8,656 matches
-
Boardmann . Misiunea lui Boardmann este aceea de a încerca totul pentru a-l convinge pe Muller să iasă din labirint și să se întoarcă cu ei pe Pământ, deoarece recent planeta de origine a oamenilor a ajuns sub amenințarea unei invazii extraterestre și are nevoie disperată de talentele foarte speciale de comunicare ale lui Muller... Ideea unui uriaș labirint-oraș care să se autorepare prin dispozitive avansate tehnologic (în lipsa unor ființe vii) a fost emisă anterior în 1956 de către Arthur C. Clarke
Omul în labirint () [Corola-website/Science/336938_a_338267]
-
1676-1733). Părinții lui erau Wilhelm Ludwig de Württemberg și Magdalena Sibylla de Hesse-Darmstadt. Cuplul a legat cele două dinastii luterane care conduceau sudul Germaniei. Căsătoria Joannei a fost sărbătorită în Elveția, unde curtea din Baden a rămas în exil din cauza invaziilor franceze repetate. Două luni mai târziu, la Stuttgart, s-a celebrat nunta surorii lui Eberhard Ludwig, Magdalene Wilhelmine, cu prințul moștenitor și mai târziu Margraful Karl al III-lea Wilhelm de Baden-Durlach, fratele Johannei. Eberhard a acordat puțină atenție noii
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
român de vocație universală”, în timp ce voievodul muntean Neagoe Basarab este considerat „un geniu la egalitate cu Erasmus și Machiavelli, ba chiar peste ei”. Istoria românilor este în opinia sa plină de exemple în care țările române au salvat Europa de invazia turcilor precum Bătălia de la Rovine (considerată „o lovitură hotărâtoare a culturii române”) sau de luptele lui Ștefan cel Mare. O parte dintre aceste idei apar în lucrarea "Războiul împotriva poporului român" (1993). Interpretările exagerate ale istoriei culturii și literaturii române
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și să sprjine o invazie planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens bătălia a fost decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
umane de învățare și perpetuare a cunoașterii. În Asia un bun exemplu este Biblioteca universitară și monahică Nalanda, un centru de învățare budist din Bihar, India. Această bibliotecă a fost pierdută pentru umanitate, fiind mistuită de foc în 1139 odată cu invazia unei populații turk. Bibliotecile s-au dezvoltat de-a lungul timpului în sfera privată, fiind de multe ori parte componentă a cabinetelor de curiozități. Persoanele influente sau cu stare au găsit mereu un refugiu de calm și cunoaștere în compania
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
identificării originii maghiarilor. Călătoriile lui Julianus au avut o mare importanță. El este primul care a adus dovezi clare despre existența Magna Hungaria, ceea ce reprezintă o contribuție la cercetarea istoriei maghiarilor, și a fost primul care a avertizat cu privire la primejdia invaziei tătarilor mongoli în Europa. În plus, el a fost primul călător european care a cules informații realiste despre Asia, iar descrierile sale au avut o mare importanță din punct de vedere geografic, fiind o bază pentru cercetătorii și exploratorii care
Fratele Julianus () [Corola-website/Science/328403_a_329732]
-
Ștefan I. Cu toate acestea, la scurt timp după moartea sa, curtea regală a fost mutată în orașul Székesfehérvár, care fusese fondat în 972 de Marele Prinț Géza al Ungariei, tatăl lui Ștefan I. La mijlocul secolului al XIII-lea, după invazia tătarilor din 1241, regele Béla al IV-lea al Ungariei a început un proces de reconstrucție a tuturor cetăților, consolidându-le cu ziduri de piatră și poruncind construirea a aproape o sută de castele noi. Astfel, el a ordonat în
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
depus în favoarea lui Ioan. Cea mai mare victorie militară a lui Ioan a fost în bătălia de la Worringen, ca urmare a căreia el a preluat conducerea și în Ducatul Limburg. Deși complet depășit numeric, Ioan a condus cu succes o invazie în zona Rin. În 1288, Limburg a fost atașat și în mod formal de Brabant. Ioan I a fost perceput ca un model al principelui feudal: curajos, aventuros; depășind pe cei din jur prin inițiative și generos în caracter. El
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
ar fi donat templului o canapea din aur cu șerpi sculptați. Dinastiile ulterioare, cum ar fi Pandya (sec.VI î.Hr-sec XVI d.Hr), Hoysala (1026-1343) sau Vijayanagara (1336-1646) s-au ocupat și ele de înfrumusețarea și renovarea edificiului. În timpul invaziei musulmane din sudul Indiei condusă generalul Malik Kafur dintre anii 1310-1311, idolul a fost furat și dus la Delhi. Adepții zeului din Srirangam au plecat la Delhi și au reușit să-l impresioneze pe sultan cu abilitățile lor de actorie
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
pe sultan cu abilitățile lor de actorie și cu spectacolele de comedie, convingându-l să le înapoieze idolul drept răsplată. Sultanul a acceptat, iar idolul s-a întors la Srirangam. În anul 1323, a avut loc o altă campanie de invazie a trupelor musulmane după presupusa moarte a fiicei sultanului produsă din cauza magiei nefaste a idolului. Un cortegiu condus de către guru numit Pillai Lokacharyar au reușit să fugă cu statuia înainte ca trupele inamice să ajungă în Srirangam. Aproximativ 13.000
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
mai mare victorie a sa a avut loc la Narva, împotriva rușilor, la vârsta de doar 18 ani. Carol suferă însă o înfrângere catastrofică la Poltava. După ce a petrecut o perioadă în exil, acesta este ucis în timpul unei campanii de invazie a Norvegiei. Cu moartea lui Carol al XII-lea, Suedia își pierde statutul de imperiu. Ulrica Eleonora, sora lui Carol al XII-lea, a moștenit tronul, dar a fost obligată să semneze Actul de Guvernare din 1719, act care semna
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
decât pozițiile planificate. Un efect al acestei înaintări impetuoase a fost o criză de aprovizionare a liniei frontului, cererea era mai mare decât nevoile prognozate. Cea mai mare parte a materialelor trebuiau să fie aduse la țărm pe plajele de invazie după ce erau debarcate în singurul port „Mulberry” rămas intact. Celălalt port fusese distrus de o furtună. Deși mai existau unele porturi mici precum Isigny, Port-en-Bessin sau Courcelles care erau folosite pentru descărcarea proviziilor, porturile mari precum Calais, Boulogne, Dunkerque și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
s-a întreprins nimic, cu excepția unui mic raid pe coasta engleză. Pierderea Irlandei în octombrie 1691 a însemnat eșecul strategiei flotei franceze. În 1692 regele Ludovic XIV vroia totuși să îl determine pe William III să părăsească continentul, pregătind o invazie a Irlandei. În acest scop au fost concentrați 12.000 soldați în peninsula Cotentin sub comanda mareșalului de Bellefonds. La întoarcerea din Mediterană Viceamiralul D’Estrées ar fi trebuit să îi escorte peste Canal cu 12 nave de linie. Între
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
dacă s-a întamplat din cauza ordinelor pe care le-a primit Tourville. În luna mai 1692 flota franceză de 44 nave de linie, comandată de amiralul Anne Hilarion de Costentin, conte de Tourville, se pregătea să transporte o armată de invazie alcătuită din trupe franco-irlandeze pentru a-l repune pe Iacob al II-lea pe tronul Angliei. Deși Tourville se afla la comanda flotei, deciziile strategice urmau să fie luate de către Iacob al II-lea, François d’Usson de Bonrepaus și
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Iacob al II-lea, François d’Usson de Bonrepaus și Bernardin Gigault de Bellefonds. Victoria franceză de la Bătălia de la Beachy Head obținută cu doi ani în urmă, în iunie 1690, deschisese posibilitatea distrugerii flotei aliate și debarcării unei armate de invazie. Regele Ludovic al XIV-lea și ministrul său naval, Contele Pontchartrain, plănuiau să debarce o armată în Anglia și să-l repună pe tron pe Iacob al II-lea. Inițial plănuiau să lanseze invazia în aprilie 1692 înainte ca flotele
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
aliate și debarcării unei armate de invazie. Regele Ludovic al XIV-lea și ministrul său naval, Contele Pontchartrain, plănuiau să debarce o armată în Anglia și să-l repună pe tron pe Iacob al II-lea. Inițial plănuiau să lanseze invazia în aprilie 1692 înainte ca flotele engleză și olandeză să iasă pe mare și să se unească. Trupe au fost concentrate la Saint-Vaast-la-Hogue iar cavaleria și artileria urmau să fie îmbarcate pe nave de transport la Le Havre. Tourville urma
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
a fost un succes complet pentru flota aliată; 12 nave de linie franceze și mai multe ambarcațiuni mici au fost distruse, cu pierderi aliate minime. Acțiunea a năruit și ultimele speranțe ale lui Iacob sau Ludovic de a porni o invazie în acel an. Nave implicate Englezi: în jur de 30 nave de linie dintre care Escadra costieră: 14 nave de linie plus ambarcațiuni auxiliare alcătuită din (nave de linie din Escadra Roșie) "Eagle" 70, "Cichester" 50, "Greenwich" 54, "Swiftsure" 70
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
nave de linie plus ambarcațiuni auxiliare "Bourbon" 68, "St. Louis" 64, "Gaillard" 68, "Terrible" 80, "Merveilleux" 90, "Tonnant" 80, "Foudroyant" 84 "Fort" 60, "Ambitieux" 96, "St. Philippe" 84 "Magnifique" 86, "Fier" 80 Împrăștierea flotei franceze a pus capăt planurilor de invazie iar victoria aliată a fost comemorată printr-o trecere în revistă a Flotei. Ca urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea de a obține superioritatea navală ca atare, adoptând în schimb strategia continentală pe ucat și urmărind un război împotriva
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
este o descriere de compromis al întregului eveniment. Opinia englezilor că a fost o victorie decisivă, deși plauzibilă, este învechită. La început a fost larg sărbătorită, dar în vremea lui Mahan era văzută ca mai puțin importantă. Planul francez de invazie a fost distrus, dar La Hogue nu a fost o lovitură așa devastatoare pentru flota franceză precum s-a crezut înainte. Pierderile franceze au fost înlocuite rapid iar în anul următor Tourville a reușit să îi învingă pe aliați în
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
lovitură așa devastatoare pentru flota franceză precum s-a crezut înainte. Pierderile franceze au fost înlocuite rapid iar în anul următor Tourville a reușit să îi învingă pe aliați în Bătălia de la Lagos (1693). Deși francezii au abandonat planurile de invazie pentru restul conflictului și au adoptat războiul de cursă, acest lucru a fost dictat mai mult de politică decât de necesitate. Totuși viziunea franceză asupra Bătăliei de la Barfleur ca o victorie este de asemenea lipsită de consistență. Luptele de la Cherbourg
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
decât înfrângeri, dar Barfleur nu poate fi privită ca o victorie. Obiectivul strategic de a concentra flota și de a prelua controlul asupra Canalului înainte ca flota aliată să fie adunată eșuase deja la 14/24 mai, iar oportunitatea de invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o situație dificilă. El s-a folosit cu măiestrie de maree, mai întâi pentru a-și scoate flota
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
au fost transferate în orașul Veneția, iar spațiile mânăstirești au fost folosite ca depozite pentru cereale, iar în 1630 ca spațiu pentru victimele ciumei. În 1647, insula a fost folosită de călugăritele benedictine, dominicane și franciscane care au fugit de invazia turcă din insula Cretă și au rămas acolo până în 1716, cănd mănăstirea a fost închisă. La începutul secolului al XVIII-lea, Senatul Republicii Venețiene a desemnat ca loc pentru un nou spital militar, necesar ca urmare a războiului continuu împotriva
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
un gen de viermi vivipari din ordinul monogene ("Monogenea"), ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a puietului. Au corpul alungit. Extremitatea anterioară, lipsită de ventuze, este despicată în "doi lobi" ascuțiți, între care se găsește gura. Se prinde și stă fixat
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]