8,698 matches
-
ceea ce există, amîndoi au aceeași trivialitate. Hlestakov pune la cale, Cicikov execută. Fantasticul Hlestakov provoacă evenimentele rusești cele mai reale, la fel cum realul Cicikov provoacă cea mai fantastică legendă a "sufletelor moarte". Ei, repet, sînt două chipuri contemporane, două ipostaze ale răului etern și universal, ale diavolului". Apropiindu-se de Gogol cu sprijinul unei bibliografii puțin cunoscute cititorului român, Emil Iordache îi curăță chipul de clișeele ideologice, îl restaurează în datele autenticității lui spirituale. Căci putem afirma că ideologia comunistă
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
de ploi". Ca din întâmplare, în cascada de banalități, apare la un moment dat și un enunț tragic ("îți eliberez fiica dacă..."), repede înghițit de zumzetul existenței cotidiene. Face parte din felul de a fi al lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în treacăt sau aluziv, să-i întâmpine mereu pe cititori cu un zâmbet profesional, chiar și atunci când totul i se pare pierdut: "într-o bună zi am să dispar/ din raza ochilor voștri
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
vrea să mă ducă/ De unii uitînd, și de număr" (Gol) ceea ce este aproape o traducere a versului baudelairian: "Je hais le mouvement qui deplace les lignes"". Ambii poeți etalează și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
meditativă, fascinația ei pentru vegetal și pentru tot ceea ce-i poate fi asimilabil, o plasează exact, prin atitudinea implicită și explicită față de limbajul și de forma artistică, în stricta contemporaneitate, dar și în plină melancolie fin de siècle, într-o ipostază de navetistă nostalgică și lucidă pe traseul dintre secessionul vienez și art nouveau-ul parizian. Iar toți artiștii la un loc fac din proiectul elvețiano-român nu numai un eveniment de o remarcabilă acuratețe și de o mare autenticitate, ci și un
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
pentru export, iar materiile reziduale, adică zgura, scamele și cenușa, se aruncă din avioanele utilitare, ca îngrășământ, peste plantațiile clandestine de mac și de cânepă indiană." Aceste monologuri reprezintă maximum de poezie pe care îl poate produce Pavel Șușară în ipostaza de "postmodern". Puțină metafizică, pour la bonne bouche Dacă nu are prea mult noroc cu recitalul poetic închinat iubitei, Pavel Șușară se dovedește în schimb mai inspirat într-o suită de poeme dedicate lui Andrei Pleșu. în aceste poeme - plasate
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
noastră contemporaneitate, el este recuperat, ca formă reziduală, din chiar proximitatea neantului. Derizoriul și fragmentarismul contemporaneității își găsesc, așadar, o rimă perfectă în încercarea artistului de a construi propria sa lume din elemente ale hazardului, din așchii, din bucăți, din ipostazele perfecte ale nimicului. Lemnul astfel recuperat fizic, dar fără noblețea inițială și fără prestanța lui materială consacrată, suportă, simultan, și o recuperare morală. Tehnica asamblajului, împinsă pînă la varianta sa eterică, aceea a colajului, este folosită pentru o nouă recuperare
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
zeul dragostei în tradiția populară românească” (lps-suceava.ro); „Dragobete, zeul dragostei la românii de la nord și sud de Dunăre, este un zeu pastoral, imaginat că un tanar frumos, puternic și bun” (informatia.dntcj.ro); „E zeul DRAGOBETE”; „În numărul viitor, ipostazele, înălțimea și adorarea zeului Dragobete” (Gazeta Viața CM, 572, 14-20 febr. 2003); „Dragobete, fiu al Babei Dochia” (stiri.tvr.ro/calendar). Cele mai riscante sînt explicațiile etimologice: de la sugestia produsă de simplă asociere formală și semantica („Chiar numele - Dragobete - semnifică
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
poem despre mopete/ stînd la masă în local, scriind aplicat/ un poem despre mopete - (mopete are pe masă un tom complicat/ cu minunății despre evul mediu - și pete/ de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
război mondial. Peste tot în țările fostului lagăr socialist, comuniștii au fost aduși la putere nu prin voința popoarelor, ci prin intervenția brutală a tancurilor sovietice. Comunismul a fost instalat de Kremlin și a devenit principalul său instrument de dominare, ipostaza modernă a unui vechi vis imperial. Însăși revoluția din 1917, după începuturi în care se amestecau curente antagonice a sfârșit prin a se așeza pe coordonata despotismului asiatic; obiectivele noii orânduiri au fost nu realizarea unor relații sociale mai echitabile
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
povestit propriile-i avataruri existențiale atât de firesc și persuasiv încât m-a făcut să le accept ca fiind și ale mele. Totodată m-a convins că este un veritabil homo-musicus, care deține capacitatea de a se întrupa atât în ipostaza de instrumentist, cât și în aceea de dirijor sau compozitor, având însușite tehnologiile specifice fiecărei situații în parte. Aceasta într-o vreme când figura muzicianului total, care să fie în același timp și în egală măsură un eminent instrumentist, dirijor
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
CĂRȚI PRIMITE LA REDACȚIE V.A. Munteanu Marketing public, Iași, Editura TipoMoldova, 2004, 308 p. Cea de-a 14-a carte de specialitate a reputatului profesor arată necesitatea unei abordări a relației cetățeanului cu serviciile publice în ipostază de client personalizat, și nu de cumpărător anonim. Construit în mod academic, de la definirea noțiunii, discursul despre marketingul public accentuează importanța atitudinii participative a oficialității. Sondajul, studiul de piață, studiul de caz sunt propuse ca noi componente, ținând de o
Cărți primite la redacție. In: Curierul „Ginta latină” by Gligor Popi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2351]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > RESPIR ÎNCET Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea, Când liniștea e-n toi Mi-e frică să respir Să nu trezesc Aducerile-aminte Care dorm Duse. 13 Octombrie 2003 Volumul " Visul
RESPIR ÎNCET de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349749_a_351078]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AM POPOSIT ÎN MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit și-am poposit în primăvară Pe iarba lunii mai pieptănată de zefir ... Timpul ardea în noi parcă era
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PARAȘUTAT PE PĂMÂNT DIN GREȘEALĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ce-i în guță și-n căpușă Cu mâinile erezie pline de cărți și speranțe deșarte Sisif se apropie de
PARAŞUTAT PE PĂMÂNT DIN GREŞEALĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349759_a_351088]
-
batjocură carnavalesca, din care însă cavalerul și scutierul ies învingători, moral și material. Redondo extinde perspectiva carnavalesca, ironică și coborâtoare, asupra unor personaje "curate", radical opuse turbulentei degradatoare: Dulcinea del Toboso și Diego de Mendoza, Cavalerul cu Mantie Verde. În ipostaza realist-vulgară, doamna gândurilor cavalerului rătăcitor, neasemuita (sin par) Dulcinea, apare că o taranca zdravăna, "bărbata", sărind direct în să, cănd călărește, iar înțeleptul și demnul Don Diego, văzând că Don Quijote vrea să se bată cu leii, se îndepărtează, ca Sganarel
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
acestuia atitudinea melancolica. Din acest punct de vedere, personajele lui Kusniewicz nu sînt chiar decadente. Locotenentul Kiekeritz nu practică uciderea că pe un sport de plăcere, ci ca pe o etică. El moare odată cu victima să, trăind astfel simultan ambele ipostaze (victima/ calau), iar impulsul ucigaș îi vine mai degrabă din dorința de cunoaștere decît din simplă concupiscenta estetică. El poate fi suspectat că ucide cu un scop, si anume acela de a afla răspunsul la întrebarea dacă între eros și
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
poate fi suspectat că ucide cu un scop, si anume acela de a afla răspunsul la întrebarea dacă între eros și thanatos este cu adevărat o legatura indisolublilă. Fascinat de imaginea Dianei că zeița a morții, locotenentul adopta în final ipostază lui Acteon, vînătorul vînat, care acceptă moartea din fascinație hedonista. Prin acest exercițiu, moartea devine un simplu tablou de gen în care figuri mitologizante joacă o dramă fictiva. Moartea (și nu viața, ca în dandysm!) se transformă astfel în obiect
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
Resos, maturitatea neamului. Gata să te ajute cu gândul și fapta, el anticipează ce ai putea avea nevoie ca să o facă aici și acum. Mircea, omul lucrului bine făcut. Excelent organizat, el este memoria neamului pe care o imortalizează în ipostazele ei cele mai bune. Arthur, prietenia și iubirea pe care ne-o poartă întreaga lume. Bogdan, cuvântul distinct al neamului. Iulian, curiozitatea de a fi. Cu mine Cezar, căutătorul lui Zamolxe, suntem doisprezece. Îmi dau seama că formăm o tabără
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
uz de idei (iată cum e amendată o altă sintagma la modă în deceniile șase și șapte, cea a "poeziei de idei", chipurile, aprioric superioară, în conformitate cu canonul explicit al discursului oficial, care se ferea, ca de-o capcană mortală, de ipostazele ambiguității!), ci pune în pagina "zborul în libertate (...) al trăirilor". Dacă Mircea Ivănescu era un virtuoz al suprafeței, Mazilescu excelează, în optică lui Ilie Constantin, în substanțializarea unei profunzimi imanente, care se refuză transpoziției într-un idiom "explicativ", rațional: "Poetul
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
tălmaci", beneficiar privilegiat al unei competențe lingvistice asociind două sau mai multe idiomuri. În condițiile istorice actuale, caracterizate prin multiple și complicate relații internaționale, bilingvismul, nu arareori amintit în legătură cu efectele lui perturbatorii, se revelă - ca și multilingvismul, de altfel - în ipostaza să benefică. Avantajele pragmatice ale cunoașterii mai multor limbi, ale depășirii posibilităților de comunicare oferite de un unic idiom devin evidente în condițiile oricărui contact social implicînd competențe lingvistice diverse. Transferul de informatie dintr-un cod în altul, de la o
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
fost exilați" ("interior" sau "exterior"), ca și cum Paul Goma, N. Steinhardt, Vasile Voiculescu ar sta în același plan cu cei care ascultau, în secret, Europa liberă, dar își vedeau, netulburați, de treburile lor. Mulți - aproape toți - am fost în această ultimă ipostază. Să ne amintim de conflictele ce au avut loc pe marginea Addendei la traducerea românească a Cărții negre a comunismului (cu toata modestia ținem a preciza că noi am fost la baza sugestiei de a dezvolta ediția românească a Cărții
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
respingea. Scrisorile nu ii reamintesc cum era, ci îi prescriu cum să fie, uneori aproape împotriva voinței ei. Chantal devine captivă unei identități fictive, compusă din fanteziile erotice ale unei fantoșe. Scrisorile sînt cele care îi dictează inclusiv identificarea cu ipostază nelegitima, ele o constrîng să accepte că e vinovată. Identificîndu-se cu femeia-fantasmă din scrisori, Chantal transforma temerile iubitului ei în realitate: ea chiar devine o străină, pentru că se supune proiectului-dorintă al unui bărbat care nu e Jean-Marc, pur și simplu
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
a putea însă să îl și substituie corect cu realul sau apelativ. În eforturile ei disperate de a-si reapropria identitatea Chantal încearcă să reconstituie imaginea lui Jean-Marc chemînd-o, a bărbatului care o iubește strigînd-o pe nume. Doar astfel, recreind ipostază masculinului crede ea că își va recupera propria persoană. Semnificativ, bărbatul este intr-adevar cel care pînă la urmă îi restituie identitatea, readucînd-o astfel la viață: ca să o trezească din coșmar Jean-Marc o strigă repetat pe nume, într-un ritual
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
să o păstreze perpetuu în prezența Sinelui. Dar o asemenea înstăpînire presupune totodată o invadare a Celuilalt care îi mortifica și obiectualizează identitatea; fortîndu-l la prezența permanentă, Sinele îl șomează de fapt să nu se schimbe, să amorțească în acea ipostază unică, altminteri efemera, în care Celălalt este iubit. Privirea stăruitoare sub care Chantal își pironește partenerul nu-i poate certifică prezența lui, ci reprezintă reflexul disperat al dezamăgitei care se agață de prezent, pentru că nu mai are încredere în trecut
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
pe-un mormînt gol" (ibidem). Producția Ruxandrei Cesereanu: o întortocheata, nesfîrșită, sinistra pesteră-cavou a ființei. Bacovia e infinit complicat, sărăcia să e adusă la luxul satanic, ascetismul sau trece în strălucirea dezmățului blasfemator. De pe atari poziții, poeta purcede la extinderea ipostazei personale, la proiecția chipului propriu asupra celuilalt. Căzînd în abis ("nu mă mîntui oricum"), îl antrenează în cădere și pe semenul sau. Ființă umană în genere e alienata, degradata, desemnificată, circumscrisa unui artificiu care o recompune sub unghiul unor combinații
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]