8,623 matches
-
și mai liberal, și un mediu rural sub-dezvoltat și considerat mai conservator. De la cetățenii orașelor se așteaptă cea mai mare competență civică în controlul aleșilor. Se presupune, așadar, că o cultură politică urbană aproximează mai bine cultura civică atât de invocată ca resursă politică. Așa cum arată Daniel Barbu (2005a), în ciuda unor nuanțe, "rămâne însă clară tendința unor (asemenea) considerații și comentarii de a separa și de a opune două Românii extreme, oarecum ideal-tipice, fără portretizarea cărora nu pot fi surprinse nici
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
cunoaște nicio întrerupere; caracterul universal, pentru că este prezentă peste tot și în orice moment. Totodată, el consideră că schimbul de informații, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot atât de importante ca și respirația pentru organism. A trăi în societate, conchide autorul invocat, înseamnă a comunica 9. Acest tip de comunicare "emană de la o sursă individuală sau organizațională, prin modalități de codare și multiplicare electronice sau mecanice, adresându-se unor audiențe relativ mari, eterogene și anonime, care nu au decât posibilități limitate de
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
excesiv reglementate și prea puțin preocupate de inovație. Recurgerea, accesul facil la finanțele publice, conduce la o slabă preocupare pentru rentabilitate. În plus, considerațiile și interesele politice produc imixtiuni contraproductive în activitatea întreprinderilor publice, producînd confuzie și frecvente contradicții. Comandamentele invocate ca paravan nu devin, în scurt timp, decît o scuză pentru performanțe economice slabe. Statul introduce multe elemente de rigiditate în gestiunea între-prinderilor publice, favorizînd birocrația și instituind standarde și valori false, astfel încît se poate aprecia că întreprinderile publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale țării pentru a asigura o variabilitate culturală cât mai ridicată a cazurilor. În îndeplinirea acestui criteriu am întâmpinat o serie de dificultăți cauzate de răspunsurile negative venite din partea DGASPC-urilor la solicitările de acces la dosarele de adopție, motivul invocat, în toate aceste cazuri, fiind acela al confidențialității informațiilor din dosarele de adopție. În aceste condiții s-a impus de la sine un al treilea criteriu de selecție, strict pragmatic și anume acordul de acces la dosare. În final analiza s-
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
au fost: infertilitatea, decizia de a adopta, atitudinea ambivalentă și procedura de adopție. Pentru perioada de acomodare, adaptarea la status-rolul de părinte, costurile financiare și lipsa informațiilor au constituit factorii principali de stres. În perioada de adaptare, pe lângă factorii deja invocați anterior și care fac referire la starea de sănătate a copilului, comportamentul și starea lui emoțională, se mai pot adăuga integrarea în școală a copilului și planificarea momentului în care copilului i se spune că este adoptat. Toate familiile adoptive
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? Nu am o imagine completă asupra poeziei române (actuale), ca un critic de profesie, însă, din experiența (limitată) de cititor consecvent de poezie, nu cred că ininteligibilitatea invocată e o problemă reală. Admițând că oricare dintre arte se adresează unui public (auto)educat, rezultă că nu oricine a învățat să citească devine automat un cititor de poezie. Iar poezia nu deține un mesaj explicit, pe care îl descifrezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E chiar nouă? În ce constă noutatea? Ce e vechi la noii poeți? Ce e nou la noii prozatori? Sau devin tot mai noi vechii prozatori? Într-adevăr, cât de nou e Negruzzi cu scrisorile lui! Sau, nu prin conținutul invocat adesea, cât de nou e Caragiale în schițe! Dar aici sunt două adevăruri: Literatura e o permanentă metamorfoză, vitalitatea ei stă în schimbare sau, poate mai exact, în diferență. Totuși, se produc metamorfoze la nivelul asumării limbajului, formelor, inteligenței structurante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
contează sunt cele câteva nume care se impun prin ele însele, care construiesc eventual generația... E posibil ca noi să nu le vedem, să nu le înțelegem... Dacă revin la Nichita Stănescu, o fac pentru a schimba datele unui argument invocat, cred, de asemenea de Gheorghe Grigurcu: dacă Șerban Cioculescu n-a prea avut sensibilitate pentru Nichita Stănescu, problema nu e a poetului, ci a criticului. Cam așa pățise și Iorga, trimițându-i pe Blaga, pe Barbu, pe Arghezi, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poziția lor în societate este fixă, efectul concret nu e foarte departe de situația în care nu ar avea deloc conștiință. Analogia se aplică doar atât timp cât membrii își acceptă fără ezitare rolul atribuit. în mod paradoxal, analogia este, de obicei, invocată atunci când cadrul tradițional al societății e deja amenințat: oamenii dintr-o societate cu adevărat neschimbătoare nu ar simți nici nevoia, nici nu ar avea capacitatea de a se gândi la acest lucru. Faptul că Menenius Agrippa a considerat necesar să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
obligatoriu ca o asemenea dorință să nu fie îndeplinită, fiind o condiție și probă fundamentală de credință mai ales pentru cei vii, și nu pentru cel decedat. Spectrul bolii, care poate să-i tulbure muribundului judecata, a fost de pildă invocat ca motivație a neîndeplinirii dorinței de a fi ars după deces 196. Calinic Popp Șerboianu vedea aceeași situație în sens invers: "Ultima dorință nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât unul teologic - mai precis, cristologic. Viața lui Isus pe pământ este viața Fiului pe pământ. Toate evenimentele cuprinse în desfășurarea ei sunt penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mă limitez aici la două exemple: 1. Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un întreg program - revoluționar, trebuie s-o spunem - și se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caz pe trafic de persoane, unde sunt mulți inculpați și unde se practică acest lucru: fiecare inculpat face trucul cu avocatul lipsă pe rând, așa că se amână mereu. În dosarele de mare co rupție au fost și excepții de neconstituționalitate invocate, care impuneau suspendarea dosarului și trimiterea lui la Curtea Constituțională. Țin minte chiar că, în urmă cu trei ani, judecătorii înșiși au făcut presiuni să nu mai fie obligatorie suspendarea dosarului când e plecat la Curtea Constituțională. — Asta s-a
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie nu părea să-mi lipsească, de vreme ce grandoarea lui atât de des invocată și de care nici nu mă îndoisem vreodată s-a topit sub mâinile surorilor medicale mereu grăbite, ale căror degete e drept că nu luau în stăpânire decât brațul meu stâng, dar pe care le simțeam în fiecare mădular. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră de pe o limbă de vițel, el stă cu ochii pe degetele mele. Tot așa am fost sigur de supravegherea maestrului în timp ce, confruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fragilitate care, cu picioarele ei lungi în ciorapi de culoare verde-otravă sau violet, a transformat Königsallee într-un podium de modă de modă, a mai rămas o vreme în Düsseldorf, fidelă pantomimei. Peste ani, într-un roman între timp frecvent invocat, ea s-a transformat, ca personaj, în muza Ulla, dar în afara literaturii se numea Jutta și, din cauza înfățișării ei, era numită, de mine și de alții, Îngeraș; acest nume tandru i-l dau și astăzi, când, ca doi bătrâni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța celulozică a foii și din mintea care le-a generat, pentru a-și trăi disecțiile succesive într-o altă minte... verdictul disectologului este întotdeauna același: frumos sau
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
înseamnă banda desenată și poartă un nume - Pif Gadget. Celor de astăzi, atât de obișnuiți cu exploziile 3D și cu rafinamentul aplicațiilor telefoanelor inteligente, revista de bandă desenată le poate apărea ca un obiect insignifiant, parte a unei lumi comuniste, invocate doar în dezbaterile televiziunilor de știri. Abandonate în colțul unui anticariat sau postate de fidelii nostalgici pe forumurile de internet, numerele din Pif nu pot vorbi cu adevărat decât celor care vin din același teritoriu, accidentat și straniu, al nostalgiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de partid. Adorată și venerată, ca un obiect de cult, Pif era inevitabil traficată ca o monedă forte a copilăriei, iar cei ce o posedau în cantități semnificative erau înconjurați de aura unei legende urbane. Iubită cu patimă, jinduită și invocată obsesiv, ea nu era niciodată mototolită spre a servi ca armă în luptele dintre colegii de clasă. Fără a ști, cei ce refuzau maltratarea revistei făceau o opțiune deliberată între sistemele ideologice - doar Cutezătorii, modesta clonă comunistă, putea fi redusă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe fondul unei motivații de învățare consolidate. În egală măsură, individualizarea participării se asociază într-o manieră productivă cu lucrul în echipă, activitățile fiind concepute din start în așa fel încât protagoniștii nu se pot sustrage în niciun moment contextului invocat, rolurile lor fiind într-o permanentă interacțiune. Astfel structurat, jocul dramaturgic dezvoltă nu numai capacități de comunicare diversificate și personalizate, ci și o anumită solidaritate interpersonală, care constituie un bun suport al învățării. Alte caracteristici ale acestei metode didactice favorizează
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
îmi dădea sfaturile acestea toate; dar părerea de rău a fost mare dimineața când am uita la ce și la cine se refereau. Dar mi-am pus nădejdea în spiritul meu și în Scânteia Divină din mine, precum și în cei invocați ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rău, puteau fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția morbidă a poporului nostru de a căuta o punte între cele două lumi paralele în credința populară: lumea viilor și cea a morților. Cultul morților este poate unul dintre
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
onestitatea lui morală, se întrebă dacă, în atotcuprinzătoarele păreri de rău de care vorbise, era inclusă și această moarte, sau era adevărat că, în acest caz particular, timpul își făcuse treaba de vindecător emerit, sau poate că părerea de rău invocată nu se referea de fapt la moarte, ci la viață, la vieți, a ta, a mea, a noastră, a cui. Cipriano Algor modela infirmiera, Marta era ocupată cu măscăriciul, dar nici unul nu se simțea mulțumit de rezultatele încercărilor repetate, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-a cerut"; neliniștea tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea îndrăgostiților de sub un arțar, pe care steaua invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]