetă și am tastat câteva cifre, cu ochii la Miranda, care devenea din ce În ce mai lividă de furie. — Ahn‑dre‑ah! a șuierat ea, dar era prea lady ca să facă un scandal În public. Ce‑ți Închipui că faci? Eu Îți spun că fiicele mele au nevoie de pașaport imediat, iar tu decizi că acum e momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea mâinilor În aer, apoi ridicarea lină, Încă o bătaie dublă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
astăzi? A sta cu detașare Într-un colț al peisajului și a descrie tot ce vezi; să nu te preocupe nimic, să nu-ți faci nici o problemă de perspectivă, de scriitură, de construcție, pur și simplu să Înfuleci realul cu furie, să nu te lași dominat de acesta. Importantă e, va spune Însă un romancier adevărat, nu descrierea, ci viziunea; să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]